Zelensky și putin: David și goliat

Zelensky și Puțin: David și goliat..

Zelensky este un „pitic” care ne-a uimit pe toți. Zelensky și Putin: David și Goliat. Rezultatul îl știm !!
Surprizele neobișnuite vor mai apărea!!

Sunt tare bucuros de mobilizarea românilor (și nu numai) care s-au activat într-un mod onorabil pentru ajutorarea refugiaților năpăstuiți de federația Rusă!
Rusia încet, încet, o să piardă. Dumnezeu încă face Miracole Neobișnuite! Rusia e mult mai slabă decît mi-am imaginat eu, iar Ucraina mult mai puternică decit mi-am imaginat tot eu!! Și dacă guvernul Zelensky va mai rezita încă o zi sau două tot este o mare minune.

Dl Zelensky, un actor de comedie, devenit președinte, a ajuns un exemplu de rezistență, curaj și demnitate, iar Mr PuȚin, politician de carieră, a ajuns un exemplu de orgoliu necontrolat, un exemplu de scelerat isteric, dar și istoric, care va intra în istorie așa cum merită: criminal! Păcat!

Dar poate că Dumnezeu îi mai dă și lui Har cît timp mai trăiește! Așa cum Manase s-a pocăit, ne rugăm ca Domnul să-i schimbe și lui inima, înainte de-a fi prea tîrziu!

Isus continuă să mă surprindă și să mă fascineze

Psalmul 110 este scurt, dar pentru mine are o încărcătură spirituală nouă, dar și profundă.

În el, regele David, prin revelație divină, ne dezvăluie cîteva frînturi dintr-o conversație care s-a purtat în Cer, înainte de întemeierea lumii. Fantastic!!!

Pasajul din Psalmul 110 este un text frecvent citat în Noul Testament. Isus l-a aplicat Sieși. Apoi este de asemenea citat de Petru: „Domnul a zis Domnului meu. „Șezi la drepta Mea pînă voi pune pe vrășmașii Tăi sub picioarele tale”. Domnul va întinde din Sion toiagul de cîrmuire al puterii Sale zicînd: Stăpînește în mijlocul vrășmașilor Tăi” (Ps 110:1-2)

În dialogul celebru dintre Tată și Fiu sunt cîteva revelații profunde care m-au surprins și pe care aș vrea să vi le împărtășesc:

Tatăl L-a așezat pe Fiul Său pe tronul Universului! Dumnezeu Tatăl a vorbit cu Dumnezeu Fiul, cu Isus, și Tatăl L-a pus să șadă la drepta Sa. Acel loc special al distincției NU a fost niciodată dat altcuiva. Asta înseamnă că Isus domnea din sala tronului încă înainte de-a se întrupa pe pămînt.

Aflăm din discursul lui Ștefan din Faptele Apostolilor 7, care vede Cerul deschis, că Isus este încă acolo! „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiului lui omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu”

Cînd în Ierusalim s-a pornit o revoltă spontană împotriva diaconului creștin Stefan, și era ucis cu plăcere de oameni religioși și răi, prin lapidare, Cerul era Liniștit, nu împărtășea vacarmul momentului și Isus stătea în picioare la dreapta lui Dumnezeu, aducînd-i un onor special lui Ștefan, primul martir al Creștinismului. Ierusalimul era scena unei acțiuni criminale, Cerul însă avea o altă perspectivă asupra morții, era în Sărbătoare. Evreii l-au executat, Cerul l-a Onorat!

În al doilea rînd, Dumnezeu Tatăl, a făcut din dușmanii lui Isus un scaun pentru picioarele Fiului Său. Adică, din ei toți, (și nu sunt puțini), Isus este nedisputatul, neînvinsul, neînfricatul Rege al tuturor regilor. În mijlocul războiului spiritual, emoțional, fizic sau de orice altă natură, Isus domnește și va domni! Isus îi are pe toți sub controlul Său, chiar dacă azi nu vedem așa! Chiar și cei ce nu ÎL iubesc pe Isus și care acum NU I se închină, curînd i se vor închina lui. „ .. în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt și de sub pămînt și orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul”. (Filipeni 2:10-11). Fascinant!!!

În al treilea rînd, Isus domnește în mijlocul dușmanilor Săi. Superb! Uluitor! Surprinzător și Uimitor! Dacă te gîndești bine la asta, ți se învîrte capul, dar și teologia. Numai gîndește-te bine!!!

Numește orice alt rege, de oriunde, care domnește în mijlocul celor ce îi vor moartea. Nu mai există așa ceva! După definiția noastră, domnitor este tocmai unul care își alungă dușmanii, nu? Și nu trăiește cu ei. Faptul că Isus nu-și alungă dușmanii, ci domnește peste ei, mie îmi spune multe despre caracterul Său, despre dragostea Sa, dar și despre puterea Sa, chiar și față de cei ce ÎL vor mort! E fascinant Isus Hristos!

Deci nu te mira și nici nu te teme de ura dușmanilor Săi, de conflictele împotriva valorilor Sale și de faptul că chiar acum lumea noastră se clatină. A Lui NU se clatină. EL e bine, mersi! EL e pe Tron în Sala Tronului, care este epicentrul Universului!

Dacă EL e liniștit, atunci și noi putem fi liniștiți! 🙂

Altare, Fîntîni și Întîlniri

Geneza 12:7

Se vorbește despre trei generații des în Scipturi. Avram, Isaac și Iacov.

Prima generația a primit totul de la Dumnezeu, prin rugăciune, prin altare. Următoarea generație, a lui Isaac, a primit totul prin moștenire, de la tatăl lui, de la Avraam. Dar a trebuit să învețe să refacă fîntînile pe care le săpase tatăl lui. Să le curețe și să continue ce tatăl său a început.

A treia generație, a lui Iacov, a fost diferită pentru că a încercat scurtături. Iacov înseamnă: Șmecherii, înșelătorii, minciuni. Țepe.  Ei au fost generația rațiunii umane. Iacov a crezut că știe mai mult prin intelectul lui și că poate ajunge unde vrea el prin puterea minții sale, nu prin construirea altarelor și săparea fîntînilor, ca strămoșii lui.

Generația reprezentată prin Avraam a fost o generație a rugăciunii. Să știți că revărsarea de Har din Fapte 2 n-a fost planificată de un comitet de oameni, ci a venit prin rugăciune. S-au rugat vreo 50 de zile în camera de Sus și au așteptat. S-au rugat pînă Cerul a fost mișcat.  N-au plănuit nimic, ci s-au adunat la rugăciune. S-au rugat pînă cerul s-a deschis și ploaia Harului prin ei s-a dus în toată lumea.

Citim în Scriptură că Avraam a construit 7 altare. N-a fost deloc greu să-l urmărești pe Avraam pentru că în urma lui era o dîră de Lumină. Oriunde se oprea și locuia, construia un altar. Șapte altare a construit în cursul vieții lui despre care noi știm. Un altar ne vorbește despre cel puțin 4 lucruri majore:

1.Un altar ne vorbește despre jertfă. Pe unul din acele altare l-a așezat pe fiul său Isaac și l-a sacrificat în supunere față de Domnul. Domnul însă l-a oprit să-și ucidă fiul, dar a trebuit să ajungă la acel nivel final de jertfă, de sacrificiu. Sacrificiul acela era așa de real în istoria bisericii primare. Relația ta cu Dumnezeu la un moment dat trebuie să depășească doar ceea ce EL face pentru tine și să ajungă și la ce faci tu pentru EL. Va trebui să faci și tu altare, iar altarul vorbește despre jertfă, despre sacrificiu.

Creștinism înseamnă că îi dai lui Dumnezeu mai mult de o zi din 7. Mai mult de 1 leu din 10. Mai mult decît cîte o jertfă ocazională. Creștinismul real îți va schimba radical modul de viață. 

Altarul reprezintă sacrificiu. Generația actuală va trebui să ajungă la punctul unde să se oprească de a mai sacrifia sacrificiul pentru Dumnezeu și să nu mai creadă că poate face numai ce vrea ea, cînd vor ei, și unde vor ei. Esența pocăinței și a sacrificiului tocmai asta este: Nu mai trăiesc cum îmi place mie, ci pentru că așa îi place Lui și îmi jertfesc timpul și viața în onoarea Regelui meu. Nu mai trăiesc după mofturile mele: cum vreau eu, ci cum vrea EL.

2.Altarul vorbește despre curățire. Avraam a înțeles că altarul înseamnă că relația lui cu Domnul e bună și curată și că e nevoie de sînge pentru iertare, prin jertirea unui animal.

Am auzit isotia unui muncitor care se simțea nesigur cu locul său de muncă și a vrut să verifice dacă e în pericol, și-a deghizat vocea și l-a chemat pe șeful lui la telefon și l-a întrebat dacă are nevoie de un muncitor. Seful l-a întrebat: Ce știi să faci? Și omul și-a descris locul de muncă. Șeful a zis: Oooo fain, dar acolo deja am un om și este foarte bun în ceea ce face. Muncitorul de bucurie a uitat să-și mai deghizeze vocea și i-a zis: Sunt eu șefule, doar am vrut să verific cum stau și cum îmi fac treaba 🙂

Altarul este despre curățire, despre sfințire și despre acceptare și să dea la o parte tot ce este murdar și împiedică puterea lui Dumnezeu să opereze în viața mea.

3.Altarul vorbeste despre unitate.

Cîndva NU erau confesiuni și culte în creștinism, ci un Domn, o Credință, un botez.

4.Altarul vorbește despre rugăciune: Timp să stai în părtășie cu Domnul și să cauți fața Lui. Să cauți voia Sa, Calea Sa. Generațiile trecute se rugau mai mult decît noi și petreceau mai mult timp în rugă pentru că au înțeles bine importanța altarului.

Iar unii dintre noi suntem produsul înaintașilor nostri care cunoșteau secretele altarului.

Duhul Sfînt și Neprihănirea

Fii convins de neprihănire, nu de păcat.

În Ioan 16:8 Isus a spus despre Duhul Sfînt: „Și Cînd va veni EL, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata”.

Despre ce păcat e vorba? De păcatul necredinței. „În ce privește păcatul, fiindcă ei nu cred în Mine”. Ioan 16:9. Înainte de a fi creștin, erai condamnat de acest păcat. Apoi te-ai pocăit și ai crezut în Isus, deci Duhul nu trebuie să te mai convingă de acest păcat. Atunci de ce anume te convinge Duhul Sfînt? EL te convinge pe tine, pe credincios, de neprihănire, nu de păcat. Duhul Sfînt e azi pe pămînt pentru a-i convinge pe credincioși de neprihănire, nu de păcat: Că suntem socotiți neprihăniți (îndreptățiți) prin credința în Isus, nu prin eforturile noastre personale!

Isus acum este în Cer și nu te mai poate EL fizic convinge, dar a trimis Duhul Sfînt să te convingă. „În ce privește neprihănirea, fiindcă EU mă duc la Tatal”. Din păcate, unii creștini încă mai cred că Duhul Sfînt este Cel care îi condamnă pentru păcatele lor. Ei L-au făcut pe Dumnezeu să pară un vînător de greșeli sau un cicălitor și nimeni nu vrea să trăiască și nici nu poate, cu un cicălitor. Însă Duhul, nici nu te condamnă și nici nu te cicălește. EL te întărește și te învață cum e neprihănirea adevărată.

Fii neclintit în neprihănirea lui Hristos. Dacă vrei să umbli în puterea învierii lui Isus, trebuie să fii convins de faptul ca ești neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos și că neprihănirea aceasta NU se bazează pe performanțele tale, ci pe performanțele Sale, pe ce a făcut Hristos prin Jertfa Sa. Filipeni 3:9 Amin!!!

Domnul vrea să vadă: riști?

De fapt și de drept, Domnul voia ca noi să vedem dacă Moise riscă! EL deja știa!!!

Ciobănașul Moise e cu oile în pustiu. Vede un arbust în flăcări care nu se mai consumă. Curios din fire, se apropie să vadă de ce nu se stinge focul care ardea deja de ore întregi. Cînd se apropie să privească cu atenție fenomenul rugului aprins, Domnul îi vorbește pentru prima dată, dar nu și pentru ultima dată.

Dumnezeu îi pune la probă ascultarea, deci credința. Credința reală e fie ascultare instantanee de Domnul, fie încredere totală în Promisiunile Sale, fie trăire după Voia Sa. Dumnezeu îi cere să arunce toiagul la pămînt, iar acesta se transformă în șarpe. Oare de ce nu s-a transfomat într-un porumbel?? După ce toiagul lui Moise devine șarpe, Domnul îi mai dă o poruncă bizară, supunîndu-l la încă o probă puternică: „Prinde-l de coadă”. Domnul voia ca el să vadă, dar și noi să vedem, dacă are curajul să riște! Mă gîndesc că Dumnezeu știa ce va face Moise, deci testul era pentru Moise și pentru noi, nu pentru Domnul!

Oare eu care detest șerpii ce aș fi făcut în locul lui Moise? Din acest motiv nu mă numesc și nici nu sunt Moise. Să vezi un șarpe, să nu știi cît de veninos este, dar să-l apuci de coadă e … riscant, poate chiar moarte sigură și dureroasă. Însă Domnul vrea să avem încredere în Cuvîntul Lui și să-L ascultăm, să riscăm. Cu Dumnezeu trebuie să pășim dincolo de sentimentele, reticențele sau prejudecățile noastre.

Să nu uităm că Moise NU avea în fața lui următorul verset din Exod cînd a trecut prin proba aceea. Ar fi fost mult mai simplu. Dar noi avem acel verset și multe altele. Pînă la urmă Moise a riscat, și-a depășit reticența și repulsia față de tîrîtoare și a prins-o de coadă. Acesta s-a transformat înapoi într-un toiag, dar din acel moment nu a mai fost toiagul lui Moise, ci a devenit Toiagul lui Dumnezeu! De acum în colo nu mai era un toiag obișnuit.

Cu toiagul acela cînd a atins Marea Roșie aceasta s-a despărțit în două. Cînd a ridicat toiagul spre Cer a căzut foc și pucioasă. Era de acum Toiagul, cu majusculă și articulat, nu mai era doar un toiag obișnuit. Era Toiagul lui Dumnezeu! Asta însemna că autoritatea lui God putea fi folosită de Moise pentru binele poporului lui Dumnezeu!

Cînd poporul salvat din robie de cîteva ore, a ajuns în fața Mării Roșii și a văzut că armata egipteană bine înarmată și furibundă vine spre ei cu scopul de-ai ucide, în mod natural au intrat în panică. Au început să țipe și să strige cît îi țineau plămînii. Exact cam cum facem unii dintre noi cînd ne-a atins boala sau necazul. Dar Domnul le spune un lucru care mi-a atras profund atenția. Domnul, ca răspuns al strigătelor evreilor disperați îi spune lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? (V-ați speriat degeaba). Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mîna spre mare și despic-o; și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat”. (Exod 14:15-16).

Domnul le spune: „Ce rost au strigătele acestea? Ia-ți toiagul, autoritatea pe care ți-am dat-o și desparte tu Marea. De ce strigați înspăimîntați ca și cum nu a-ți avea soluția să rezolvați problema? Aveți putere să învingeți”. Uimitor!! Dar și noi uneori facem cu bolnavii noștri ca evreii în fața Mării Roșii. În loc să facem ce ne-a poruncit Domnul Isus, noi ne văicărim și suportăm teroarea bolii, în loc să folosim Toiagul vindecării. Domnul ne-a dat arma vindecării: Credința și rostirea credinței! Orice creștin umplut cu Duhul Sfînt este chemat să poruncească bolii să plece, „muntelui” să se mute din loc, să dispară din viața și trupul creștinilor și nu numai! Domnului ne rugăm, dar bolii îi poruncim, ne luptăm împotriva ei, medical și spiritual și n-o acceptăm sub nici o formă!!

Trebuie să învățăm să „riscăm” totul în Împărăția lui Dumnezeu și să învățăm să trăim avînd totală încredere în Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd pășim în Împărăție, ni se cere să „riscăm”. Este vorba despre mai multe riscuri … pozitive. Să riscăm să facem ce nu înțelegem. Să riscăm să facem ce nu am fost obișnuiți să facem. Să riscăm și să ne supunem Cuvîntului lui Isus Hristos, chiar dacă pare ciudat. Să riscăm să trăim prin credință în Isus, dar și cu credința lui Isus!

De exemplu, Isus ne-a spus nouă să-i vindecăm pe bolnavi! Trebuie neapărat să învățăm ca prin credință, fiind cetățeni ai Împărăției, deci ucenici ai Săi, să facem lucruri neobișnuite, dar poruncite de EL! Trebuie să învățăm să trăim printr-o credință matură care poruncește vînturilor, dracilor și bolilor să dispară în adînc! Învață și tu să ai curajul, ca prin credință să te supui lui Dumnezeu și să faci lucruri neobișnuite, dar care ÎL onorează pe Dumnezeu, iar pe tine te încurajează! Riscă să trăiești după Cuvînt, nu după rațiunea sau sentimentele tale. Amin!!!

Ține cont: Avem un Dumnezeu Neobișnuit care ne cere să facem și noi lucruri Neobișnuite!

„Eu sunt Sfîntul în mijlocul tău și nu …”

„Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfîntul în mijlocul tău şi nu voi veni să prăpădesc”. (Osea 11:9).

Sfințenia lui Dumnezeu nu-i cea înțeleasă de noi în mod tradițional! Fraților e vremea să înțelegem corect sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu.

Că Dumnezeu este drept și sfînt sunt adevăruri și realități incontestabile și nenegociabile! Cînd este vorba despre păcat, pedeapsă și dreptate, facem uz de versete prin care arătăm faptul că Domnul este sfînt și așa este. Însă aplicăm dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu în general la alții și mult mai puțin la … noi.

Ce am sesizat eu în umblarea mea prin această lume, dar mai ales în biserică, e că suntem prea mult tributari Vechiului Legămînt; tributari Vechiului Testament. Suntem în general tributari și literei Noului Testament unde există pasaje justițiare. „Slova omoară, Duhul dă viață”

Desigur că există multiple pasaje în Scripturi care ne arată sfințenia lui Dumnezeu și dreptatea Sa. Cînd însă intrăm în Noul Legămînt începem să înțelegem și mai clar cum este dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu. În Isus Hristos și în Jertfa Sa, ne este demonstrată dreptatea și sfințenia lui God.

Trebuie să spun de la bun început că dreptatea lui Dumnezeu este diferită de dreptatea și sfințenia noastră. Noi suntem subiectivi și aplicăm „dreptatea” în felul nostru deseori știrb, deci părtinitor!

„Cum să te dau, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima† în Mine şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă! Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim, căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sfîntul în mijlocul tău şi nu voi veni să prăpădesc”. Osea 11:8-9

Bazat pe textul de mai sus din Osea, tocmai pentru că este sfînt, Domnul NU ne pedepsește, pentru că pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste Fiul Său Isus! Dacă suntem în Hristos, motivul pentru care pe noi Domnul nu ne-a pedepsit și nici nu ne va pedepsi este tocmai faptul că EL a pedepsit păcatele noastre în Fiul Său! Desigur că pot exista consecințe ale păcatului, dar pedeapsa a căzut peste Mîntuitorul Isus.

Vrei să vezi dreptatea pură a lui Dumnezeu? Perfect! Privește la Crucea lui Hristos. Aici se vede sfințenia Sa! În loc să ne pedepsească pe noi, Dumnezeu și-a revărsat mînia peste Dl Isus.

Știi de ce tu azi ești bine mersi, nepedepsit, deși ai făcut atîtea păcate? Tocmai pentru că Dumnezeu e sfînt, EL nu te mai pedepsește pe tine, pentru că deja L-a pedepsit pe Fiul Său Isus Hristos!

Să fie clar: eu sunt împotriva păcatului de orice fel. Însă în același timp sunt conștient că Isus, (în dreptatea lui Dumnezeu Tatăl), a murit pentru toate păcatele noastre din trecut, prezent și viitor! Aceasta este surpriza și frumusețea uimitoare a Harului, a puterii Sîngelui lui Isus Hristos, dar și scandalul Crucii! Aceasta este puterea Jertfei de pe Cruce! Sîngele lui Isus ne curățește la prezentul continuu de orișice păcat! 🙂

Ce am înțeles și ce încerc să vă spun? Că în dreptatea Sa Dumnezeu este plin de dragoste. În Sfințenia Sa, Domnul este plin de milă și toate acestea datorită Jertfei lui Isus Hristos pe care mi-am permis s-o numesc și Factorul Plus! Ce e Crucea? E un minus transformat în Plus de Jertfa lui Isus: Factorul Plus 🙂 Crucea este în forma semnului PLUS!

Înaintea lui Dumnezeu, noi nu suntem și nu putem fi nici sfințiți și nici sfinți prin noi înșine, ci numai prin credința în Isus Hristos și prin Duhul Său! Fără Crucea lui Hristos putem fi morali, dar nu și sfinți!

Eu cel mai bine am înțeles și pot descrie sfințenia lui Dumnezeu prin Osea 11:9. Domnul Dumnezeu se descrie pe Sine Însuși:  „Eu sunt Sfîntul în mijlocul tău şi nu voi veni să prăpădesc” și dreptatea Sa prin Crucea lui Hristos! Mă bazez total pe Ambele!!!

Vrei să vezi inima lui Dumnezeu? Vrei să vezi caracterul Său, dreptatea și sfițenia Sa??? Privește la Cruce, înțelege, admiră și liniștește-te! Să fim și noi sfinți și drepți, dar ca Domnul!  Să fim sfinți, deci plini de bunătate și îngăduință față de cei din jurul nostru!!!

Nu s-au scris cuvinte mai sacre, mai valoroase, dar și mai esențiale decît 1 Corinteni 1:30: „Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţenie şi răscumpărare” 

Ce am mai înțeles este și următorul fapt fascinant: Isus nu este doar Mîntuitorul meu, ci EL este și sfințenia mea. Deși eu trebuie să mă sfințesc pe mine prea puțin reusesc, însă, de fapt, Isus este sfințenia mea, altfel n-aș avea nici o șansă! De ce cred eu ferm că voi ajunge în Cer? În nici un caz datorită mie, ci datorită lui Isus Hristos! În Cer nu se ajunge pe baza performanțelor mele, ci numai și numai pe baza performanțelor lui Isus Hristos! 🙂 Fie ce-o fi, eu rămîn în Hristos și cu Hristos!!!

Cele trei Legi ale Noului Legămînt

Știați că și în Noul Legămînt există Legi ? Viața fără legi respectate produce haos!

„Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inima lor” (Evrei 8:10).

Știu că nu se poate trăi sănătos și nici ordonat fără Legi, însă Legile din Noul Legămînt sunt plăcere, nu povară!

Cum este viața în Noul Legămînt? Cum funcționează ea?

La ce legi S-a referit aici Dumnezeu cînd a spus: „Voi pune legile mele în mintea și inima lor”?

Cu siguranță că Domnul nu se referea la cele 10 porunci, cunoscute ca fiind legile Vechiului Legămînt, din moment ce tot EL a spus că a găsit cusur în acel legămînt și l-a declarat învechit și îmbătrînit. (Evrei 8:7-9,13).

Sunt cele trei legi ale Harului pe care le pune Domnul în mintea și în inima noastră în Noul Legămînt prin Duhul Sfînt. Iată cele trei Legi Superioare, care includ toate legile date vreodată de Dumnezeu:

1.Legea Credinței mature (Romani 3:27).

2.Legea Iubirii regale (Matei 22:37-40).

3.Legea Libertății reale (Iacov 1:25).

Acestea sunt cele trei Legi fundamentale și nenegociabile ale Legămîntului Harului!!

1.În Împărăția lui Dumnezeu totul funcționează prin Credință, dar nu orice fel de credință, ci credința în Isus Hristos și în Cuvîntul Său! Suntem mîntuiți prin har și prin credință. (Efeseni 2:8). Duhul Sfînt se primește prin credință (Galateni 3: 2,5,14) și miracolele divine se nasc tot prin credință! Însă credința reală și matură este credința care lucrează prin dragoste! (Galateni 5:6). Restul este păcăleală!

2.Trăiești conform legilor Noului Legămînt atunci cînd devi conștient de cît de mult te iubește Dumnezeu. Cu cît ești mai conștienți de dragostea Lui pentru tine, cu atît mai mult inima ta se va umple de dragoste față de Dumnezeu și față de semeni, inclusiv pentru dușmani. Noi ÎL iubim, dar și iubim, pentru că EL ne-a iubit mai întîi (1Ioan 4:19).

3.Cînd știi că ești acceptat de Dumnezeu datorită Jertfei lui Isus Hristos, vei avea curajul și libertatea, în calitate de copil al lui God, de a veni cu îndrăzneală în prezența Tatălui Ceresc. Dumnezeu te primește la EL așa cum ești, dar nu te lasă să rămîi așa cum ești!

În Isus Hristos ai libertatea de-a împlini Cuvîntul cu plăcere, de a trăi fără spiritul de legalism, fără frica de iad, fără teroarea sistemului religios piramidal și nici a comitetului bisericii! 😦 Cineva a zis: „În Isus Hristos ai voie să bei (cu moderație), dar NU mai ai nevoie să bei”. Se referea la alcool și avea dreptate. În Isus ai libertate să trăiești fără o supunere oarbă sau copilărească, ai dreptul să te bucuri, să dansezi în spiritul tău și să strigi de bucuria mîntuirii. În Isus ai voie să rîzi, să fii vesel, să fii bucuros, în ciuda circumstanțelor prin care treci. În Isus Hristos ai puterea și libertatea să ieși de sub tirania literei legii și să umbli în Duhul ei, care este Libertate în Har!!!

Respectă cele trei Legi și vei fi Fericit! Serios! 🙂

Părtășie versus Transpirație

Părtășia cu Tatăl e mult mai importantă decît transpirația pentru Tatăl! Chiar dacă fiul cel mare lucra pentru casă, Tatăl nu avea comuniune cu cel care era întîiul născut, dar cu mezinul, cu ultimul născut, după ce s-a pocăit, Daaa! Dacă am înțeles eu bine Scriptura, doar pocăința, smerenia și credința ne fac plăcuți lui Dumnezeu! 🙂

Una e să lucrezi pentru Tatăl, cu totul altceva este să ai comuniune și prietenie continuă cu EL. Părtășia cu Tatăl e mult mai importantă decît transpirația pentru Tatăl! Dacă doar lucrezi pentru Tata și NU ai partașie cu EL, riști să NU te cunoască! 😦 Isus a spus unor tipi care au lucrat în Numele Lui și au făcut minuni că niciodată NU i-a cunoscut. N-au avut cu EL părtășie!

Comuniunea cu Tatăl mă face tot mai mult ca EL! Marta lucra pentru Isus , dar Maria avea Comuniune cu Isus. Marta era transpirată. Maria era relaxată! Cea mai apreciată activitate de Isus este comuniunea cu  EL, nu transpiratia pe EL.  🙂 Slujește-L pe Tata, dar prioritate are comuniunea cu Tata!

Biserica Creștina “Factorul Plus”
+++

Viața ta este citită cu Atenție de toți!

Iată încă o latură a identității, dar și a slujbei pe care o are de împlinit credinciosul Domnului Isus în lume: să fie scrisoare (Scriptură) vie. (2 Corinteni 2:2-3).

Oamenii pot refuza să citească Noul Testament, sau poate că mulţi nu au posibilitatea să-l citească. Nu pot refuza însă Noul Testament scris în inimile credincioşilor. Prin trăirea lor, creştinii adevăraţi arată tot ce este scris prin Duhul Sfînt, în Cartea lui Dumnezeu, arată calea mîntuirii, a Harului şi a adevărului, ÎL arată pe Domnul Isus, Mîntuitorul lor şi al omenirii întregi. Creștinismul autentic înseamnă „Hristos în noi și prin noi”

Spunea cineva: „Dumnezeu a trimis lumii o Scrisoare: Biblia. Dar omul ori că n-o are, ori că n-o citeşte. Şi atunci Dumnezeu a trimis alte scrisori, pe care vrînd-nevrînd, trebuie să le citească: scrisorile sunt creștinii născuți din nou.”

Viaţa credincioşilor este citită cu atenţie de toţi și în Biserică, dar și în lume. Fiecare credincios trebuie să fie stăpînit de gîndul acesta: Dumnezeu m-a trimis în lume să fiu o epistolă a lui Hristos.

Oamenii trebuie săL descopere pe Hristos în mine, citind viaţa mea. Dacă nu-L descoperă, eu mă fac vinovat de sîngele lor.
Zicea un om al lui Dumnezeu: „Dacă oamenii nu descoperă pe Dumnezeu citind Biblia, este vina lor; dar dacă nu-L descoperă în trăirea mea, este vina mea”.

Biserica Creștină „Factorul Plus” Timișoara +++

De ce l-a atins Isus pe lepros?

„Și un lepros s-a apropiat de Isus, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei poți să mă curățești”. Isus a întins mîna, s-a atins de el și a zis: „Da, voiesc, fii curățit”. Îndată a fost curățit de lepra lui” Matei 8:2-3.

Sunt cîteva Lecții majore în pasajul de mai sus pe care dacă nu le vedem și nu le practicăm zădărnicim planul lui Dumnezeu pentru noi, ratăm multe binecuvîntări și mai înseamnă și că suntem orbi!!!
Leprosul din textul sacru, sigur L-a văzut pe Isus și L-a urmărit de la distanță vindecînd oameni, pentru că în mod legal nu avea voie să fie în locuri publice. El nu a avut nici o îndoială că Isus l-ar putea vindeca și pe el, dar nu era sigur dacă Domnul ar și vrea să-l vindece. El s-a apropiat de Domnul sfidînd legea mozaică și i-a zis lui Isus: „Doamne, dacă vrei poți să mă curățești” (Matei 8:2). Omul era încrezător în puterea lui Dumnezeu, dar nu și în dragostea Lui pentru el. Cam de acceași meteahnă suferă azi mulți creștini 😦 Însă Biblia declară ferm și nenegociabil că Dumnezeu este dragoste! 🙂

Veste trăznet pentru toți cei ce încă nu au aflat: Isus și poate să vindece, dar și vrea! Asemenea leprosului, poate nici tu nu ai o problemă în a crede că Dumnezeu îți poate da miracolul de care ai nevoie, dar te întrebi dacă EL și vrea să ți-l dea. Isus și-a întins mîna, l-a atins pe lepros și a spus: „Da, vreau, fii curățit”. Isus imediat i-a corectat teologia spunîndu-i și arătîndu-i că nu numai că poate, dar EL și vrea să-l vindece.  Ce Isus a făcut pentru lepros vrea să facă și pentru tine 🙂 Isus n-a venit doar să ne ierte păcatele, ci să ne vindece și teologia. Domnul poate și vrea să îți vindece toate bolile tale, nu numai toate păcatele tale. (Psalmul 103:3) !!! Unii dintre noi avem mare nevoie ca Isus să ne schimbe teologia negativă și știrbă, cu una pozitivă și completă!!! Imaginați-vă de cît de multe experiențe supranaturale ar avea Biserica lui Hristos azi, dacă toți ar crede acest adevăr din Matei 8:1-17. „Seara au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El prin Cuvîntul Lui a scos din ei duhurile necurate și a vindecat pe toți bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „EL a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolilele noastre”. Dacă am crede din inimă versetele acestea, am avea multe și dese cazuri de vindecări, dacă de la amvoane s-ar predica tot mai des Matei 8:1-17. „Prin rănile lui Isus am fost vindecați”. În Trupul Său pe lemn, Isus a luat asupra Sa și păcatele noastre, dar și bolile noastre. Deci avem dreptul legal să fim nu doar iertați, ci și vindecați. Amin?

De ce l-a atins Isus pe leprosul contagios? Isus ar fi putut să-l vindece pe lepros de la distanță, printr-un singur Cuvînt rostit de El. Nu ar fi fost prima dată cînd Domnul ar fi făcut așa ceva!

Isus a demonstrat că EL e mai tare decît orice boala contagioasă, cum era pe vremea aceea lepra!
Domnul știa ca leprosul fusese despărțit de familia sa și de societate de multă vreme, așa că omul sigur se simțea marginalizat și dezumanizat! Cred că Domnul l-a atins pentru a-l face să se simtă din nou om. Isus l-a atins pe lepros pentru a-l face să se simtă iubit, acceptat și apreciat!
Prin atingere Isus i-a redat demnitatea de om între oameni! Numai Isus poate face așa ceva!
Diavolului și aghiotanților săi le face plăcere să păteze demnitatea omului sau chiar o distrug! Isus redă și restaurează demnitatea omului prin Harul Său, prin pocăință și prin credință! Urmașii lui Hristos redau demnitatea altor urmași ai Lui, nu o distrug! Am întîlnit prea mulți „slujitori” ai lui Dumnezeu cărora le face plăcere și bucurie să păteze sau chiar să ruineze demnitatea altor slujitori. Ce trist!!! Isus face cu totul altceva!
Atingerea lui Isus a fost limbajul iubirii lui Dumnezeu pentru lepros! În pasajul acesta putem vedea inima plină de dragoste a lui Dumnezeu! Poți vedea cît de mult Isus îi iubește pe cei respinși, marginalizați sau excluși de sistem, de societate și de sinagogă! Tot atît de mult te iubește și pe tine! Isus l-a atins pe lepros pentru că a vrut să dea istoriei o Lecție de îndrăzneală în bunătate!

Mîntuitorul Isus a fost cel mai mare non-conformist: EL a călcat peste toate tabuurile fariseilor din vremea aceea, deși legea mozaică interzicea atingerea unui om necurat. Un lepros era considerat necurat! Trebuia să strige de la distanță că e necurat. Ei, tocmai de un necurat Isus se atinge pentru a ne arăta că EL pentru „necurați” a venit în lume să-i mîntuiască, dar și să-i vindece. S-a atins de un necurat pentru a demonstra istoriei, inclusiv bisericii Sale, că Lui nu-I este rușine să se afiseze cu necurații care caută vindecare.

Pastorii și creștinii neoprotestanți încă trebuie să învețe Lecția asta majoră și sublimă din partea lui Isus: EL a venit să-i atingă și să-i vindece pe păcătoși, (să se identifice cu ei), pe necurați, pe eșuați, pe cei izolați și să le redea demnitatea prin Harul și Jertfa Sa. Numai Isus face așa ceva, dar și cei ce au în ei Duhul lui Isus, restul sunt păcăliți religioși!

Citește cu toată atenția: Isus poate să te vindece, dar și vrea. Lui îi face mare plăcere să te îmbrățișeze și să te primească la Sine, chiar dacă ești cel mai contagios „lepros”! Lui nu-i este frică nici de lepra ta, nici de mizeria ta și nici de căderea ta! 🙂 Isus a venit să caute și să mîntuiască ce era pierdut!