Amintește-ți: Cuvîntul Vindecă

„…. a trimis Cuvîntul Său și i-a vindecat și i-a scăpat din groapă (în Engleză: „i-a scăpat de la distrugere”). Psalmul 107:20. Versetul acesta este pentru tine personal, nu doar pentru evreii din antichitate. Cuvîntul lui Dumnezeu crezut te vindecă, dar NU te îndoi de El. Declară acest verset într-un mod personal: „Dumnezeu își trimite Cuvîntul Său și mă vindecă”. Apoi lăudă-L pentru vindecarea ta.

Cînd crezi și mărturisești Cuvîntul lui Dumnezeu, declarația ta îți aduce vindecare progresivă …. completă. Cînd îți mărturisești însă boala, mărturisirea ta te ține bolnav. Mărturisește întotdeauna Cuvîntul lui Dumnezeu. Chiar și atunci cînd vei avea senzații și experiențe contradictorii, mărturisește Cuvîntul lui Dumnezeu! Declararea Cuvîntului lui Dumnezeu întotdeauna aduce victorie. Cuvîntul lui este același și azi! E viu și activ!

Ținînd ferm la mărturisirea vindecării tale în fața contradicțiilor firești, confirmă faptul că ai o credință bazată pe Cuvînt!  Cuvîntul lui Dumnezeu este întotdeauna Victorios!

Cînd declari: „Prin rănile Lui sunt vindecat”, cuvintele tale îl leagă pe vrășmaș și usucă boala. Cînd mărturisești: „Eu sunt mai mult decît biruitor …” Satana este înfrînt și el știe acest lucru. Este atît de înfrînt încît nu are cheile nici de la propria lui închisoare sau „casă”. Isus Hristos le are! Sîngele lui Hristos și Cuvîntul lui Dumnezeu crezut și mărturisit (Apoc 12:11), (nu logica, slăbiciunile sau senzațiile tale), sunt cele mai putenice arme de pe pămînt care pot fi folosite împotriva vrășmașului, a neputințelor și a bolilor de orice fel.

În timpul ispitirii Sale în pustie, Isus l-a înfrînt pe vrășmaș doar cu un lucru: „Este scris”. Aceasta a fost arma pe care Isus a folosit-o de fiecare dată cînd satana a încercat să-L înfrîngă. „Este scris” a zis Isus și a citat versete din Biblie cu ceea ce a zis Dumnezeu Tatăl. Care a fost rezultatul? „Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri și au început să-L slujească.

Satana este înfrînt, Isus este Biruitor, iar noi suntem în Hristos și EL în noi! Deci …… Victorie și Vindecare! Nu înfrîngere, neputință sau boală!

Jertfa lui Hristos și mărturisirea Cuvîntului cu gura ta, sunt secretul Victoriei. Vrei victorie? Crede în EL, dar și mărturisește ca EL!!!

Cuvîntul …. vindecă, de orice neputință, boală și te ridică din …. distrugere sau auto-distrugere. Cuvîntul trimis … vindecă!! Nouă ni s-a trimis și Cuvîntul scris, (Biblia), dar și Cuvîntul Viu: Isus Hristos!

Cuvîntul îți e trimis ție, e și pentru tine și te vindecă chiar și pe tine! „Nu te teme, crede numai” E Adevărat!

 

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Cuvintele greșite au și ele putere

„Atîta vreme cît îți declari păcatele și slăbiciunile, vei continua să le ai.
Atîta vreme cît îți mărturisești neputințele, tu construiești slăbiciune, eșec și înfrîngere în propria ta ființă”. TL Osborn

Și cuvintele greșite au putere! 
O mărturisire negativă e o mărturisire a înfringerii, a eșecului și a supremației vrășmașului, mărturisire care îl slăvește pe satana, fără ca tu sa știi! Isus a spus că vom da socoteală de orice cuvînt nefolositor. EL ne cere să rostim cuvinte … ziditoare, nu distrugătoare.  Iar Solomon ne spune o chestie răvășitoare: „Moartea și viața sunt în puterea limbii…” (Prov 18:21). Isus ne cere să rostim cuvinte ale Vieții, deci folositoare, edificatoare, cu Har și să dea Har.

Concluzie:

Nu-ți mai tot mărturisii slăbiciunile, bolile și nepuntințele! Nu mai vorbi despre rău și negativ; nu mai vorbi despre ce a fost. Trecutul tău tu nu-l mai poți schimba, dar el poate totuși fi schimbat: de Isus Hristos. Mărturisește ce a făcut Isus pentru tine și cine ești tu Acum în Hristos!

Citește Cuvîntul. Crede Cuvîntul! Vorbește Cuvîntul! Meditează și Mărturisește Cuvîntul! EL are puterea cea mai Mare. Isus l-a înfrînt pe satana prin Cuvînt! Cuvîntul e viu și activ, se împlinește
Crede și mărturisește cu gura ce zice Domnul despre tine, nu ce zice vrășmașul sau simptomele firii tale pămîntești. ”….. Prin mărturisirea cu gura se ajunge la … mîntuire”. Declară cu voce tare promisiunile lui Dumnezeu pentru tine. „Credința vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvîntul lui Hristos” Romani 10:9-10; 17. Meditează la Jertfa Completă, dar și la Cuvintele lui Hristos!
Acționează în conformitate cu cine ești tu în Hristos și Victoria va deveni parte din tine! Învață că tu deja ești în Victorie și deci … victorios! (Romani 8:37). Noi suntem cine și ce zice EL că suntem!

NU te lua după ce vezi, simți sau gîndești tu, ia-te după ce-i …. scris în Cartea Vieții! Cuvintele lui Isus sunt: Duh și Viață!

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Jucîndu-te de-a … percepția

Fariseul acela neprihănit care se ruga în Templu,  credea pur și simplu, că trăiește adevărul, dar trăia o minciună …. gogonată. Evaluarea Domnului a fost foarte diferită de a lui. (Luca 18:10-14).

Păcătosul însă a fost declarat neprihănit, tocmai pentru că era sincer, era mic în ochii lui și smerenia ÎL atrage pe Dumnezeu ca un magnet cosmic. Smerenia declanșează spontan …. Harul. Din acel motiv Domnul i-a dat păcătosului Har, pentru că îl dorea, îl cerea și se smerea.

Petru a crezut tot ce i-a spus Domnului; a crezut că era gata să meargă cu El la moarte. El credeea ce spunea, dar nu știa ce spune. Urma să i se întîmple asta încă odată, să nu știe ce spune.

Chiar dacă Petru avea inima să facă ceea ce a spus, nu avea nici voința și nici puterea să o facă. Deși ucenicul buclucaș avea dragostea adevărată pentru Domnul Isus, atunci cînd i-a dat sfatul ”prețios”, să evite Crucea …. era total greșit.

„Dacă zicem că avem părtășie cu El și umblăm în întunerec, mințim și nu trăim adevărul” (1Ioan 1:6).

Acesta e un mod bizar și paradoxal, să minți fără să spui o minciună. Îi faci pe alții să creadă ce vor, nu spui o minciună, dar comiți o farsă. Oferi doar o impresie falsă și, de ce nu, oamenii sunt încurajați să creadă, prin filantropia, cuvintele sau predicile tale, cît de „evlavios” ești tu. Problema este că după ce le transmiți lor asta, ai mari șanse să ajungi să crezi și tu același lucru.

„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi” (1Ioan 1:8).

Acum nu mai înșeli pe alții, te înșeli pe tine, îți dai auto-gol. O fază extrem de periculoasă și deci subtilă, unde vrea să te ducă vrășmașul, este cînd Domnul vine la tine să te ajute, oferindu-ți Harul și Adevărul Lui, dar nu-L mai crezi nici pe el.

Avînd despre tine impresii prea bune, te rătăcești. Avînd despre tine impresii grozave, (că n-ai păcătuit), devi arogant și mîndru, lovești în cel căzut și în felul acesta te auto-înșeli.

Totul depinde în mare măsură de …. percepții. Percepția despre tine, despre Domnul, dar și percepția pe care o oferi … altora.

Ai mare grijă la percepțiile pe care le ai despre tine, dar și despre alții………….

Dacă percepțiile tale sunt aliniate cu Cuvîntul, cu părerea Domnului, poți dormi liniștit. Dacă nu …. nu ai nici un motiv de somn .

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Nu-i pe merit

 Există destui creștini, cu intenții foarte bune, care NU așteaptă lucrări supranaturale de la Domnul fiindcă, zic ei, nu sunt vrednici de ele. Consideră că nu au merite înaintea Lui. Nu trăiesc o viață exemplară sau sunt descalificați de vreun păcat.

Nu este deloc intenția mea să încurajez pe cineva să păcătuiască sau să stăruiască în păcat, dar Harul lui Dumnezeu nu ni s-a dat fiindcă l-am meritat, ci fiindcă așa a vrut EL, fiindcă știa că avem nevoie de el. Dacă Harul ar fi fost dat ca recompensă pentru bună purtare, nu l-am fi cunoscut niciodată, datorită naturii Sale, datorită inimii Lui și nu datorită inimii mele.

Asta și-a dorit Iov cînd i-a cerut lui Dumnezeu să-l reprezinte la bara justiției divine: „Pune-te TU chezaș pentru mine înaintea TA” (17:3). Cînd nu mai are nici un argument de adus în favoarea sa, Iov apelează la mila lui Dumnezeu, Judecătorul, și-I cere să devină …. Apărătorul Său. Între timp a murit Fiul lui Dumnezeu și Jertfa Sa este Salvarea noastră.

Iov ÎL cere indirect lui Dumnezeu pe Domnul Isus, Jertfa răscumpărării noastre, Mijlocitorul, între sine și Dumnezeu. Magistral e faptul că Dumnezeu îl ascultă pe Iov și îl restaurează.

Cineva a pus această întrebare pertinent și de actualitate: Nu credeți că pentru a primi vindecare de la Dumnezeu, pacientul trebuie să fie curat și fără păcat?

Răspuns: Nu! Pentru necredincioși nici nu se pune problema așa fiindcă prin definiție sunt păcătoși și totuși constatăm adesea că Domnul îi binecuvîntează cu vindecare.

Pentru creștini, deși ei au chemarea și obligația de a trăi în sfințenie și tradiția nescrisă pe care o cunosc foarte bine, susține că numai sfinții sunt binecuvîntați, lucrurile stau la fel ca și pentru necreștini. Adică, și unii și alții, pot primi vindecarea de la Dumnezeu fără merite. Binențeles că o stare de sfințire este întotdeauna bine venită.

Chiar și atunci cînd boala e o consecință a păcatului personal, vindecarea îți poate fi dată datorită bunătății lui Dumnezeu.

Păcatul nu este un obstacol în calea vindecării, în cazul în care omul cere ajutorul lui Dumnezeu, ci necredința e singurul obstacol în calea vindecării. Odată cu vindecarea Dumnezeu acordă și iertarea așa cum în multe cazuri o dată cu mîntuirea EL dădea și izbăvirea fizică. (Iacov 4:15).

Aș pune și eu o întrebare totuși: oare chiar credeți că există oameni fără păcat?

Am citit despre un evanghelist care a visat că se afla la judecata de apoi, în fața Tronului Alb. Acolo Cineva l-a întrebat dacă a mințit. El voia să spună că nu, dar și-a amintit că au fost cîteva situații tenebroase în care n-a spus adevărul. Lumina din camera Tronului era orbitoare.

Apoi a fost întrebat dacă a furat și datorită acelei Lumini a recunoscut că a făcut și asta. După aceea, de emoție, i s-au tăiat picioarele. Aștepta să fie azvîrlit în iad, dar chiar atunci a intervenit Isus care a mărturisit despre el că deși nu este desăvîrșit, pe pămînt a fost de partea Domnului. Și Domnul a adăugat: „Acum Eu sunt de partea lui și stau alături de el”.

Harul …. fraților, numai Harul!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Amatorii de boli

Bolnavii speră în mila semenilor mai mult decît oameniii sănătoși și așa e și natural, fiindcă ei suferă, au neputințe și ades au nevoide de ajutor concret. Timpul petrecut în preajma suferinzilor, cuvintele de încurajare și ajutorul material, sunt expresiile cele mai frecvente ale milei umane.

Însă la Isus mila însemna mai mult. El se concentra pe vindecarea bolnavilor, dacă ei erau interesați s-o primească. A le da ceva din buzunar, în accepțiunea Sa, n-ar fi fost suficient. El procedează la fel și azi dacă are … pacienți, candidați.

Mulți bolnavi, din neștiință, și fiind lipsiți de prieteni care să creadă cu ei și pentru ei înaintea lui Dumnezeu, se mulțumesc doar cu mila pe orizontală, a oamenilor, cea naturală, cînd ei, de fapt, au dreptul legal, la mai muuult. Există și o milă Divină, pe verticală, care aduce în actualitate supranaturalul.

Am citit despre un om (și nu e singurul), care avea nevoie de milă divină, fiindcă trecea printr-o situație familială dificilă, care a spus: „Cred c-am să mă îmbolnăvesc de diabet. Sunt la capătul puterilor”.

Înțeleg că omul ăsta era disperat și situația era foarte gravă. Dar de ce să se îmbolnăvească? Nu era destul un bolnav în familia lui? Și de ce a invitat tocmai diabetul? (Bine totuși că n-a chemat cancerul). Oare pentru că a auzit și mai ales pentru că a crezut că stresul poate declanșa … diabetul?

Creștinul ăla nu era bolnav la ora aceea, dar și-a găsit pînă și boala cu anticipație, și-a pus singur un diagnostic, pentru a fi îndreptățit la mila aproapelui și la cabinetul medicului?

Era clar că suferea în sufletul lui, dar să inviți și chiar să aștepți o viitoare boală, cînd poți mărturisii o apropiată tămăduire, nu are sens, decît … prostesc sau și mai rău ….. diavolesc.

Omul nostru, cu cele mai bune intenți, chema în trupul său o boală, fiindcă mintea lui deja o …. primise sau cel puțin o invita. satana răspunde urgent la asemenea cereri.

În loc de manifestarea necredinței și a bolii, omul nostru putea exprima încrederea și o mărturisire pozitivă putea fi în gura sa: „Deși sunt încercat, sunt sigur că Domnul Isus va ieși biruitor pentru că EL are ultimul Cuvînt și EL este Viață. Am convingerea că soția mea va fi vindecată și vom merge ca odinioară în Casa Domnului”.

„Prin mărturisirea cu gura se ajunge la …. Mîntuire” nu doar spirituală, ci și fizică.

„Atragem lucrurile de care ne temem”, spune fratele Iov. (3:25). Tare mă tem că are … dreptate.

De aceea, dacă tot vrei sau îți place să te temi, „teme-te” de … Bine, „teme-te” de EL, de Domnul, „teme-te” că promisiunile Cuvîntului Său sunt adevărate și se împlinesc! Fii deci amator de Har, de vindecare, nu de boală!

Fii pozitiv, și niciodată negativ. Așteaptă Bine și supranaturalul întotdeauna de la Domnul „fiindcă orice ni se dă bun și orice dar desăvîrșit este de sus, coborîndu-se de la Părintele luminilor …” (Iacov 1:17).

Fii Consumator de Har și deci „așteptător” de Bine! Dumnezeu nu este autorul răului și nici al bolii …. ci al … Binelui și al … Bunului!

Cu Domnul Isus așteaptă-te la Milă, care înseamnă Bine, Mîntuire, Vindecare și Supranatural.

Un duh sănătos împreună cu o mărturisire sănătoasă atrag miracolele Domnului!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Voi continua să fac Bine

Am auzit recent un adevăr extrem de dureros, care mi-a atras atenția pentru că sună extrem de ciudat: „Nici o faptă bună nu rămîne nepedepsită”.
La prima vedere zicerea mi s-a părut ridicolă, dar după ce am rumegat-o, am realizat că e adevarată în multe cazuri, dar NU în chiar toate.
Domnul Isus a făcut numai bine și tocmai acela e unul dintre motivele pentru care L-au trimis pe Cruce.

Isus avea un obicei superb, dar deranjant, pentru religioșii, „sfinții” și ipocriții vremii: făcea miracole în ziua de Sabat și asta i-a enervat atît de mult pe fariseii și preoții vremii, încît au decis să-L ucidă și pe El, dar și pe cel înviat de El, etc și PÎNĂ la urmă au reușit să-L răstignească, binențeles, adăugându-I și alte … acuze.

Să vă spun acum ceva tare dureros: Deși NU mă pot compara cu Domnul, de-a lungul vieții mele, am făcut si eu bine la cîțiva creștini. Să nu o luați nici laudă și nici
mîndrie, ci o simplă mărturisire modestă, ca să scot în relief un anume fapt, care se petrece între unii …. credincioși. Unor frați le-am oferit un job și un post bun. Pe alții i-am menajat și i-am acoperit, iertându-i și restaurandu-i, atunci cînd au păcătuit, nepublicînd pe rețelele de socializare și nici în biserică păcatele lor. Pe cîțiva i-am ordinat pastori. Unora le-am dăruit mașini, bani, ajutor de tot felul, etc. Pe alții i-am protejat cînd au căzut, corectîndu-i și ridicindu-i în dragoste, iar mărturisirile lor vor merge cu mine în mormînt, dacă voi muri vreodată…..

În urmă cu cîțiva ani, pentru unul m-am luptat să fie ales pastor într-o biserică, și după ce am forțat nota la maxim, în cele din urmă, a fost ales. Ăsta din urmă mi-a făcut poate, cel mai mare rău.

Știți însă ce mi s-a întâmplat??? Știți ce am pățit cu 90% dintre cei pe care i-am ajutat??? S-au întors împotriva mea. M-au defăimat, m-au interpretat cum și-au dorit ei, m-au vorbit de rău cu patimă, m-au boicotat și de ciuda mea au subminat Lucrarea pe care erau plătiți și chemați s-o facă, dar în amvon par foarte evlavioși.
La un moment dat, întristat și șocat de ingratitudinea și răutatea fraților cărora le-am făcut bine, unii dintre ei fiind chiar pastori, m-am hotărît să nu mai fac bine
nimănui, dar rapid m-am răzgândit.
În ciuda experiențelor negative avute cu majoritatea dintre ei, totuși, voi continua să fac bine la toți oamenii cu care am de-a face.

Dar încă ceva: cu ani de zile în urmă, am decis în mine și cu mine, să NU mai aștept nici aprecieri, nici recunoștință și nici mulțumire din partea oamenilor. Am decis
să NU îmi mai fac iluzii, tocmai pentru a nu mai avea ce pierde. Dacă Dumnezeu, vreodată, va decide să mă răsplătească…. Slava Lui, dacă nu, Slava tot Lui.
De la oameni nu mai aștept nimic, doar de la bunul Dumnezeu.
Nu-mi plac pietrele, lapidarile, nu-mi plac defăimările, dar totuși îmi place să fac bine. Îmi place să ridic, să încurajez. Îmi place să ajut. Îmi place să restaurez. Îmi place să fiu plin de bunătate, măcar ca David. Doamne ajută-mă!

„Nici o facere de bine nu rămîne nepedepsită?”
Deseori cam așa este! Dar în ciuda experiențelor neplăcute de PÎNĂ acum, voi continua să fac bine oamenilor, tuturor, pe CÎT posibil.
Doamne, dă izbîndă robului Tău, să fie CÎT mai mult ca Dl Isus Hristos.

Mulțumirea: atitudinea, dar și limbajul leprosului recunoscător.
Prin aceasta, prin recunoștință, un lepros vindecat de Domnul Isus a doborât un record, dar a si dobândit încă o binecuvîntare: mîntuirea sufletului său.
Omul făcuse parte dintr-un lot de de zece leproși de care s-a îndurat Domnul. Nouă dintre ei odată vindecați s-au dus acasă și și-au văzut de treburi. Unul din 10 s-a întors cu mulțumire la Domnul Isus. Domnul s-a bucurat de el și l-a binecuvântat încă odată. Isus s-a interesat de ceilalți nouă, așa …. retoric: „Oare n-au fost curățiți toți
zece?” Au fost, dar n-au avut bunul simț să vină să mulțumească.

Pentru că au fost curățiți, era normal să fie și mulțumitori, dar n-au fost. Dacă n-au făcut gest normal, înseamnă că au trăit subnormalul sau …. anormalul.
Subnormalul era adînc încetățenit în contemporanii Domnului Isus. Din păcate, starea de subnormal este atît de obișnuită și azi, încît normalul Evanghelic ni se pare
de fapt anormal, iar subnormalul nostru … normal.
Prin cerere, cei zece leproși au primit vindecare fizică, dar puteau primi mult mai mult dacă ar fi fost mulțumitori. Din nefericire, situația asta o întâlnim la tot
pasul și astăzi. Oamenii cer, și de multe ori primesc ceea ce cer, dar procesul început se curmă pentru mulți ….aici. Ba, uneori e și mai rău; pentru unii, începe chiar un proces regresiv și deci negativ: omul ajutat începe, de ciudă sau invidie, să-l prigoneasca și defaime tocmai pe …. binefăcător.

Snoop a fost un cîine rotweiller pe care l-am avut 13 ani. Odată însă, din nefericire, în timp ce mînca, din greșală, l-am călcat. S-a întors și m-a mușcat de gleznă, dar nu
exagerat de tare. M-a durut reacția lui și m-a deranjat, dar am continuat să-l hrănesc și îngrijesc, chiar dacă m-a mușcat, pentru că era doar un cîine, care trăia după instincte animalice, în mare parte.
Acesta este „normalul” sau subnormalul în prea multe dintre relațiile de astăzi; bine totuși că nu chiar în toate. De la oameni însă, te aștepți, mai ales de la creștini, ca dacă îi ocrotești și îi hrănești, totuși, să nu te muște că nu-s cîini …. dar poate sunt??? Oile însă care mușcă sunt …. monștri!!!
Domnul Isus a continuat să facă bine tuturor oamenilor, în ciuda nemulțumitorilor, nerecunoscătorilor și mușcătorilor, și tot așa voi face si eu.
Doamna ajuta-mă!!!

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Să cercetezi Scripturile, dar să nu-L cunoști pe Isus Hristos despre care Scripturile vorbesc, e …. ridicol

 

Saul din Tars, era un prigonitor religios care aude glasul lui Dumnezeu doar atunci cînd are o întîlnire personală dramatică cu Fiul lui Dumnezeu. Acolo pe drumul de la Ierusalim la Damasc, Saul, alias Pavel, începe o părtășie cu Isus ce nu se va întrerupe niciodată.

Domnul vorbește și acestor tipuri de oameni. Am auzit că azi mulți musulmani au experinețe similare cu ale lui Pavel, cărora li s-a arătat Dl ISus și viața lor s-a schimbat radical.

Saul din Tars Îl slujea pe Dumnezeu fără să-L fi auzit vreodată pe Dumnezeu vorbindu-i lui personal. Zelul lui era remarcabil, dar era exact așa cum el îi descria pe foștii colegi de religie monoteistă. Aveau rîvnă, dar fără … pricepere.

Concluzie:

 Să lucrezi pentru Dumnezeu, dar să nu-L cunoști personal, e ridicol.

Să faci lucruri pentru Dumnezeu fără să fi auzit glasul Lui tot ridicol este.

Să lucrezi pentru Dumnezeu fără să fii în voia Lui este …. jenant.

Să vorbești despre Dumnezeu, dar să nu-I fi văzut fața e ciudat.

Să cunoști Cuvîntul scris (Scriptura), fără să cunoști Cuvîntul viu (Isus Hristos) e …cel mai grav.

Poți să faci lucruri pentru Dumnezeu, fără să fi auzit glasul Său și fără să fii în voia Lui. E trist, dar e tare adevărat. Să fii plin de rîvnă pentru Dumnezeu, fără să fi auzit glasul Său, e o stare destul de cunoscută, atunci, dar și acum!

Samuel dormea în Casa lui Dumnezeu, dar nu-L cunoștea pe Dumnezeu și nici glasul Său…. deloc. Ne întrebăm cum de e posibil așa ceva și totuși este, atunci și acum! „Norocul” lui cu preotul de serviciu, Eli. Samuel totuși a învățat să audă și să asculte. EL mai întîi a învățat să audă de la Domnul, a vorbit cu Domnul și abia după aceea a vorbit de la Domnul.

„Și Tatăl care m-a trimis a mărturisit despre Mine. Voi nu I-ați auzit glasul niciodată, nu I-ați văzut deloc fața și Cuvîntul Lui nu rămîne în voi ….. Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele vcorbesc despre Mine…” Ioan 5:37-40).

Să auzi aceste cuvinte adresate unor „specialiști” plătiți  de la bugetul de stat care „cercetau” Scripturile și făceau teologie zilnic, pare ciudat și e și extrem de …. penibil.

Dacă cercetezi Scripturile și totuși „voi nu I-ai auzit niciodată glasul”. Dacă cercetezi Scripturile fără să-I fi văzut deloc fața”, iar Cuvîntul să fie ca apa pe gîscă („Cuvîntul Lui nu rămîne în voi), atunci rămîi doar cu acest tip de rîvnă.

Fariseii cunoșteau Scriptura, dar nu-L cunoșteau tocmai pe Cel ce a scris Scriptura și era în fața lor. Este un mare HAR să-L întîlnești pe Domnul și să-L auzi vorbindu-ți, orice ți-ar spune.

Oamenii în general și creștinii în mod special, știu că Dumnezeu a vorbit, dar încă mai vorbește la modul personal. De aceea, cei mai mulți au ales să vorbească despre Dumnezeu, lui Dumnezeu și oamenilor, în timp ce alții vor chiar mai mult: să ÎL audă vorbind. Și asta se și întîmplă.

Mă întreb cu smerenie: cîți dintre noi L-am auzit vreodată pe Domnul vorbindu-ne direct?

Cîți dintre noi doar vorbim despre Domnul, dar nu-L cuoaștem, nu L-am auzit și nici nu L-am întîlnit vreodată. Cîți dintre noi doar îi vorbim Domnului și atît? Cîți dintre noi „cercetăm” Scripturile, dar totuși nu ÎL cunoaștem pe Isus la modul personal?

Învață să ÎL auzi pe Domnul. Se poate! Învață să crezi că Domnul încă se descopere! Învață să te aștepți ca Domnul să îți vorbească.

Nu există încurajare mai mare decît să-L slujești pe Domnul, dar și să-I auzi glasul. Ce încurajare să lucrezi pentru Domnul, dar și să ÎL cunoști personal pe EL avînd părtășie cu EL.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized