EL Betel

În Geneza 35, avem un capitol major din viața spirituală a patriarhului Iacov.

În capitolul 28 Domnul îl convertește. În 29-32 Domnul îl supune. În 33-34 Domnul îl separă. Dar în capitolul 35, Domnul îl sfințește pe Iacov. Asistăm la convertirea completă sau la reînoirea vitalității spirituale a lui Iacov.
Dumnezeu nu este atît de mult interesat de fericirea noastră, dar sigur este interesat de caracterul nostru sfințit.

Domnul i-a poruncit să se suie la Betel, locul unde i se arătase prima dată cînd fugea de Esau. Asta înseamnă că se coborîse prea mult!
Betel înseamnă: Casa lui Dumnezeu. Dar ca să se poată sui la Betel, a dat casei sale porunca de curățire: „Scoateți dumnezeii străini din mijlocul vostru, curățiți-vă, ….. că mergem la Casa lui Dumnezeu„
Ca să ne putem sui, e necesară curățirea. Nu putem să ne suim cu idolii în inimă! Sunt grei, ne trag în jos. Au miros de iad!
Au adunat de-a lungul vieții lor diferiți idoli, tocmai ei credincioșii. I-au îngropat. Aici a greșit din nou Iacov; ar fi fost mai bine ca idolii să fie arși, nu doar îngropați.
În perioade de trezire suntem gata să renunțăm la idolii noștri, dar suntem predispuși să îi dezgropăm după cîteva zile de la eveniment. Suntem predispuși să ne întoarcem la ei.

Iacov ca să poată merge înainte trebuia acum să se întoarcă înapoi! După circa 20 de ani de pocăință știrbă și nereușită, patriarhul Iacov are parte de o întîlnire de gradul 1 cu Dumnezeu și viața începe să i se schimbe de data asta progresiv, sănătos, deci total.
După 20 de ani de pocăință fără acoperire practică, patriarhul e invitat de Dumnezeu să se reîntoarcă la primul altar. La prima Întîlnire, la prima dragoste. La prima cunoaștere. La primul fior. La prima lacrimă. La prima rugăciune, la primul miracol, la primul vis.

Doar după curățire, după îngropare, începe revitalizarea lui Iacov și a casei sale.
După curățire Iacov a construit un altar pe care l-a numit El-Betel, care înseamnă: Dumnezeul Betelului sau Dumnezeul Casei lui Dumnezeu. „EL” în ebraică înseamnă Dumnezeu! Abia după curățirea de dumnezeii străini ne putem rededica lui Dumnezeu. A fost un mare pas înainte și în Sus.

Să treci dincolo de Casa lui Dumnezeu la Dumnezeu Însuși, e mare Revelație, dar la fel de mare Realizare … salvatoare.
Să nu confundăm Betel cu EL-Betel. Diferența între cele două e enormă! Convertirea Betelului e o necessitate! Domnul acolo i-a spus să … locuiască! Un Iacov șchiop, dar transformat, să locuiască la EL-Betel, asta e porunca lui Dumnezeu!

Sunt unii credincioși care locuiesc în Casa lui Dumnezeu, dar nu-L cunosc bine pe Dumnezeu: exemplu îl avem pe Samuel în copilărie și fiii lui Eli care aveau job bun, de preoți de serviciu, dar fără imunitate, etc.

Iacov avea nevoie de o nouă întîlnire cu Dumnezeu. Ceea ce ne spune că mulți dintre noi, (chiar dacă suntem considerați patriarhi), la prima întîlnire cu Dumnezeu nu am avut o convertire completă și deci avem nevoie de încă una, precum Iacov. Din cauza asta există încă atîta șchiopătat spiritual în viața unor credincioși. Abia după ce Domnul l-a șchiopat pe Iacov a început să meargă …. drept!

E tare bună Casa lui Dumnezeu, dar totuși nu-i suficientă. Iacov avea nevoie de persoana lui Dumnezeu, nu doar de Casa lui Dumnezeu. El a ajuns la Betel, dar avea nevoie de EL-Betel!
Nu-i suficient să ai Cuvîntul lui Dumnezeu, trebuie să-L avem și pe Dumnezeul Cuvîntului.
Nu-i suficient să cunoști Cuvîntul lui Dumnezeu, trebuie să Îl cunoști și pe Dumnezeul Cuvîntului.
@@@
Tocmai ăsta a fost păcatul, dar și auto-păcăleala fariseilor. Cunoșteau Cuvîntul lui Dumnezeu, dar nu și pe Dumnezeul Cuvîntului.
E posibil să cunoști Cuvîntul lui Dumnezeu, fără să îl cunoști pe Dumnezeul Cuvîntului.
E posibil să te întorci în Casa lui Dumnezeu, dar să nu te întorci la Dumnezeul Casei lui Dumnezeu, și nu-i aici nici un joc de cuvinte sfinte.
Iacov acum s-a întors nu doar la Casa lui Dumnezeu, ci mai ales la Dumnezeul Casei lui Dumnezeu. Marea majoritate dintre noi avem teribilă nevoie nu doar de Betel, ci de EL Betel. NU doar de Casa lui Dumnezeu, ci de Dumnezeul Casei lui Dumnezeu. Fără EL-Betel, nimic nu are sens. Nici familia, nici bogăția, nici necazul!

o mașinuță de care avem mare nevoie … unii dintre noi!

Sunt tare curios dacă ajunge produsul și la noi …. și cu cît!

http://adevarul.ro/tech/gadget/video-masina-ti-o-asamblezi-singur-mai-putin-ora-1_52d5243cc7b855ff56782f47/index.html

Oare mai avem nevoie de semne și minuni?

Biserica lui Hristos pe pămînt a început în mod supranatural și va fi luată de pe pământ tot în mod supranatural. La asta trebuie să ne așteptăm, dar chiar și la mai mult!

Orice creștin ar trebui să tînjească după o relație cu Dumnezeu în care roada și darurile Duhului Sfînt să nu lipsească. Din păcate lucrarea supranaturală a Duhului Sfînt a lipsit atît de mult din biserică, încît acum cînd reapare pe ici pe colo, e pusă pe seama rătăcirilor, ereziilor sau a diavolului. Ne-am obișnuit cu naturalul atît de mult, încît atunci cînd Domnul ne face uneori parte de supranatural suntem surprinși … prea tare. Ne-am obișnuit atît de mult cu seceta, încît parcă nici nu am vrea să fim deranjați din ea, adică din comoditatea pe care ne-o oferă religia în sine.

Am devenit comozi în biserici și nu ne mai prea așteptăm la aproape nimic. Nici nu încerc să dau acum în extrema dreaptă și să așteptăm la orice pas supranaturalul, dar nici nu vreau să rămînem în extrema stîngă, unde nimeni nu mai așteaptă nimic, decît să vină … răpirea sau … moartea.

Am un dor pe care aseară la cele 12 zile de post și rugăciune de la începutul lui 2014, l-am spus Bisericii Stînca. Am un dor după semne și minuni. Am un dor sfînt, ca împreună cu vestirea Evangheliei cu îndrăzneală, Domnul să o însoțească cu tot felul de semne și minuni. Și aici nu mă refer numai la vindecări fizice, ci și la semne și minuni spirituale, mă refer la vindecarea caracterelor, a sufletelor, a limbajului, a atitudinilor cîrcotașe, a minții negative, a fețelor acre, a lipsei de pasiune în închinare, misiune și dărnicie.

Am ajuns cu citirea Scripturilor în Noul Testament și mi-au atras atenția vreo 3 pasaje scurte. „Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, și întărea Cuvîntul prin semne și minunile care-L însoțeau” Marcu 16:20. Știu însă că pasajul acesta este controversat chiar și pentru unii evanghelici. Dar mergem și la altul! „Și acum Doamne, uită-te la amenințările lor și dă putere robilor tăi să vestească Evanghelia cu toată îndrăzneala și întinde-Ți mîna, ca să se facă tămăduiri, minuni și semne prin Numele Robului Tău celui Sfînt Isus…..” Fapte 4:29-30. Și încă un pasaj super tare: „ … și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvîntul privitor la harul Său, și îngăduia să se facă semne și minuni prin mîinile lor” Fapte 14:3.

Înțeleg că unii teologi declară că pe vremea aceea era nevoie de semne și minuni, dar acum, odată ce avem Biblia nu mai avem nevoie de ele, nu mai sunt necesare. Că atunci, la început, era nevoie de minuni ca oamenii să creadă, dar acum au auzit Evanghelia și nu mai e nevoie de ele, etc. Mie mi se pare însă, că la ora actuală trăim într-un neo păgînism și secularism crunt, care are mare nevoie de semne și minuni. La fel ca în primele secole și azi avem teribilă nevoie la fel de mult ca Domnul să ne dea putere să vestim Cuvîntul Său cu îndrăzneală și să îngăduie să se facă semne și minuni.

Da, CRED că avem mare nevoie de semne și minuni din partea Domnului și în acest moment. Da, cred că trebuie să ne rugăm pentru îndrăzneală în predicare, dar și pentru semne și minuni! Doar cei ce se roagă și le așteaptă mai au parte de ele. Restul sunt credincioși, dar …. uscați! Doamne, fie-Ți milă de noi!