Mîntuire Completă prin Mulțumire

Luca 17:11-19; 1Tim 6:5-6; 1Tes 5:18
Pasajul acesta fabulous, apare doar în Evanghelia lui Luca. Mulțumirea este una dintre cele 4 virtuți despre care ni se poruncește să le avem și s-o folosim Neîncetat. Celelalte sunt: Bucurie, iubire și rugăciune: neîncetat.

Minunea vindecării celor zece leproşi, este o întîmplare deosebită, din care putem să învăţăm multe lucruri despre mulţumire şi ne-mulţumire.
Din zece leproşi care au fost vindecaţi de Isus, nouă au plecat şi şi-au văzut de treburile lor, iar unul dintre ei s-a întors ca să-I mulţumească. Și NU era evreu, ci samaritean. Zece au fost vindecați fizic, însă numai unul a fost vindecat spiritual.
Ceea ce şochează, încă de la bun început, este disproporţia zdrobitoare dintre cei care au mulţumit lui Dumnezeu pentru vindecarea primită şi cei care NU au mulţumit lui Dumnezeu pentru aceasta.
De ce n-au venit cei nouă leproşi vindecaţi ca să mulţumească Domnului? Cu ce s-a deosebit al zecelea lepros de ceilalţi nouă?

1.În primul rând, cei nouă leproşi vindecaţi, n-au venit ca să mulţumească Domnului, pentru că erau preocupaţi mai mult de daruri decît de Dăruitor.
-Boala de care sufereau aceşti zece oameni, era cumplită, nu numai datorită faptului că era o boală incurabilă, producea putrefacție, ci şi datorită faptului că era o boală contagioasă, care implica excluderea din familie, din locuinţă, din societate şi din tot ce însemna viaţă publică, a celui afectat.

Gîndiţi-vă la faptul că aceşti zece leproşi, nu şi-au mai ţinut copiii în braţe de ani de zile, nu s-au mai apropiat de soţiile lor de multă vreme şi nu şi-au mai văzut gospodăriile de ani întregi.
Pentru ei viitorul era mort, rezumându-se doar la mica
colonie de oameni bolnavi ca şi ei, în care trăiau, într-o monotonie cumplită, în afara satelor şi oraşelor, din mila celor din jur.
Dar într-o zi s-a întîmplat ceva cu totul nebănuit şi neaşteptat, care le-a schimbat total viața: Prin zonă a trecut Isus Fiul lui David, despre care circula zvonul, că a vindecat mulţi oameni şi suferinzi, de bolile cele mai cumplite.
Leproşii, au început să strige după ajutor.
Domnul Isus, care niciodată n-a rămas insensibil la astfel de
strigăte, i-a vindecat, pe toți.
Modul Surprinzător in care au fost vindecați.
Însă interesant este modul în care a făcut lucrul acesta: i-a trimis să se arate preoţilor.
Conform prescripţiilor Vechiului Testament, preoţii erau cei care constatau prezenţa bolii, evoluţia sau vindecarea ei, şi tot preoţii decideau dacă cel afectat, putea să reintre în societate sau să rămînă mai departe în izolare.
Observație: Pînă în acel moment, religia și preoții i-au condamnat și i-au izolat,  dar numai Isus Hristos i-a vindecat
Minunea a constat în faptul că în drum spre preoţi, dintr-o dată, cu toţii, s-au văzut curăţiţi. Orice urmă de boală dispăruse de pe trupurile lor. Gîndiţi-vă la faptul că în acel moment au înviat cu toţii din nou la viaţă. Viitorul a început să le surîdă din nou, speranţele îngropate au ieşit din nou la suprafaţă.

Păcatul acestor nouă leproşi vindecați, deși nesesizat de ei, a fost idolatria. Ei au pus pe primul loc în viaţa lor: familia, sănătatea şi bunurile materiale.

Dumnezeu, prin vindecarea acordată, le-a dăruit din nou toate aceste daruri pierdute, iar ei le-au transformat în idoli, permiţînd ca tocmai darurile primite să îi despartă de Dumnezeu. Probabil că nici nu au realizat acest păcat!
Pericolul idolatriei ne paşte pe fiecare dintre noi. Ori de cîte ori nu împlinim Matei 6:33 cădem în acest păcat: „Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.
Dacă sănătatea, familia, serviciul, hobbyul sau banii, ne înstrăinează de Dumnezeu, atunci ne aflăm în postura celor nouă leproşi.
Dacă darurile Domnului ne împiedică de la rugăciune,
citirea Bibliei, sau părtăşia cu Biserica, atunci am înlocuit Dătătorul cu darurile Lui. Atitudinea de mulţumire ne fereşte de idolatrie, pentru că ÎL reaşează pe Dumnezeu pe primul loc în inimă.

2.În al doilea rînd, cei nouă leproşi vindecaţi nu s-au întors
să mulţumească, deoarece erau mai preocupaţi de religia lor decît de Isus. Religia te poate condamna sau încînta, dar NU si mîntui, salva, transforma.
Ei erau nerăbdători să împlinească toate ritualurile de curăţire prescrise de Vechiul Testament. Oare de ce textul biblic subliniază faptul că al zecelea lepros, care s-a întors să mulţumească Domnului, era samaritean?
Samariteanul nu avea Templu, nu avea preoţi la care să se ducă, şi dacă ar fi îndrăznit să se arate pe la vreo sinagogă, nu ar fi fost bine primit.
Ştim bine că evreii nu aveau nici un fel de legături cu samaritenii.
Boala, adesea, îi uneşte pe oameni, şi face să dispară prejudecăţile şi barierile dintre ei. Ca leproşi, au convieţuit bine şi evreii şi samaritenii. Însă cînd s-au văzut vindecaţi, se pare, că n-au mai putut sta împreună.

Este posibil ca cei nouă evrei să-l fi alungat pe samaritean dintre ei. Poate că atunci cînd s-au văzut vindecaţi, şi cînd au pus la cale detaliile călătoriei lor la preoţi, a venit în discuţie şi problema samariteanului. Poate s-au întrebat între ei: „Ce facem cu el?
Cum să ne prezentăm în faţa preoţilor cu un samaritean?”
Probabil că atitudinea respingătoare a lor, a societăţii evreieşti cît şi a religiei pe care o practicau, l-a determinat pe samaritean să se întoarcă la Domnul Isus.
Nu uitaţi: chiar şi religia poate să-l despartă pe om de Dumnezeu, şi de multe ori o face mai puternic, decît o face curvia sau băutura.

Nu degeaba a spus Domnul Isus, chiar preoţilor de la Templu că: „ …vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Mat.21:31)
La naşterea Domnului Isus, preoţii cu profeţiile în mînă, au
rămas pe dinafară, în timp ce păgînii din răsărit, L-au găsit pe Mesia şi I s-au închinat.
În timpul vieţii Domnului Isus, mulţi vameşi şi prostituate s-au
pocăit de păcatele lor, şi au fost mîntuiţi, în timp ce fariseii care aveau Biblia în mînă și la îndemînă, dar se încredeau în religiozitatea lor, au rămas pe dinafară.
Să avem grijă ca nu cumva să-L pierdem pe Isus și Harul Său, chiar printre practicile şi obiceiurile religioase!
Nu cumva să ne trezim că ne-am îndrăgostit de religie, de tradiție, de presupuneri sau de cult mai mult de ele decît de Domnul!

Cum au fost vindecați cei 10?
Prin credință și prin ascultare de Isus. Daca vrei și tu miracole de la Isus supune-te total LUI. Cei zece, n-au fost vindecați imediat, ci in timp ce se supuneau.
Ce înseamnă credința: înseamnă să îl iei pe Isus pe Cuvînt, să faci ce EL îți spune, în ciuda a ceea ce vezi sau nu vezi.

3. Cu ce s-a deosebit al zecelea lepros de ceilalţi nouă?
În primul rînd, al zecelea lepros era preocupat mai mult de Dăruitor decît de dar! Al zecelea lepros a împlinit în mod practic cuvintele adresate de către Domnul Isus ucenicilor, atunci cînd aceştia L-au întrebat ce răsplată vor avea, datorită lucrurilor la care au renunţat, pentru a-L urma pe El: „Şi ori şi cine a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică”. (Matei 19:29).
Al zecelea lepros a renunţat la casă, fraţi, surori, tată, mamă, nevastă, feciori şi holde, pentru Domnul Isus.
El L-a pus pe Domnul Isus înaintea tuturor acestor lucruri.
Atitudinea lui a fost catalogată, drept credinţă, şi prin urmare a primit mîntuirea. O cît de adevărate sunt cuvintele Domnului Isus din Ioan 12: 25-26: „Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde Sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.”

4. Al zecelea lepros a înţeles că scopul pentru care Dumnezeu ne dă daruri, este ca să ne apropiem mai mult de El. Romani 2:4.
În continuare aş dori să medităm puţin la următoarea întrebare: Cu ce scop ne dă Dumnezeu daruri?
Care este scopul pentru care ne dă viaţă, sănătate, familie, copii, soţie, casă, bani, lucruri materiale sau alte daruri? Primim aceste daruri ca ele să ne despartă de Dumnezeu? Primim sănătate ca, alergînd din zori şi pînă-n noapte, pentru lumea aceasta, să nu mai avem nici un timp pentru Eternitate, Rugăciune și Părtășie? Primim soție şi copii ca să avem cu ce să scuzăm înstrăinarea noastră de El? Primim holde ca să nu ne mai rămînă timp şi energie pentru Domnul?
Răspunsul este un categoric NU.
@@@@@
-Haideţi să luăm exemplul a doi tineri logodiţi, îndrăgostiţi unul de celălalt, cu o dragoste sinceră şi adevărată. Imaginaţi-vă că acest logodnic îi face cadou iubitei sale, o maşină nouă. Care este scopul pe care îl urmăreşte cu aceasta? Ca logodnica lui, de acum înainte să iubească maşina mai mult decât pe el? Sau ca logodnica lui, de acum înainte, să se plimbe cu maşina, împreună cu un alt bărbat? Nicidecum!!!
Scopul acestui cadou este să-şi exprime în mod practic dragostea şi preţuirea pe care o poartă iubitei sale, pentru care este dispus să cheltuiască tot ce are. Dar oare cum va fi perceput un astfel de cadou, de cea care l-a primit? Va fi transformat în idol? Nicidecum!!! Dacă dragostea este sinceră, acest cadou va creşte dragostea ei faţă de cel care o iubeşte.
Dar să revenim la întrebarea noastră de bază: Cu ce scop ne dă Dumnezeu daruri? Ca să le transformăm în idoli? Nicidecum.
Dumnezeu ne dă daruri ca să ne arate cît de mult ne iubeşte şi ca să stîrnească şi în noi dragoste pentru El. Lucrul cel mai important, pe care îl avem în viaţă, nu sunt darurile primite de la Dumnezeu, ci Dumnezeu Însuşi.
Darurile sunt doar mijloacele prin care dragostea este exprimată, dar elementul esenţial este şi rămâne relaţia de dragoste dintre noi şi Dumnezeu.
În cel mai adînc loc al fiinţei noastre, noi am fost creaţi pentru Dumnezeu, nu pentru anumite daruri pe care EL ni le-ar putea da.
Sufletul nostru îşi găseşte împlinirea doar atunci când se leagă în întregime de Persoana Sa. Dacă punem darurile în locul Dătătorului, vom ajunge să experimentăm ce a simţit Solomon cînd a spus: „O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.” (Ecles.1:2)
Cînd ,,lucrurile” iau locul lui Dumnezeu, ajungem să descoperim că nimic nu mai are nici sens nici noimă. Ce i-a lipsit lui regelui Solomon? Ce n-a avut? Din categoria „lucrurilor”, a dobîndit tot ce se poate obţine sub soare, însă pentru o vreme scurtă L-a pierdut pe Dumnezeu, şi prin urmare a pierdut extrem de mult. Eclesiastul sunt memoriile unui om care privea doar sub soare și din acel motiv a intrat în depresie.
Cînd aşezi darurile lui Dumnezeu în locul pe care numai Dumnezeu ar trebui să-L ocupe, atunci devi cel mai nefericit om, iar viaţa nu mai are nici un sens şi nici o fericire.
Fericirea şi sănătatea mentală sunt obţinute doar de cei care ştiu să pună toate lucrurile la locul lor, iar locul numărul unu, în viaţa omului, este al lui Dumnezeu. Aşa am fost creaţi. Aşa funcţionăm sănătos, dar și armonios.
Darurile ne sunt date nu ca să le transformăm în idoli, ci ca să creştem în relaţia noastră cu Dumnezeu. Libertatea e un dar: nu-l transforma în idol. Cînd Dumnezeu ocupă Cel mai important loc din viaţa noastră, atunci ne bucurăm şi de toate darurile primite din mîna Lui. Atunci ne bucurăm de sănătate, de familie, de casa pe care o avem, de slujba pe care o profesăm şi de bunurile materiale
primite.
În Concluzie: Ce e Mulțumirea?
Viața Mulțumitoare e o viață de bucurie și slăvire. Mulțumirea nu e doar cuvinte, e un mod de viață, e o atitudine continuă de iubire și slăvire a lui Isus Hristos.
Foarte Important: Pretenţia lui Dumnezeu de a veni înaintea Lui cu mulţumirile noastre, pentru darurile primite, nu este un moft al Său, nici capriciul unei persoane înfumurate care jubilează cînd aude cuvîntul „mulţumesc”. Mulţumirile noastre nu-L fac pe Dumnezeu, cu nimic mai bogat nici mai slăvit. Dumnezeu nu are nimic de cîştigat de pe urma mulţumirilor noastre. Atitudinea mulţumitoare la adresa lui Dumnezeu, pentru darurile primite, ne ajută pe noi. (1Tim 6:5-6). Noi avem de cîştigat cînd aducem mulţumiri lui Dumnezeu. O atitudine sinceră de mulţumire din partea noastră, faţă de Dumnezeu, ne fereşte de pericolul de a transforma darurile primite în idoli şi de a ne închina înaintea acestora.
O atitudine sinceră şi permanentă de mulţumire, Îl aşează pe Dumnezeu în locul pe care Îl merită în fiinţa noastră, şi care ne aduce multă pace, bucurie şi fericire. E un mare cîștig!
Atitudinea de mulţumire la adresa lui Dumnezeu, păstrează pe primul loc în viaţa noastră, relaţia noastră cu El, conferind sănătate sufletului şi minţii noastre, şi ne ajută să ne bucurăm în mod real, de tot ceea ce El, în bunătatea Sa, ne oferă!

Pe noi ne interesează o Mîntuire Completă! 🙂
Prelucrare, în mare parte, după un autor anonim!!!

Cînd țepușul ne face BINE!

Biblia ne spune clar că: “Un lucru NU trebuie să fie bun pentru ca să poată ieși ceva bun din el” (Romani 8:28). Iată cum satana pierde din nou, deși are impresia că cîștigă! 🙂 Cînd Domnul Isus murea pe Cruce, diavolul a avut impresia că el a cîștigat. De fapt, Dumnezeu a Învins!!! Ceea ce unora li s-a părut înfrîngerere, era cea mai mare Victorie a Domnului! 🙂 Noi suntem mîntuiți tocmai prin moartea lui Hristos!

Răstignirea lui Hristos dovedește din plin acest mare Adevăr! Cea mai infamă crimă din istorie: execuția lui Hristos, Dumnezeu a transformat-o în cea mai Sublimă Jertfă din istorie: Mîntuirea celor ce cred în Isus Hristos!

Ceea ce m-a surprins la experiența lui Pavel din în 2Corinteni 12, e faptul că țepușul pe care l-a primit apostolul din partea satanei, ca să-l pălmuiască, Domnul l-a convertit într-un mare bine, chiar dacă pentru Pavel țepușul era extrem de neplăcut.

Dumnezeu NU colaborează și nici nu conlucrează cu diavolul, dar îl folosește pentru împlinrea Planurilor Sale. Pînă și el este supus lui Dumnezeu. Soția mea, Mariana, azi, mi-a adresat o întrebare sensibilă: „Ne cunoaște satana gîndurile?”. Răspunsul meu a fost: „Nu știu” și nici nu mă prea interesează ce cunoaște sau cît cunoaște el. Mă interesează ca Domnul Isus să mă cunoască pe mine, dar și eu să-L cunosc cît mai bine pe EL și să am Gîndul Său!

Întrebarea mea însă este: Ne poate afecta și influența vrășmașul în vreun fel? Înțelegerea mea este că chiar dacă suntem ucenici ai lui Isus și ÎL avem pe Duhul Sfînt în noi, chiar dacă satana e deja înfrînt, încă ne poate ataca sau unoeri influența, deși nu ne poate înfrînge, însă în ciuda țepușelor, primim Har mai mult să putem să ne ridicăm și să mergem înainte victorioși prin puterea Duhului Sfînt. Ce înțeleg eu din experiența lui Pavel, e acest mare adevăr încurajator: Pînă și satana e folosit pentru împlinirea planurilor lui Dumnezeu pentru slava Sa.

Observație: Deși suntem uneori atacați sau influențați de vrășmas, el nu mai poate face rău copiilor Domnului pentru că e specializarea lui Dumnezeu să transforme traumele în Triumf! De unde știu sigur asta? Din Scripturi, dar și din experiența mea și a altora. Deci, orice rău ți s-ar întîmpla, din partea oricui, dacă ești cu Hristos, dar și în Hristos, toate lucrurile lucrează împreună spre Binele celor ce ÎL iubesc pe Dumnezeu! Fii cu Nădejde și cînd treci prin foc sau prin valea umbrei morții! Nu ești singur, Domnul este cu tine, iar atacurile vrășmașului sunt dejucate de puterea Domnului spre slava Domnului pentru că dacă țepușul nu îți e îndepărtat, tu primești și mai mult Har, ca să poți merge înainte și ascendent! 🙂

Unde se arată puterea Domnului?

„Și EL mi a zis:  „Harul meu îți este suficient; pentru că puterea Mea este perfect evidențiată tocmai în situații în care omul are forțe foarte reduse” (2Corinteni 12:9 BVA). Deseori, țepușul din partea lui satana, care avea intenția să ne facă rău, prin Harul lui Dumnezeu ne face muuult BINE pentru că ne ține mai alipiți de Domnul!!

Cum se poate că puterea lui Dumnezeu este făcută desăvîrșită într-un om slab?
Acesta și numai acesta e creștinismul Real! Creștinismul autentic NU e îndepărtarea slăbiciunii și nici simpla manifestare a puterii Divine; ci este manifestarea puterii Divine în slăbiciunea omenească!
Deși Pavel s-a rugat de treo ori să îi fie îndepărtat țepușul care îi producea mult disconfort în trup, Domnul, totuși, a decis ca el să rămînă, însă lui Pavel i se acorda suficient Har, tocmai ca să poată rezista și sluji, în ciuda ciudelor și a ciudoșilor!

Urmăriți viața lui Pavel, Petru și a celorlalți ucenici și veți observa de cîte atacuri au avut parte! Cred că boala nu vine de la Dumnezeu, cred că în Trupul Său pe Cruce Isus a luat asupra Sa și păcatele, dar și bolile noastre, însă mai cred și că unele „țepușe”, oricare ar fi ele, sunt permise de Dumnezeu în trupul nostru cu scopuri, fie de a-și arăta EL putearea prin vindecare, fie de a primi Har îndeajuns ca să mergem înainte și de-al sluji pe Domnul, în ciuda țepușului!!

Am descoperit sau mai bine zis mi s-a descoperit, că Domnul poate rezolva greutățile și fără să le îndepărteze, dar dăruind mai mult Har! Știe EL de ce!!! „Domnul nu îndepărtează pietrele din calea noastră, ci ridică nivelul apei ca barca noastră să treacă peste ele” 🙂 Watchman Nee!

Tu însă învață Lecția aceasta Vitală: Focusează-te pe Har, nu pe țepus!!! Dacă te concentrezi pe țepuș, pe necaz sau pe durere, faci jocul diavolului. Dacă însă te concentrezi pe Har, faci Voia Domnului, primești putere și ai dat … Lovitura! 🙂

Ce au aplaudat cinefilii timp de opt minute la scenă deschisă :(

Un film despre doi canibali îndrăgostiți a avut cele mai lungi ovații din istoria Festivalului de Film de la Veneția. Pelicula „Bones and All“ a cucerit publicul la Veneția și a primit ovații la scenă deshisă timp de opt minute și jumătate, în pofida unor scene controversate, „greu de digerat“. „Bones and All“ (Oase și tot restul), este un horror  romantic din 2022, regizat de Luca Guadagnino, după un scenariu de David Kajganich. Bazat pe romanul cu același nume al lui Camille DeAngelis, îi are în rolurile principale pe Timothée Chalamet și Taylor Russell, doi iubiți canibali care pornesc într-o călătorie.

Mă uimesc gusturile amatorilor de film (etc) din Europa și nu numai. Articolul de mai sus creionează clar și specific, „calitatea” artistică a unui film horor. E teribil cît de macabră, sîngeroasă, josnică și sălbatică a ajuns cultura și chiar societatea civilă din EU. E deranjant și dezgustător să observi ce gusturi are o societate fără principii creștine solide. Festivalul de film de la Veneția, ovațiile prelungite la maxim și premiile acordate, sunt o radiografie a sănătății societății moderne din UE.

Nu-i deloc de mirare că UE este speriată de rezultatele alegerilor din Italia. Știți ce s-a întîmplat acolo? A fost aleasă, în mod democratic, înțeleg, ca potențial premier al Italiei, o femeie, care are valori moral-creștine solide. Adică e normală! Din acest motiv „săraca” Europă s-a speriat. S-au speriat toți dezaxații și pervertiții că s-ar putea reveni la o anume normalitate morală, tradițională – creștină.

Tot ceea ce am scris mai sus, mă duce cu gîndul la un pasaj din Marcu 5, cînd Domnul Isus a vindecat un posedat demonic. Cît timp omul era deranjat mintal, era nudist, se auto-flagela, urla și trăia în morminte, societatea din Gadara nu s-a speriat și nici nu a reacționat. Cînd însă Isus l-a exorcizat și omul a fost vindecat, era de acum cu mintea întreagă, îmbrăcat, normalizat și la picioarele Dl Isus, abia atunci locuitorii s-au speriat, au făcut reacție și L-au rugat pe Isus să plece din arealul lor! Lumea, societatea seculară, întotdeauna se va speria de oamnii vindecați de Isus și deci în toate mințile.

Domnilor, doamnelor, frați creștini, să luptăm cu eleganță, pe toate căile posibile, pentru valorile și principiile creștine autentice, care sunt singura soluție de vindecare a familiei, a societății, a Europei și a lumii întregi! Doar ascultarea de Isus Hristos ne ține normali sau ne duce într-o normalitate sănătoasă și după Voia lui Dumnezeu, cea Bună, Plăcută și Desăvîrșită!!!

Unde se arată Puterea Domnului?

Dumnezeu nu încetează să mă Surprindă! Domnul este plin de Surprize ale Harului și prezivibil de …. imprevizibil!!!
„Și EL mi a zis:  „Harul meu îți este suficient; pentru că puterea Mea este perfect evidențiată tocmai în situații în care omul are forțe foarte reduse” (2Corinteni 12:9 BVA)
Acesta e creștinismul Real! Creștinismul autentic NU e îndepărtarea slăbiciunii și nici simpla manifestare a puterii Divine; ci este manifestarea puterii Divine în slăbiciunea omenească!
Deși Pavel s-a rugat să îi fie îndepărtat țepușul care îi producea mult disconfort în trup,, Domnul totuși, a decis a decis ca el să rămînă, însă lui Pavel i se acorda mai mult Har, tocmai ca să poată merge înainte, ascendent, dar și să poată sluji, în ciuda ciudelor și a ciudoșilor!

Am descoperit sau mai bine zis mi s-a descoperit, că Domnul poate rezolva greutățile și fără să le îndepărteze, dar dăruind mai mult Har! Știe EL de ce!!!

Tu însă învață Lecția aceasta Vitală: Focusează-te pe Har, nu pe țepus!!!

Dacă te concentrezi pe țepuș, pe necaz sau pe durere, faci jocul diavolului. Dacă însă te concentrezi pe Har, faci Voia Domnului, primești putere și ai dat … Lovitura! 🙂

Biserica Creștină „Factorul Plus” TM

Cînd ai îndoieli …

Ce să faci cînd ai îndoieli în viața de credință?

„… Cînd L-au văzut ei (pe Isus cel viu), I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. Isus s-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pămînt. Duceți-vă și faceți ucenici, botezîndu-i în Numele Tatălui, Al Fiului și al Duhului Sfînt” (Matei 28:17-19).

Ce mă frapează la acest pasaj e îndoiala unor ucenici. Isus s-a arătat ucenicilor Săi de cel puțin 12 ori după învierea Sa și totuși erau unii ucenici cari încă aveau îndoieli cînd L-au văzut viu în fața lor. Probabil că le-a dat și fiori! 😦 Însă, deși aveau unele dubii, adevărurile care pe mine personal mă încurajează, sunt acestea:

1.Poți avea îndoieli chiar dacă ești ucenic a lui Isus.

Îndoielile apar numai la cei ce cred, nu la cei ce nu cred. Credința în Isus nu exclude unele îndoieli, ci îndoielile confirmă că ai credință.  Traducerea Biblia Actualizată (BVA) explică puțin mai bine ce s-a întîmplat acolo: „Atunci cînd L-au văzut, I s-au închinat, dar unii nu erau siguri că ce văd este chiar realitate”. (Matei 28:17).

Unii creștini sunt îngroziți degeaba cînd au unele îndoieli pe Calea Credinței! Atunci cînd ai îndoieli, înseamnă că gîndești și ești preocupat de Valorile Eterne! O minte limitată și obișnuită numai cu lucrurile materiale, e parcă natural să mai aibă uneori îndoieli, nu? Deci, fi cu Nădejde și îndrăznește să crezi că ceea ce spune Scriptura e Adevărul!

2. Închină-te lui Isus și atunci cînd ai îndoieli.

Du-te în adunarea ucenicilor și atunci cînd ai îndoieli. NU sta acasă cînd ai nesiguranță, nu te izola, ci caută prezența altor ucenici care nu au îndoieli. Dar nu te descuraja cînd ești atacat de îndoieli, ci și atunci închină-te lui Isus! Nu te speria cînd ai îndoieli. @ Eu și după 40 ani de pastorat încă mai am uneori unele întrebări și îndoieli! Deci sigur sunt ucenic al lui Isus! 🙂

Mintea uneori încearcă să ne joace feste, dar noi nu ne luăm după mintea noastră, ci după credința noastră (chiar dacă este slabă), în Cuvîntul lui Dumnezeu. Credința noastră se edifică prin Cuvînt și prin comuniunea și comunicarea cu alți credincioși! Biblia nu ne cere să comitem suicid intelectual și să nu mai gîndim, ci dimpotrivă, ne cere să cercetăm, să analizăm,  toate lucrurile și să păstrăm ce este bun! (1Tesaloniceni 5:21).  Zicerea clasică: „Crede și nu cerceta”, nu este biblică, ci e invenția ignoranților!

3. Acestor ucenici cu îndoieli, Isus le-a poruncit să meargă și să facă ucenici.

Cu toate imperfecțiunile lor, Isus pe ei îi trimite să facă alți ucenici. NU are alții mai buni 🙂 Cu toate slăbiciunile lor, Isus i-a trimis la treabă. „Credința vine în urma auzirii și auzirea prin Cuvîntul lui Hristos” (Romani 10:17) și treptat îndoielile dispar. Ascultă Cuvîntul, dar și predici despre Domnul Isus și vei vedea diferența. Ca să fii ucenicul lui Isus nu trebuie neapărat să fii perfect, doar perfectibil, și asta este foarte încurajator. Neprihănitul Iov s-a închinat lui Dumnezeu și atunci cînd stîlpii de susținere ai lumii lui s-au clătinat puternic și în final, închinarea i-a fost pe deplin răsplătită de Dumnezeu! Fă și tu așa!!!

Ucenicii lui Isus, l-au văzut mort pe Domnul, iar acum ÎL văd viu și au apărut îndoielile, pentru că ceea ce vedeau depășea așteptările lor naturale. Vedeau ceva supranatural și parcă „era natural” să li se pară prea frumos.

Concluzie: Și atunci cînd nu înțelegi totul și atunci cînd credința ți se clatină, continuă să I te închini lui Isus. Toți oamenii care I s-au închinat lui Isus și atunci cînd erau atacați de dubii, au avut numai de cîștigat! Ai îndoieli cu privire la existența lui Dumnezeu? Continuă să I te închini, și treptat îndoielie vor dispărea, iar credința solidă se va instala!

„Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și că răsplătește pe cei ce ÎL caută”. (Evrei 11:6).

Tu știi care e Legea lui Hristos? Sigur?

„Purtați-vă poverile unii altora și veți împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2).

Creștinul duhovnicesc nu e condus de ce e corect (politicaly correct) sau bine, ci de ceea ce aduce slavă lui Dumnezeu! Felul de trăire creștină duhovnicească, condamnă nu numai ce nu este Bine, ci și ceea ce este bine doar la suprafața! A acționa conform cu aparent nobilul standard de a respinge orice rău și a alege doar ce e bun, nu e creștinism, ci o subtilă păcăleală religioasă!

Multe lucruri sunt bune din punct de vedere omenesc, dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu ele sunt greșite pentru că nu sunt făcute din Har, prin Har și cu Har! Lui Eva i s-a părut că fructele din pomul cunoștinței binelui și răului sunt bune, dar Dumnezeu era de altă părere. Cain a avut impresia că jertfa lui e bună, dar Domnul a fost de altă părere. Lui Petru i s-a părut o ideea bună, cînd i-a spus Mîntuitorului să evite Crucea, dar Domnul era de altă părere și a fost aspru mustrat.

Fraților, umblarea noastră trebuie să fie condusă nu de legea binelui și răului, ci de Legea Harului sau a Crucii, care este Legea lui Hristos! Din punct de vedere uman, Harul nu-i corect! Legea bine-rău e a Vechiului Legămînt. Legea lui Hristos este Legea Noului Legămînt!

@ Dacă cineva îți cere să mergi cu el un kilometru și tu mergi cu el un km e bine, dar nu-i Har, nu-i duhovnicesc. Dacă însă mergi cu el doi-trei kilometri, atunci este Har, atunci ești duhovnicesc!

Dacă îi iubești numai pe cei ce te iubesc e bine. Dar dacă îți iubești și dușmanii, practici Harul, e duhovnicie. E Legea lui Hristos. Te-ai prins?

Vă rog să observați că trăirea multor creștini este cîrmuită de legea binelui și răului. Păi, prin ce se deosebește atunci creștinul de necreștin dacă aceeași lege îi conduce pe amîndoi???

Cuvîntul lui Dumnezeu declară ferm, clar și nenegociabil că creștinul real (diferit de creștinul nominal), este condus de Viața lui Hristos, de Legea lui Hristos, care este Legea Harului! Este Legea Duhului de Viață! (Romani 8:1-2).

Legea lui Hristos, a Harului, este mai presus de bine și rău! În creștinismul autentic există ceva ceva Vital care răspunde la ceea ce e din Dumnezeu și reacționează (în dragoste), la tot ceea ce nu este din EL. Deci, trebuie să plecăm urechea la impulsurile Duhului, ale Harului, ale Crucii, nu la impulsurile firii, care e condusă de bine sau rău!

Aceasta și numai Aceasta e Legea lui Hristos!!! Sigur știi care este Legea lui Hristos?

Puterea Suflării Divine

Suflarea Divină – Medicație Divină

Matei 4:4

Biblia ne spune că Dumnezeu a suflat suflare de viață în om, iar acesta a devenit un suflet viu. (Geneza 2:7). Tot Biblia ne spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu (2Timotei 3:16). Asta înseamnă că atunci cînd citesti Biblia sau asculți Cuvîntul lui Dumnezeu predicat, absorbi însăși suflarea Domnului care îți dă viață!

S-ar putea să fii fost momente cînd ai intrat în Biserică și la început te-ai simțit obosit, dar ai plecat la sfîrșit revigorat și energizat. Știi de ce? Cuvîntul lui Dumnezeu a adus revigorare și viață în duhul și în trupul tău 🙂

Eu i-am văzut pe destui frați din Biserică devenind mai sănătoși, mai puternici și chiar arătînd mai bine, deoarece petrec timp în Cuvîntul lui Dumnezeu care este Hrană, Putere și Viață.

Nu e deloc de mirare că în Proverbe 4:22 e scris: Cuvintele lui Dumnezeu sunt viață petru cei ce le găsesc și sănătate pentru trupul lor.

Deci, dacă NU te simți bine sau dacă unele simptome îți atacă trupul, DUBLEAZĂ CANTITATEA DE MEDITAȚIE ÎN CUVÎNTUL. LUI DUMNEZEU.

Dl Isus a spus că omul nu va trăi numai cu pîine, ci cu orice Cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu. (Matei 4:4). Deci, dacă e foarte important să ne mîncăm hrana fizică în fiecare zi, cu cît e mai important Cuvîntul lui Dumnezeu???

Isus vrea să știm că noi avem nevoie de Cuvîntul lui Dumnezeu la fel de mult cum avem nevoie de hrana zilnică. Domnul ne-a creat și tot EL știe cel mai bine de ce avem nevoie în duh și în trup.

Pur si simplu, hrănește-te mai mult și mai profund din Cuvîntul lui Dumnezeu și vei vedea viață și sănătate venind și curgînd prin trupul tău. Așadar, orice ai face, amintește-ți să te hrănești zilnic din Cuvîntul lui Dumnezeu. Ascultă audio sau citește Scriptura din confortul casei tale sau la birou, în timpul pauzei de prinz. Etc. Ascultă predici în timp ce faci curățenie acasă sau conduci spre locul de muncă. Alege orice modalitate preferată, dar primește Cuvîntul lui Dumnezeu cît mai mult și cît mai des.

Dragul meu, nu mai poți trăi cînd nu mai respiri. În același mod, nu poți trăi fără Cuvîntul lui Dumnezeu, pentru că El este Suflarea lui Dumnezeu care îți dă Viață, Hrană și Sănătate!!

Concluzie: Atunci cînd citesti Biblia sau asculți Cuvîntul lui Dumnezeu predicat, absorbi însăși Suflarea Domnului care îți dă viață și vindecare!

Mai bine cu Povară, decît fără.

Mai bine cu necazuri, decît fără ele!

„Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2). Mai bine să ai o povară decît să nu ai deloc.

Mai bine cu țepuș, dar cu surplus de Har, decît fără țepuș, dar și fără Har, însă plin de mîndrie și pierdut! Mai bine șchiop, dar atins de Harul lui Dumnezeu, decît sănătos și atlet, însă fără o întîlnire personală cu Domnul, fără Binecuvîntarea Lui și fără transformarea Sa! Mai bine mustrat și înfrînt de Dumnezeu, decît înfrînt de satan și de eul tău.

Mai bine să duci povara Crucii lui Isus și a Voii lui Dumnezeu, decît fără această povară. Charles Spurgeon a predicat odată: “E Bine să nu ai necazuri, dar e mai Bine cu necazuri, însă în același timp să Primești Har suficient și să reziști prin toate necazurile”!

„Zilele fără suferință sunt ecouri ale Edenului din trecut, dar si șoapte ale unui viitor mai Bun!”

Observatie deranjantă: Pentru oameni ca mine, prea multe zile fără necazuri pot aduce mari necazuri! Caut eu necazurile? Mi le doresc? Nicidecum! Dar prea mult soare, fără ploaie duce la deșertizare, iar terenul devine arid și poate fără mare valoare.

Patriarhul Iacov era plin de el și ne-spiritual în anii lui de confort, și ne-necazuri!

Pe un acoperiș la o piscină fără necazuri, departe de zona de război, regele David a văzut-o pe frumoasa Batșeba și în loc să-și desprindă privirea de la ea, el s-a focusat numai pe …ea. (2Samuel 11:1-2).

Și dacă răpirea în al treilea Cer, pe care Pavel a avut-o, nu ar fi fost însoțită de țepuș, mîndria l-ar fi putut distruge . (2Corinteni 12:7).

Zilele fără necaz sunt un dar, însă sunt și un mare pericol. Fără o mare atenție și fără disciplină spirituală sănătoasă, zilele cele mai lejere nu ne trimit cu disperare la Cuvînt sau la rugăciune. În zilele de relaxare păcatul pare mai puțin periculos, satan mai puțin primejdios și Isus mai puțin prețios: iar realitatea spirituală mai neinteresantă și neapetisantă. Oare greșesc tare?  În zilele de relax, dacă nu veghem, tindem să neglijăm postul, rugăciunea și să alunecăm spre terasa cu piscină. De regulă, păcatale se înfăptuiesc în perioadele de relaxare. Regele David în zilele lui la piscină a făcut o mare prostie.

Uneori sau chiar deseori, cel mai mare pericol pentru suflet nu sunt poverile, ci binecuvîntările neîntrerupte. Nu sunt durerile, ci sunt plăcerile neîntrerupte. Nu sunt necazurile, ci sunt vacanțele lungi și dese. Nu este suferința, ci este relaxarea continuă.

Cît de greu este pentru bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu. (Luca 18:24); cît de greu este și pentru cei neîncercați să intre în ea!

Binențeles că necazul NU garantează profunzime spirituală. Dacă satan ține în mîna dreaptă prosperitatea, în mîna stîngă ține calamitatea. Iată de ce sfatul lui Spurgeon e super: „E Bine să nu ai necazuri, dar e mai Bine cu necazuri, însă în același timp să știi cum să primești Har suficient ca să reziști prin toate necazurile”! Fără Har, poverile ne rup, cu Har poverile ne apleacă înspre Dumnezeu!

Însă unde găsim Har care să ne facă zilele cu necaz suportabile, dar în același timp să ne facă creștini mai maturi, mai duhovnicești?? Domnul are multe rîuri de Har, dar toate curg din Cuvîntul Său, prin Duhul Său.

În Cuvîntul viu al Dumnezeului cel viu, găsim Har pentru orice durere, ajutor pentru orice povară și balsam pentru orice inimă zdrobită.

Patriarhul Iacov a primit un Cuvînt de binecuvîntare și o atingere de la Dumnezeu, care l-a șchiopat, dar l-a și transformat, din credincios lumesc în duhovnicesc. (Geneza 32:29).

A fost un Cuvînt de Har care la mustrat, dar la și ridicat pe David (Psalmul 27:9), a fost un țepuș, dar și o promisiune care l-a ajutat pe Pavel să devină tare în slăbiciunile și în necazurile sale (2Corinteni 12:9-10).

Așa cum se întîmplă cu mulți sfinți ai lui Dumnezeu, acești trei bărbați au descoperit un secret Divin: că Domnul dă cele mai mari comori ale Sale celor ce sunt în necaz, celor ce poartă poveri.

Pe lîngă multe bucurii, Biblia este și o carte a lacrimilor, scrisă de oameni care au plîns mult pentru că au avut multe necazuri.

Ea a fost scrisă de psalmiști care au plîns, de profeți persecutați și de apostoli arestați. Biblia însă este și o Carte în care Dumnezeu dă Har după Har, dă mîngăiere, șterge lacrimile, produce bucurie, dar și putere, ca creștinul să poată merge înainte, dar și ascendent.

Cuvîntul lui Dumnezeu strălucește cel mai mult atunci cînd celelalte lumini se sting și te trezești în întuneric. Cît de reconfortant e Psalmul 94:19. „Cînd gînduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mîngîierile Tale îmi înviorează sufletul”. Încurajator este faptul că aceste mîngăieri vin la noi cînd suntem atacați de gînduri negre, de frămîntări și de confuzii.

Multele oftaturi, multe gînduri tulburi și multe necazuri – sunt „cupe” în care Dumnezeu toarnă mîngăierea Harului și al Cuvîntului Său și cu timpul ele devin cupe prin care oferim confort altora.

Roadă profundă. Domnul e dispus să dea Cruci sau poveri ucenicilor Săi, poveri care ne încetinesc mersul, ne tulbură liniștea și par să limiteze rodnicia noastră. Putem trage concluzia că Domnul e mai puțin interesat de rodnicia noastră decît suntem noi, dar de fapt, EL vrea să avem roadă multă, dar și sănătoasă!

Prea adesea, mă tem, că idea mea de rodnicie este să am cît mai multă productivitate, fără complicații. Însă productivitatea e doar a parte a rodniciei, dar nu cea mai importantă.

Fără necazuri, Iacov n-ar fi construit nici „…un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu…” (Geneza 35:3). David nu ar fi cîntat niciodată: „Chiar o armată de ar veni împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme..” (Psalmul 27:3). Și Pavel nu s-ar fi încurajat prin: „De aceea mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunea mea…” (2Corinteni 12:9). Lauda smerită, credința fermă, bucuria în întristare, acestea sunt roade care cresc numai în pomii necazurilor! Nu de puține ori acestea sunt roadele cu care ne hrănim pe noi sănătos, dar și pe alții. (2Corinteni 1:3-4). Unii dintre cei mai buni părinți umblă cu un defect de mișcare, pentru că sunt șchiopi. Unii dintre cei mai buni pastori predică chiar din mijlocul necazurilor. Și unii dintre cei mai buni lucrători creștini au un țepuș în trup, iar alții au necazuri oriunde s-ar duce.

Ceea ce avem nevoie cu disperare și ceea ce alții au nevoie de la noi, nu e o viață lipsită de necazuri, ci o dragoste vie pentru Dl Isus care se vede în viața noastră, în ciuda necazurilor. Lui Dumnezeu îi pasă mult de rodnicia nostră, atît de mult, încît pentru o vreme este gata să ne „șchiopeze”, să ne trimită o mustrare sau să îngăduie un țepuș.

Fericiți sunt cei de sub povară. Mă gîndesc că aș putea foarte bine să ajung în cer, călătorind pe un drum lin, alergînd drept, sub un cer senin. Mi-ar place să-mi imaginez că-i pot fi credincios lui Dumnezeu, fără instruirea toiagului, numit necaz sau durere.

Parafrazez cuvintele lui Pavel din Fapte 14:22 „ … în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe zile fără necazuri?”. Însă adevărul este exact invers. „… în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri?” Într-o lume ca a noastră, cu inimi ca ale noastre, unele dintre cele mai valoroase cadouri de la Dumnezeu, vin ambalate în cutia neagră a necazurilor.

În planul Său pentru noi, necazurile sunt „șchiopătări” care ne obligă să ne sprijinim și să ne lipim mai mult de Dl Isus; dușmanii care ne urmăresc ne obligă să fugim rapid la Dumnezeu, iar țepușul, oricît de deranjant ar fi, ne dă putere de Sus! Toate acestea sunt poveri, uneori greu de dus, dar în același timp ele ne obligă să ne aplecăm și să ne sprijinim pe Acela a cărui bunătate prețuiește mai mult decît viața! (Psalmul 63:3).

Concluzia mea la vîrsta acesta:

Du „povara” Crucii lui Isus pînă la capăt. Mai bine să ai necazuri, neîmpliniri și restricții fizice, să duci poverile altora, dar să călătorești în viață cu Crucea lui Isus, dar și în Harul vindecător al lui Dumnezeu!!! Mult mai bine cu Crucea lui Isus, decît fără ea!!! Ia-mă pe cuvînt!

Atenție maximă la zilele de relaxare

Zilele fără necaz sunt un dar, însă sunt și un mare pericol.

Fără o mare atenție și fără veghere, zilele cele mai lejere nu ne trimit cu disperare la Cuvînt sau la rugăciune. În zilele de relaxare păcatul pare mai puțin periculos, satan mai puțin primejdios și Isus mai puțin prețios, iar realitatea spirituală mai neinteresantă, deci neapetisantă. Oare greșesc tare? În zilele de relax, dacă nu veghem, tindem să neglijăm postul și să alunecăm spre terasa cu piscină. De regulă, păcatele se înfăptuiesc în perioadele de relaxare. Regele David în zilele lui de relax a făcut o mare prostie!

Uneori sau chiar deseori, cel mai mare pericol pentru suflet nu sunt poverile, ci binecuvîntările neîntrerupte. Nu sunt durerile, ci sunt plăcerile continue. Nu sunt necazurile, ci sunt vacanțele lungi. Nu este suferința, ci este încrederea de sine continuă.

Cît de greu este pentru bogați să intre în Împărăția lui Dumnezeu. (Luca 18:24); cît de greu este și pentru cei care nu trec prin necazuri să intre în ea! „El, (Pavel) îi îndemna să stăruiască în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” (Fapte 14:22).

Binențeles că necazul NU garantează profunzime spirituală. Dacă satan ține în mîna dreaptă prosperitatea, în mîna stîngă ține calamitatea. Iată de ce sfatul lui C.H. Spurgeon e super: „E Bine să nu ai necazuri, dar e mai Bine cu necazuri, însă în același timp să știi cum să primești Har suficient ca să reziști prin toate necazurile”! Fără Har, necazurile și poverile ne rup, cu Har poverile ne apleacă înspre Dumnezeu.

Nu fugii după necazuri, ele vin, dar cînd ele vin, fugi la Domnul și apleacă-te înspre EL, lipește-te și mai mult de EL. Funcționează!!! Veghează în perioadele de succes!!!

Har de Rezervă!!!

Apostolul Pavel, în repetare rînduri declară o chestiune aparent bizară, care ne ia prin surprindere: că nu a primit o poruncă din partea Domnului să vorbească despre o anume temăși totuși vorbește.

„Lucrul acesta îl spun ca o îngăduință și nu fac din el o poruncă”. 1Corinteni 7:6. „Celorlalți le zic eu, nu Domnul” (1Corinteni 7: 12). „… n-am o poruncă din partea Domnului” (1Corinteni 7:25).

În cele din urmă, după ce spune tot ce are de spus despre subiectele respective, el tot afirmă că dă glas propriei sale opinii. Pavel încheie însă discuția cu această observație directă și clară „Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu” (1Corinteni 7:40).

În aceeași situație Pavel a spus: „N-am o poruncă din partea Domnului” și totuși a contiuat să slujească. A îndrăznit să spună care este părerea sa, fără să fi avut o revelație specială din partea Domnului. E uimitor!  Pavel sune clar că el dădea expresie propriului său gînd! El nu rostea ce-i fusese dat în acel moment, ci își spunea pur și simplu părerea asupra unei teme care-i fusese pusă înainte. Ce lucru nemaipomenit!!!

De-a lungul secolelor, teologii au pus sub semnul întrebării aceste cuvinte ale lui Pavel, însă el știa ce spune și era sigur pe ce spune. El cuteza uneori să se pronunțe asupra problemelor duhovnicești fără o descoeperire imediată, tocmai pentru că era un om duhovnicesc, un slujitor al Harului, fără o revelație specială!

Din partea altora ar fi fost o dovadă de înfumurare să vorbească în astfel de împrejurări, dar nu era nici o înfumurare din partea lui Pavel.

Creștinii care au primit Har Deosebit care să le împlinească doar nevoia imediată, prin ceea ce ce eu numesc „Har Special”, trebuie să se abțină să se pronunțe pînă ce nu primesc un cuvînt clar din partea Domnului. Însă la Pavel și la cei ca el, secretul este acesta: că, în decursul anilor, avusese loc o necontenită acumulare de „Har de Rezervă” un „surplus” de Har al lui Dumnezeu în viața lui! Precum roata clasică de rezervă a mașinii! (Că la mașinile noi nu mai există roată de rezervă! 😦 ).

Iată un om care rostește propriile sale cuvinte, iar acestea sunt înregistrate în Scripturi drept Cuvîntul lui Dumnezeu. Woow! Vedem aici înălțimile semețe la care Harul lui Dumnezeu îl aduce pe un om duhovnicesc, în Noul Legămînt!

Iată o viață omenească prelucrată de Domnul ani de-a rîndul. Dumnezeu a modelat această viață neîntrerupt, înduhovnicind-o, pînă cînd, în cele din urmă, s-a petrecut ceva sublim chiar în structura omului!

Ce ne dezvăluie Pavel în 1Corinteni e uimitor. El ne spune că nu face altceva decît să-și exprime propria lui judecată, fără vreo descoperire specială din partea Domnului, și totuși, constatăm că vorbele lui sunt de fapt o revelație divină pentru Biserică. Asta înseamnă bogăție și Har de rezervă, iar bogăția este rezultatul unei neîntrerupte activități divine în viața unui om. Lucrul acesta nu vine ca urmare a unui Har deosebit, ci este Harul de Rezervă care lucrează în ființa omuliui duhovnicesc, atunci cînd nu are o revelație specială de la Domnul pentru un anume subiect! Pavel putea să nu facă remarca: „Celorlalți le zic eu, nu Domnul” și totuși o face pentru că vrea să ne încurajeze și să ne vestească importanța Harului de Rezervă! 🙂

Vă doresc tuturor Har Special, dar și Har de Rezervă pentru zile cînd nu auziți clar Vocea lui Dumnezeu!