Nu ego-centric, ci Cristo-centric

„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine”. (Galateni 2:20).

Aș vrea să îți arat un mod practic (doar unul singur există) prin care poți fi transformat prin înnoirea (metanoia) minții tale. Înnoirea minții creștine se poate face într-o singură Direcție. Credința creștină corectă și autentică, înseamnă înnoirea minții tale, dar și dezrădăcinarea credințelor greșite care îți modelează mintea și caracterul. Din acest motiv Cuvîntul lui Dumnezeu ne spune: „Nu vă conformați gîndirii acestui veac, ci lăsați-vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvîrșită” (Romani 12:2)

Dumnezeu vrea să ne schimbăm modul în care gîndim, schimbînd și înlocuind gîndurile noastre de la preocupare personală, la preocuparea cu Isus Hristos. Acesta e Marele Secret, dar și Marea Soluție. Tendința noastră umană este să ne focusăm pe noi înșine. Greșesc tare? Suntem predispuși să ne centrăm pe noi înșine și să devenim preocupați tot de noi înșine, în loc să fim preocuați cu Domnul Isus. Aici începe dezastrul! Multe dintre durerile, luptele și eșecurile noastre sunt din cauză că ne centrăm pe „eu” „mine”, „al meu”. Mai citiți încă o dată parabola fiului risipitor și observați că în centru dezastrului era, egocentrismul: „dă-mi”, „mie”, „mi se cuvine”. Însă nici fiul cel mare NU era mai bun 😦 Din nefericire, cînd devenim preocupați cu eul, devenim obsedați de noi înșine, opresați și inevitabil deprimați.

Dragul meu, este cumva mintea ta constant umplută de gînduri despre eșecul tău, despre rateurile tale, cît de nevrednic ești sau cît de grozav ești?? Gînduri de genul acesta pot duce la un complex de inferioritate sau de superioritate. Ambele sunt periculoase. Vinovăția sau aroganța nu sunt după Voia lui Dumnezeu și ca rezultat produc mult rău! Inferioritatea duce la pesimism, iar superioritatea duce la mîndrie! Ambele trădează că omul se focusează pe el și în final îi poate produce nenorocire 😦

Numai în Hristos și numai Cristo-centric, vei experimenta adevărata transformare și nu vei mai umbla nici în condamnare și nici în exaltare falsă sau aroganță.

Cînd devi Cristo-centric, carnea, rațiunea și hormonii, NU te mai stăpînesc, ci în mod inconștient, caracterul lui Hristos se va manifesta în tine și prin tine. Roada Duhului Sfînt va curge prin tine fără prea mult efort, cînd mintea ta este preocupată și înnoită cu persoana lui Isus Hristos. Se va întîmpla în mod inevitabil. Cînd vei deveni Cristos-centric, în defavoarea lui ego-centric, vei fi transformat, vindecat, dar și binecuvîntat.

Dacă vrei vindecare, soț, soție, miracole, etc, nu te concentra pe miracole, pe om, etc, ci concentrează-te pe Isus Hristos și EL îți va purta de grijă. Cînd vei deveni oaia lui Isus și te focuzezi pe EL, vei primi viață din belșug. (Ioan 10:10). Caută mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și toate nevoile tale vor fi rezolvate!  

Nu poți fi Christo-centric, fără să nu devi iubitor și sfînt, așa cum nu poți să cazi într-o piscină plină cu apă, fără să te uzi 🙂 

Devino Cristo-centric și vei rămînea uimit și tu, dar și cei din jurul tău!   

Ridică-te, că poți!

Dacă Isus ți-a poruncit, poți! Și tu trebuie să faci ceva pentru salvarea ta.

Lui Lazăr care era mort de patru zile, după ce Isus l-a înviat, i-a poruncit să iese afară din mormînt, în timp ce încă era legat. A fost ușor?? Nu, deloc, chiar a fost greu, dar totuși Lazăr a ieșit afară de unul singur. Mă gîndesc că fiind legat, nu putea păși, ci doar sării, ca vrabia. Deci și tu trebuie să faci efort pentru salvarea ta. Abia în timp ce ieșea din mormânt, Isus i-a trimis pe alții să-l dezlege. Îți dau un sfat serios; dacă îl aplici ești înțelept, dacă nu-l aplici ești fraier: înconjoară-te de oameni care te vor ajuta să te dezlegi de vesmintele tale funerare, după ce ai fost înviat și mîntuit de Isus. 

Uneori așteptăm ca Dumnezeu să trimită pe cineva să ne dezlege înainte să ieșim din mormînt, dar nu se prea întîmplă așa ceva. Tu ești cel care trebuie să iei decizia de a-ți abandona mormîntul de relații toxice, de locuri în care ești ispitit să cazi din nou în vechile păcate sau de mentalități greșite, pe care le-ai îmbrățișat și care nu sunt aliniate la Cuvîntul lui Hristos.

Atunci cînd Isus te cheamă, dacă vrei ca Dumnezeu să trimită pe cineva care să te dezlege de hainele mortuare cu care ai fost legat, mai întîi ieși tu însuți din mormîntul tău spiritual. Cînd Isus îți dă o poruncă, tu personal și de unul singur trebuie să faci ceva foarte important; tu trebuie să faci un minim efort, deoarece cînd Isus îți poruncește El îți dă și putere fă faci lucruri neobișnuite! 

Un mormînt spiritual este un loc în care își petrec timpul oamenii morți în păcatele lor; sunt acele emisiuni TV la care se uită morții, acele situri malefice pe care le accesează morții. Sunt acele fantezii și mentalități potrivnice vindecării tale. Un mormînt este un loc pentru cei morți. Ieși de acolo că poți! Chiar se poate!

Însă prin Harul lui Dumnezeu și prin ascultarea de Isus, tu chiar acum ai mai multă putere decît probabil simți. Ești mai puternic decît crezi. Aceeași putere care L-a înviat pe Isus din morți o primești și tu, atunci cînd asculți de porunca Domnului sau cînd tu ÎL chemi în inima ta decizind să ascuți de glasul Său. 

Cu această putere a învierii lui Isus, te poți ridica, poți îngenunchia, te poți închina, poți sării, poți alunga demonii și poți fi eliberat de orice lanțuri cu care vrăjmașul te-a legat. Deci, fă și tu ceva pentru binele și salvarea ta, chiar dacă ești acum singur și ți-e dificil. Ascultă de poruncile lui Isus. Poți, chiar poți, chiar dacă ți se pare greu. Cînd Isus îți poruncește El îți și dă putere să te ridici și să ieși din mormîntul în care ai zăcut prea mult timp.

Fă ce îți poruncește Isus și ai dat „lovitura” Eternității!!! 🙂

Înnoirea minții înseamnă înnoirea vieții.

Sunt creștin evanghelic și deci, am vești Bune! 🙂 Evanghelie înseamnă veste Bună. De fapt, cea mai Bună Veste: Orice om poate fi ridicat, restaurat și transformat, oricît de gravă e situația lui actuală. Situația în care te afli acum e disperată și tragică? Există pentru tine și Nădejde și Soluție! 🙂 Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putință prin credință, la Dumnezeu și cu Dumnezeu”.

„Nu vă conformați modelului de gîndire al acestui veac, ci lăsați-vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți discerne care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută și desăvârșită”. (Romani12:2).

Probabil că undeva în trecut, ți-ai alcătuit conștient sau inconștient, tipare de gîndire și comportament care au ajuns acum să te controleze. Ele sunt numite de Biblie întărituri sau mentalități greșite. satan lucrează prin întărituri ca să-ți împiedice mintea să se conecteze cu Hristos. Dar slavă Domnului, pe măsură ce ne însușim adevărul lui Dumnezeu, suntem transformați și eliberați. Amin!

Dacă întăriturile din mintea ta sunt rezultatul unei condiționări anumite, înseamnă că poți fi re-formatat prin Metanoia, care înseamnă înnoirea minții tale. 

Și acum atenție sporită: orice lucru învățat, poate fi dezvățat. Orice viciu și orice demon, poate fi biruit. În mod sigur aceasta este modalitatea principală de înnoire în Noul testament. Prin auzirea Cuvîntului lui Hristos, prin meditație asupra Scripturii și prin ucenicie personală, vei înceta să te mai lași modelat după chipul acestei lumi și vei experimenta înnoirea minții tale.

Metanoia, adică înnoirea minții după Cuvîntul lui Hristos, înseamnă înnoirea vieții tale după Voia lui Dumnezeu, și ca rezultat, Binecuvîntări abundente din partea Domnului și Aici, dar și Dincolo! 🙂

Biruiește mentalitatea pustiului

Deuteronom 1:6 ne spune: “Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb, zicînd: “Ați locuit destulă vreme în muntele acesta”. Chiar dacă aveau muntele lîngă ei, ei aveau mentalitate de vale, de pustiu! Să nu confundăm Muntele Horeb, cu Muntele Golgota! La Horeb s-a dat Legea, la Golgota s-a dat Harul! 🙂 Ce alegem?

Evreii au rătăcit în pustie un timp de 40 de ani pentru a face ce era de fapt o călătorie de 11 zile. De ce??? Aveau mentalitatea necredinței, a pustiului!

Mi-a plăcut mult ce a scris Joice Mayer: „Mai demult, cînd mă gîndeam la această situație, Domnul mi-a spus: “israeliții nu au putut merge mai departe pentru că aveau mentalitatea pustiului. Evreii nu aveau o viziune încrezătoare asupra vieții lor, nu aveau visuri”.

Evreii aveau nevoie să își facă planuri și calcule bazate pe promisiunile lui Dumnezeu, nu pe capacitățile și posibilitățile lor. Ei aveau nevoie să renunțe la acea mentalitate de sclav, de nisip și de pipirig, și să aibă încredere în promisiunile lui Dumnezeu printr-o mentalitate de fiu! Trebuie să trecem de la Horeb la Tabor, la Muntele Transfigurării, unde Isus Conduce, Domnește și le este superior și lui Moise și lui Ilie!!!

Dar să nu ne uităm cu prea mare uimire la evrei, deoarece majoritatea dintre noi facem cam același lucru pe care l-au făcut și ei. Continuăm să ne învîrtim în pustiu, în jurul Horebului nostru, în loc să facem progrese; și durează ani mulți, pînă să experimentăm victoria asupra unei situații care ar fi putut fi rezolvată rapid prin Metanoia, (înnoirea minții), prin încredere fermă în Dumnezeu. Avem nevoie de o nouă mentalitate: De mentalitatea Biruinței, a succesului bazat pe Cuvînt. Neapărat trebuie să biruim mentalitatea pustiei, prin Mentalitatea Harului, care este mentalitatea Victoriei. Trebuie să începem să credem Adevărul Cuvîntului lui Dumnezeu, adică, să nu mai crezi în ce nu poți tu, ci să crezi în ce poate Dumnezeu.

În Matei 19:26, Isus ne spune că toate lucrurile sunt posibile la Dumnezeu și cu Dumnezeu și prin credință, se petrec mari miracole. Dar pentru miracole e nevoie să învingi mentalitatea înfrîngerii, a pustiului!

Dumnezeu nu are neapărată nevoie de inteligența ta, (deși o poate folosi), dar are mare nevoie de credința ta fermă în EL. Trebuie să credem, să ne educăm să credem în Promisiunile Sale și EL va face restul. 

Domnul ne spune nouă același lucru pe care l-a spus copiilor lui Israel.„Ați locuit destulă vreme în pustiul acesta, e timpul să îcă schimbți mentalitatea și să mergem mai departe” 🙂 Depășește mentalitatea pustiului, a slăbiciunii, a neputinței și fă-ți casa pe Muntele Schimbării la față, a schimbării negativului cu pozitivul, în Isus Hristos. Nu crede ce îți trece ție prin cap, ci crede ce îți spune Domnul Isus! Cu Isus alături, nu te mai așteapta pustiu, ci la miracole și viață din belșug! 🙂

Ferește-te de cunoașterea unilaterală

Dacă doar tu ÎL cunoști pe Domnul e bai mareee!

Importanța cunoașterii reciproce între om și Dumnezeu, este obligatorie, fundamentală, finală!
Deși este vital ca eu personal să-L cunosc pe Domnul, dacă doar eu îl cunosc pe Dumnezeu, sunt în mare pericol.
În Matei 7:21-23 erau „slujitori” destui care ÎL cunoșteau bine pe Domnul Isus, dar Domnul nu-i cunoștea pe ei!

„Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne, Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege”

Mîntuirea adevărată, adică Mîntuirea Completă, înseamnă Cunoaștere Reciprocă: eu să-l cunosc pe Dumnezeu, dar și Dumnezeu să mă cunoască pe mine, iar partea a doua este mai importantă decît partea întîia.
Dacă Domnul nu te cunoaște pe tine, ci doar tu pe EL, deși poate predici, prorocești și faci minuni și dă bine, se poate termina prost și ești în cel mai mare pericol spiritual.
Viața Veșnică înseamnă ca eu să-L cunosc pe Domnul, „Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. (Ioan 17:3), dar și Domnul să mă cunoască pe mine! Cunoașterea unilaterală a Domnului este destul periculoasă, chiar foarte periculoasă!
Eu ÎL pot cunoaște pe Domnul doar prin pocăință și prin credință, dar Domnul mă cunoaște pe mine că sunt al Său, prin dragoste: prin faptul că ÎL iubesc din toată inima! „Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu acela este cunoscut de Dumnezeu” (1Corinteni 8:3). Și dracii cred și se înfioară, dar nu iubesc.
Cînd ÎL iubești pe Dumnezeu din toată inima, îi iubești și pe semeni, dar și pe dușmani! Dovada că ÎL iubești pe Dumnezeu stă în faptul că îi iubești pe toți oamenii, fără discriminare și cînd nu îți place de ei.

Fii acum maxim atent la ce spune Ioan. El nu spune că am trecut din moarte la viață pentru ÎL iubim pe Dumnezeu, ci spune un lucru neașteptat și deranjant: „Noi știm că am trecut din moarte la viață pentru că iubim pe frați” (1Ioan 3:14). Priceput?

Deci Dumnezeu te cunoaște că ești al Lui numai cînd ÎL iubești pe EL. Însă dovada că ÎL iubim pe EL este că îi iubim pe toți oamenii, dar și cînd trăim împlinind Cuvîntul Său!

Unii vor avea cea mai neplăcută surpriză la Judecată. Ei au fost convinși că L-au iubit pe Dumnezeu, doar că Dumnezeu nu i-a cunoscut niciodată. Unul din motivele pentru care Domnul nu-i va cunoaște este că nu au împlinit una dintre poruncile Sale nenegociabile: neiubirea de frații pentru care a murit Isus Hristos.

Concluzie: Dacă te interesează Adevărata Mîntuire a lui Dumnezeu, trebuie să fii și tu cunoscut de Dumnezeu! Se numește Cunoaștere Reciprocă. Sunt aproape convins că tu ÎL cunoști pe Domnul, dar EL, EL, Domnul,  te cunoaște pe tine????

Lui satan îi place inerția.

„Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu, și orice gând îl facem rob ascultării de Cristos” (2Corinteni 10:5).

Inerție umană: Tendința unei persoane sau a unei colectivități de a rămâne în repaus, în inactivitate; lipsă de energie. Inerție cred că vine și de la … inert. Asta îi place diavolului: să fim inerți din punct de vedere spiritual. Vrășmașul vrea să rămîi așa cum ești. Să nu-ți pese. Dumnezeu vrea să nu te mulțumești în starea în care ești acum.

Principalele ținte care trebuie doborâte, dacă vrem biruință împotriva răului, sunt „înălțimile” sau “fortărețele” din minte. 

Unele traduceri biblice, folosesc cuvîntul „întărituri”, „raționamente” sau „imaginații ale minții”. Întăriturile sunt acele tipare negative de gîndire, gravate în mintea noastră, fie prin „impulsul mediului”, fie prin repetare îndelungată, fie prin experiențe unice, dar traumatizante.

Modul de gîndire determină tiparele de comportament, iar tiparele de gîndire determină temperamentul. Întăriturile sunt date în vileag prin tiparele temperamentale și comportamentale care NU sunt asemeni lui Hristos. Adică, un anumit tipar de gîndire impregnat cu lipsa de speranță, ne face să privim ceea ce știm clar că NU e după voia lui Dumnezeu, ca fiind imposibil de schimbat.

În ce fel se ridică deci în mințile noastre aceste întărituri sau fortărețe distrugătoare??? De obicei ele sunt rezultatul unei serii de mentalități și pași subtili, meniți să ne îndepărteze de planul pe care-l are Dumnezeu pentru noi și să ne afunde într-un comportament de tip rațional-umanist. Asta înseamnă că tu știi totul, tu ești șeful și faci ce vrei. 

Satan iubește inerția, pasivitatea, deci neschimbarea. Însă Dumnezeu iubește schimbarea în chipul și asemănarea lui Isus Hristos. Metanoia (pocăința) este tocmai schimbarea și înnoirea minții după Cuvîntul lui Dumnezeu (Biblia). Din acest motiv diavolul și lumea urăsc pocăința, care este schimbarea minții conform gîndirii lui Isus Hristos.

Vrășmașul iubește întăriturile din suflet; iubește tiparele negative din minte . Dumnezeu însă iubește întotdeauna transformarea noastră în asemănarea cu Fiul Sau său Isus Cristos prin Duhul Său. satana iubește statul pe loc, inerția; Dumnezeu iubește progresul spiritual, creșterea și maturizarea la statura de om mare după chipul lui Isus Hristos. Dumnezeu NU lucrează prin inerție, psihologii sau rațiuni vechi și carnale, ci prin înnoirea Duhului, după Cuvântul Domnului!!

Amin

Vrei să-ți crească credința în Dumnezeu?

Dacă Dumnezeu declară ceva în Scripturi, atunci sigur e Adevărat!!!

„Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17).

Dacă vrei să îți crească credința, nu te mai ruga: „Doamne, mărește-mi credința” (Luca 17:5), că nu așa crește credința.

Credința în Dumnezeu nu funcționează și deci eșuează, numai atunci cînd oamenii ÎL înțeleg greșit pe Dumnezeu sau nu-L cunosc suficient.

Vrei să-ți crească credința în Dumnezeu? Atunci trebuie să-ți crești cunoașterea personală despre Cel în care crezi. Vrei să îți crească credința? Trebuie să-ți sporești intimitatea cu Dumnezeu, Cel în care te încrezi. Dacă știi puțin despre Domnul și Cuvîntul Lui, vei avea o credință și mică și slabă. Însă dacă ÎL cunoști pe Dumnezeu bine și profund, vei avea o credință mare, care Îi va atrage atenția și ÎL va și atrage spre tine!

Nu-ți poți pompa credință doar rugîndu-te sau motivîndu-te singur. „Pot să cred, Trebuie doar să cred, etc”. E păcăleală!

Fii acum foarte atent: Orice încercare de a te forța dincolo de ceea ce cunoști despre Dumnezeu și căile Lui prin Cuvîntul Său, înseamnă să te hazardezi de la credință la presupunere. Și asta e nașpa! Dar tu fii deștept și alege să te încrezi în Dumnezeu în acord cu ceea ce știi că e adevărat din Cuvîntul Său.

Singurul mod prin care poți să-ți mărești credința este prin a-ți mării temeinic cunoașterea despre Dumnezeu, Cel care este Obiectul și Subiectul credinței tale.

„Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Însă Dumnezeu poate fi cunoscut numai și numai prin Isus Hristos, nu altfel.

Singura limită pusă credinței tale ești tu, nu Domnul! Singura limită pusă în fața miracolelor este cunoașterea intimă și înțelegerea Jertfei lui Hristos, care crește ori de cîte ori citești Biblia, meditezi, memorezi vreun verset din Scriptură sau asculți mesaje despre Harul lui Isus Hristos. Acum înțelegi cum potențialul credinței tale crește odată cu perseverența ta de a-L cunoaște pe Isus prin Cuvîntul Său? Și acest potențial este nelimitat.    

Deci, Nu există nici un mod iscusit de a născoci vreo rugăciune, care să-L convingă pe Dumnezeu să acționeze în favoarea ta.
Însă dacă Dumnezeu declară în Scripturi un lucru ca fiind adevărat, atunci chiar e adevărat; în cazul acesta e nevoie să-l crezi și să trăiești în armonie cu ceea ce este adevărat .
Dacă Dumnezeu nu afirmă un anumit lucru, nicio credință din lume oricât de mare ar fi ea, nu va face ca acel lucru să fie adevărat.
Nu presupunerea sau credința ta face Cuvîntul să fie adevărat, ci Cuvîntul lui Dumnezeu este Adevărat și Puternic, de aceea îl cred, îl aplic, am răbdare și miracolul după voia Lui se întîmplă!

Autoritate Spirituală

“Doamne, chiar demonii ni se supun în Numele Tău” (Luca 10:17). Ucenicii lui Isus s-au întors bucuroși din misiunea lor, dar și cu o perspectivă nouă, cea adevărată: că demonii pot fi înfrînți.
Autoritate spirituală NU înseamnă doar confruntare pe orizontală; înseamnă mai întîi subordonare pe Verticală.

Observați însă că doar cînd ne încredem total în Isus și ne supunem Lui, avem autoritate să supunem duhurile. etc!

Isus Hristos are toată puterea în Cer și pe pămînt. Deci noi avem autoritate spirituală numai și numai atunci cînd am pășit în voia Sa și am devenit ucenicii lui Isus!
Autoritatea înseamnă dreptul de a conduce și de a supune,

prin poziția pe care o avem, însă doar în dependență totală de Isus Hristos!

Cum se explică atunci faptul că împărăția întunerecului, care este este deja înfrîntă, exercită o influență negativă în lume și în viețile creștinilor? Un singur cuvînt: minciuna!!! satan nu reprezintă o putere egală cu Dumnezeu pentru că este un dușman și acuzator deja înfrînt, dar specializat în industria propagandei false (fake-news) și a manipulării. Însă dacă reușeșete să te înșele să crezi că are mai multă putere și autoritate decît ai tu, vei trăi ca și cînd el are această putere.

Fraților, dacă suntem ucenicii lui Isus ni s-a încredințat autoritate asupra împărăției întunerecului, dar dacă nu credem și nu o folosim, e ca și cum nu am avea-o. Însă autoritatea pe care o au ucenicii lui Hristos, este o autoritate pe care nu o putem deține niciodată independent de Dumnezeu. Deci trebuie să rămînem dependenți total de Domnul Isus ca să putem experimenta Victoria.

Factorul Plus

Suferi cumva de teologia permisivității??

Vă adresez o întrebare serioasă: În Isus Hristos, prin nașterea din nou, suntem păcătoși sau sfinți?

„O, adevărat și cu totul vrednic de primit este cuvîntul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintîi sunt eu” (1Timotei 1:15).

NU mi-am putut imagina în cei 40 ani de pastorație că există în biserici creștini serioși, dar cam mulți, care încă cred, că deși suntem în Hristos, zic ei, totuși suntem păcătoși. Singurul lor verset dovadă, dar și versetul lor scuză, este cel de mai sus 🙂 Este declarația lui Pavel din 1Timotei 1:15. Și pe deasupra este la timpul prezent, că dacă era la trecut, treaba era rezolvată.

Din zecile de versete pe care tot Pavel le-a scris și din care reiese clar și răspicat că în Isus Hristos suntem o făptură nouă, că sunten neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos, ei au găsit un singur verset prin care își susțin sus și tare înțelegerea că încă sunt păcătoși și de aici și permisivitatea de-a mai păcătui, scuzîndu-și astfel păcatele în care continuă să trăiască 😦

Cum trebuie să înțelegem, în lumina completă a Noului Testament, versetul de mai sus de care s-au lipit puternic unii creștini și astfel și-au format propria lor teologie greșită a permisivității, a slăbiciunii și a vinovăției??

Întrebarea mea este aceasta: Sunt creștinii născuți din nou zilnic în Hristos sau zilnic pe lîngă Hristos? Suntem noi non-stop în Hristos sau suntem doar uneori în Hristos? Cum răspunde Biblia la întrebarea asta? Sper că toți știm deja răspunsul. Dar ca să nu risc prea mult, iată ce spune Biblia: „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat”. (Romani 6:6-7).

„Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2:20.

Deci, la ce se referă Pavel cînd spune, deși era ditamai apostolul : „Hristos Isus a venit în lume ca să mîntuiască pe cei păcătoși”, dintre care cel dintîi sunt eu” (1Timotei 1:15). El se referă la ce și cine era în momentul cînd Hristos i-a ieșit în cale și l-a salvat. Din cel mai mare păcătos a ajuns cel mai mare slujitor, cel mai mare sfînt. Există traducerea BVA care este mai clară: „Voi face o afirmație care trebuie acceptată ca fiind total adevărată: Cristos Isus a venit în lume ca să îi salveze pe păcătoși; iar dintre aceștia, eu sunt cel care a fost în cea mai critică situație”.

Însă citiți cu atenție continuarea în versetul 16 și vom înțelege la ce s-a referit Pavel cînd a scris „dintre care cel dintîi sunt eu”.

„Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Cristos să-Și arate în mine, cel dintîi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viața veșnică”. (1Timotei 5:16).

Pavel a fost cel dintîi păcătos, dar și cel dintîi om în care Isus și-a arătat harul și îndelunga lui răbdare într-un mod unic și irepetabil. La asta se referă Pavel cînd scrie 1Timotei 1:15-16. El face un contrast între ce a fost fără Hristos, dar și ce este acum în Hristos.

Dacă înțelegem versetul cu pricina după psihologia noastră expirată și deci învechită, dacă citim versetul superficial și după teologia slăbiciunii, intrăm în conflict total cu toate celelalte zeci de versete care ne spun că în Hristos lucrurile stau cu totul altfel. În Isus Hristos nu mai suntem doar niște simpli păcătoși iertați, ci suntem copii înfiați și sfinți transformați prin Harul, prin Fiul și Duhul lui Dumnezeu!

De exemplu de ce oare își începe Pavel aproape toate scrisorile către biserici cu: „Pavel, apostol al lui Cristos Isus prin voia lui Dumnezeu, către sfinții din Efes, care sunt credincioși în Cristos Isus. (Efeseni 1:1). De ce nu scrie „către păcătoșii din Efes”, de ce scrie: „către sfinții din Efes”?

„ … către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul  lor şi al nostru„ (1 Corinteni 1:2). Cînd le scrie filipenilor și colosenilor la fel, li se adresează cu sfinți, nu cu păcătoși. Știți de ce? Pentru că așa suntem noi în Isus Hristos. Punct! NU mai suntem păcătoși, ci suntem sfințiți, dar și sfinți, în Hristos Isus.    

Să credem ce scrie Biblia, nu ce ne spun experiențele eșecului nostru; să credem ce ne spune Scriptura, nu ce vrem noi să credem sau cum ni se pare nouă că trebuie să credem.

Teologia slăbiciunii este falsă. Teologia Victoriei, în Hristos, este cea Adevărată! 🙂

Nu te da bătut niciodată!

În apropierea marilor orașe antice Tir și Sidon, Isus a fost întîmpinat de o femeie din partea locului care cerea ajutor. Ea avea o fiică bolnavă și credea că doar celebrul rabin din Galileia o poate tămădui. Avea dreptate! Dar în acea împrejurare, Isus nu părea dispus să intervină. Domnul părea angajat în altă lucrare! Cazul ei nu era pe agenda Lui. Crucea ei nu părea a fi crucea Lui. 

Însă femeia nu s-a dat bătută. Cînd a aflat că “ora neamurilor” nu sosise încă și că Isus operează doar pentru evrei, ea a continuat totuși să insiste. Bine a făcut!

Cînd i s-a spus că pîinea, adică vindecarea, era partea copiilor lui Israel și nu a cățeilor, adică a neamurilor, ea s-a agățat de faptul că firmiturile ce cad de la masa stăpînilor sunt ale cățeilor. „Da, Doamne”, spune ea, „dar și cățeii au partea lor”. La insistența, la inteligența și la vorbele femeii, Domnul este copleșit și uimit de emoție, îi aplaudă credința, agenda lui Isus pentru neamuri este devansată instant, îi vindecă fiica și spune ucenicilor Săi, că nici în Israel, adică la copii, n-a găsit o credință așa de mare cum a găsit la străina aceasta. Nu s-a dat bătută. Înțeleaptă femeie!!!

Tare ar mai fi vrut Isus să găsească asemena credință, dacă nu în națiunea lui Israel, măcar în ucenicii lui Isus. 

Văduva din Luca 18 este un alt exemplu grăitor de NU te da bătut niciodată. Deși judecătorul nedrept inițial n-a vrut să-i facă dreptate, femeia a insistat și nu s-a dat bătută, iar în final a cîștigat. Deși judecătorul era un om corupt și dificil, în final a cedat din cauza consecvenței și insistenței ei. Dumnezeu îți va face și ție dreptate dacă nu te dai bătut niciodată. În final Isus întreabă: Cînd va veni Fiului omului va mai găsi EL pe pămînt genul acesta de credință? De credință care se dă bătută va fi plină lumea la venirea lui Isus, dar de credință care nu se dă bătută? Doar tipul acesta de credință e căutat, aplaudat și recompensat de Dumnezeu!

Dar Campionul campionilor, care NU s-a dat bătut niciodată este Domnul Isus. EL nu a cedat nici în fața atacurilor și seducției satanei, n-a cedat nici în fața mulțimii care ÎL provoca să făcă o minune de senzație maximă: să coboare de pe Cruce și să rateze tocmai Scopul pentru care s-a dus pe Cruce. Nu s-a dat bătut nici după ce a murit, ci a biruit moartea la ea acasă, înviind după trei zile pentru că era imposibil să fie ținut de ea. Și nu s-a dat bătut și n-a cedat nici chiar atunci cînd I se părea că e părăsit de Însuși Dumnezeu. El a rămas în Voia lui Dumnezeu și atunci cînd toți porii din EL îi spuneau altceva. Pentru că nu s-a dat bătut, a biruit iadul și păcatul, iar pe noi ne-a Mîntuit!

Nu te da bătut niciodată nici tu! Vei fi răsplătit maxim!!!