Duminică am vizitat Biserica penticostală „Elim” din Lintz

Joi dimineața am plecat spre Lintz cu soția mea, Mariana, și cu familia Nicu și Dina Daniciuc. Am avut niște peripeții cu mașina, al cărei motor s-a defectat la Viena, dar Domnul a fost și cu noi și am găsit imediat o altă mașină cu care ne-am continuat drumul. Prietenii noștri români, familia Victor și Dana Bleoajă, de la Castelul din Aspang, ne-au cazat două nopți, ne-au ospătat și ne-au dat și mașina lor, cu care ne-am continuat drumul pînă la Lintz și înapoi. Așa prieteni …. DA!

La Lintz am fost așteptați de familia pastorului Mihai Feher la care am fost cazați, dar și tratați . … boierește! Mihai este un pastor la 60 de ani, care a slujit, dar a și plantat biserici penticostale. A primit multe lovituri de la frați de credință și de la „mai mari” penticostali, dar spiritul lui este vesel și sănătos. Miracol! Așa … DA!

Am găsit acolo o Biserică tînără, plantată în urmă cu patru ani, plină de pasiune pentru rugăciune și mîntuirea sufletelor. Ne-au primit cu bucurie și aprecieri. Ne-am simțit iubiți și apreciați, ceea ce nu se întîmplă peste tot în lume. E plină Austria de români care au nevoie mare de mîntuire și înduhovnicire. Nu-i suficient însă să ne numim pocăiți, ci trebuie să devenim și duhovnicești. Doamne ajută! Doamne dă izbîndă!

Diferența dintre plantare și mutare de biserică e … enormă.

Una este să plantezi o biserică, cu totul altceva e să muți o jumătate de biserică dintr-un loc în altul. E destul de simplu să fii un lider și să pleci dintr-o biserică cu 100 sau 200 sau 300 de oameni. Practica e foarte uzuală în Romania de multă vreme. Așa să tot „începi” biserici. Dar cu totul altceva este s-o iei de la zero. Adică să plantezi o biserică a lui Hristos în adevăratul sens al Cuvîntului. Să începi cu o familie sau cu două, fără să rupi o biserică și să muți parte din ea într-un alt loc. Biserica Elim din Lintz e plantată, nu mutată! Miracol! Așa… DA!

Ne-am întors aseară cu bine. Am taxat o mașină la un preț decent, care ne-a transportat și pe noi și mașina cu motorul defect. Dar Domnul este un Ajutor care nu lipsește în nevoie și se pricepe și la vindecarea sufletelor, dar și a ….. mașinilor!

I-am invitat pe frații din Lintz la Conferința de Putere, (anuală), a Bisericii Factorul Plus, care va avea loc pe 27 Mai 2007 la Timișoara!  Sunt interesați și va veni un grup și de acolo. Slavă Domnului.

Există Dumnezeu …. și intervine!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Răstignirea sau Înfrîngerile constructive

Înfrîngerile constructive

Aparent, răstignirea lui Isus a fost o înfrîngere, dar doar aparent. Noi însă am învățat un mare secret: să privim dincolo de aparențe. Biblia ne transmite un „detaliu” celebru: că tocmai prin moartea Sa a cîștigat mîntuirea noastră. În „Înfrîngerea” aceea a constat Victoria și Puterea SA! Un Hristos care nu moare, nu are valoare de Salvare! Dacă bobul de grîu nu moare, nu poate aduce viață!

De-a lungul vieții, majoritatea dintre noi trecem prin diverse experiențe ce pot fi numite drept, înfrîngeri, eșecuri, căderi sau neîmpliniri.

Sentimente ca frustrarea, rușinea, durerea și dezamăgirea, pe care le simțim atunci cînd eșuăm, îi determină pe mulți să dezvolte teama de eșec. Însă, dacă ținem cont de principiile și experiențele care transformă înfrîngerea în succes, există și momente în care așa zisul rateu sau înfrîngere, nu e deloc așa cum credeam inițial. Vă vorbesc din experiență!

O încercare care ne face să perseverăm mai mult nu poate fi numită dezastru, dimpotrivă.

Linia de demarcație dintre eșec și succes este atît de nesesizabilă, încît abia ne dăm seama că am trecut-o! Deseori ne aflăm chiar pe linie și nu sesizăm asta. Prea mulți creștini s-au dat bătuți chiar în momentul în care, dacă ar fi perseverat încă un moment, ar fi avut izbîndă!

De eșuat, eșuăm numai atunci cînd renunțăm la a ne închina, chiar dacă ne-am prăbușit. Toți cădem, dar doar cei neprihăniți și puternici se ridică și perseverează! Cînd viața te doboară și e prea grea și …. cazi, să cazi în …genunchi! De fapt, doar cei neprihăniți cad și se ridică! Restul nu au de unde cădea! Numai viermii nu cad!

Dacă ne raportăm corect la piedici, inițial menite să ne oprească din drum, dureroase și umilitoare, de fapt pot fi chiar cele care ne duc la vîrf, acolo unde ne vrea Dumnezeu!

Una dintre realitățile de bază ale creștinismului e că Dumnezeu nu cunoaște deznădejdea, așa că nici noi n-ar trebui s-o cunoaștem. Eșecul poate deveni cea mai mare binecuvîntare a ta!

Dumnezeu este specializat în a transforma eșecul în victorie.

Există Dumnezeu! Există …. Înviere!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Florin Ianovici a procedat inteligent

Nu-i ușor să te retragi dintr-o biserică dependentă de un sistem cultic piramidal. E dureros, dar e tare sănătos. Nu de mult am trecut și eu pe aici. Cînd nu mai reziști la presiuni, te poți totuși retrage, deși nu-i deloc simplu. Dar retragerea totuși e partea pozitivă! Mai bine cu inima bună, decît cu ea gri, frîntă și neliniștită! Uneori despărțirea de frații turbați, e cel mai bun pas pe care trebuie să îl faci.

În NORMALITATE, Biserica locală trebuie să aibă ultimul cuvînt cu privire la slujirea pastorului ei, nu conducerea Cultului, a comunității și nimeni altcineva. Biserica locală angajează și concediază, Biserica disciplinează sau reabilitează. Restul este politică religioasă și cultică în care Domnul nu-i prezent.

Mă rog ca bunul Dumnezeu să vindece rănile bisericii Betel din București, ale lui Florin, dar și ale cultului penticostal, că și ei, săracii, sunt supărați și tulburați.

Orice ar fi facut Ianovici, Cultul penticostal a greșit atunci cînd l-a iertat doar pe jumătate pe Ianovici și cînd tot pe jumătate l-a reabilitat. Ori ierți total, ori nu ierți deloc. La Dumnezeu iertarea este totală și reabilitarea la fel. Cultul penticostal a pierdut un om de mare valoare, tocmai pentru că frații-colegi ai lui Florin, nu au procedat cu înțelepciune de Sus sporită, în cazul de față. Dacă Domnul pe noi ne-ar ierta numai pe jumătate? Dacă pe Petru L-ar fi reabilitatat numai pe jumătate?

Ianovici însă a greșit că nu s-a retras de la început din cultul penticostal! El a sperat că dacă e cuminte 6 luni totul se rezolvă și va fi reabilitat. Iată că realitatea este alta. Partea bună este însă, că Domnul, în Bunătatea Sa, dă har și în cult, dar și în afara lui!

Oamenii sunt specializați în a produce traume, Dumnezeu e specializat în a produce Vindecare. Traumele noastre Dumnezeu, prin Harul Său, le convertește în triumf! Tragedia Crucii lui Hristos, de fapt, era Triumful Domnului Hristos, dar în acel moment nimeni nu vedea așa!

Lecție pentru toți cei duhovnicești:

În Hristos, Iertarea și Restaurarea trebuie acordată total, nu gradual și nici parțial! Acordată parțial, iertarea și restaurarea, devin arme firești sau politice, de distrugere, nu instrumente de vindecare! Isus i-a iubit pe ai Săi pînă la … Capăt! Cînd l-a iertat pe Petru, l-a iertat și restaurat TOTAL!

Doamne ajută. Doamne dă izbîndă!

 

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Cele mai importante ore ale omenirii

Cele mai importante ore ale omenirii au fost orele petrecute de Dl Isus pe Cruce. Cînd părea cel mai neajutorat și perdant, de fapt, era cel mai puternic și victorios. Dacă avem ochi și vedem bine, Isus din Nazaret, în răstignirea SA n-a fost Victimă, ci Victorios.

Răstignirea

Răstignirea lui Hristos eu n-o ştiu decît teoretic, din istorisirile evangheliştilor şi din predicile auzite pe ici colo şi nu e rău. Rău este că şi răstignirea cu Hristos de care vorbeşte Pavel, prea puțin o știu practic. Și tocmai în ea, sunt sigur de asta, se ascunde secretul şi puterea creştinului.

Răstignirea este motivul pentru care a venit Hristos în lume. În ciuda rațiunii noastre umane, în răstignire, EL a fost, de fapt, proslăvit. E uimitor ce ne spune EL în Ioan 12: Proslăvire prin răstignire. Nu prin miracole, nu prin vindecări, nu prin predicare, ci prin … Răstignire.

Răstignirea lui Hristos e vitală pentru mine, dar la fel de vitală pentru mine este și răstignirea mea cu Hristos.

Eu mă joc de-a moartea sau după expresia unui evanghelist contemporan, „am murit mai multe morţi”. Sună eroic, dar un om nu poate muri decât o singură dată. „Morţile” ce vin după prima le deconspiră pe cele precedente, ca pseudo morţi.

Pseudo mort am tot fost şi încă sunt: nu m-am răzbunat niciodată, am iertat mult şi la mulţi, am trecut cu vederea nenumărate răutăţi, nu m-am luptat cu nimeni şi dacă m-am luptat, am pierdut aprope toate disputele pe care le-am avut. N-am vrut să le câştig. S-ar putea zice că nu stau chiar rău la capitolul acesta, dar slujitorii Lui nu sunt chemaţi să fie semimorţi sau leşinaţi, ci morţi de a binelea: „voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”.

El nu se foloseşte decât de cei ce s-au răstignit în mod voluntar, faţă de lume. Doar aceştia sunt vii pentru El.

Doar cei ce şi-au răstignit mândria, trufia și prostia, sunt cei morți și înviați, cei puternici cu adevărat. Isus S-a făcut „nimic” şi a arătat prin asta că nimeni nu poate primi premiul chemării, dacă aleargă în vechea natură.

Doar răstignirea cu Hristos facilitează trecerea de la religie la spiritualitate. Lucrul e clar şi am o decizie uriaşă de luat: voi rămâne religios, respectiv o imitaţie de creştin, sau voi purta răstignirea Lui în fiinţa mea, pentru tot restul vieţii? Răstignirea e Gloria lui Isus din Nazaret. După răstignire însă, urmează învierea. Tot Glorie! Și în Cer, Isus poartă semnele răstignirii în trupul Său glorificat. Să nu-ți fie rușine de răstignire, nu fugi de ea. Doar ea te face cum este Hristos.

“De regulă” un creştin după convertire, îşi continuă viaţa de mai înainte, cu deosebirea că acum se fereşte de păcate, dar nu numai atît. Răstignirea nu înseamnă doar să mă feresc de păcate, adică o sfințire negativă. Ci Răstignirea înseamnă trecerea într-un alt nivel. Un nivel pozitiv, cu semnul plus. După răstignire, urmează învierea, care este o viață plină de Duhul Sfînt, o viață miraculoasă, pozitivă, supranaturală, marcată de Semnul Plus. Viața de răstignit se poate trăi numai prin ajutor Divin și îl face pe om …. frumos, în nici un caz … urîcios, mîndru sau țîfnos.

Dar, trăind pentru sine şi nu pentru Dumnezeu, vrând-nevrând creștinul cade în păcate. Sigur, nu este uşor pentru nimeni să umble înaintea lui Dumnezeu fără prihană. Vechea natură care nu moare decât o dată cu moartea biologică, vrea orice altceva, numai ascultare de Creator, nu. Astfel se încinge o bătălie în fiinţa celui mântuit, lupta cu propria fire, luptă care nu este niciodată şi pentru nimeni floare la ureche, mai ales că nu sunt prea multe ajutoare.

Din superficialitate, am ajuns să cred că dacă-mi merge bine, e semn că Domnul este încântat de mine şi de trăirea mea. Datorită acestei false mentalităţi, am fost total derutat când m-au năpădit necazurile, când m-am izbit de dureri sau cînd am fost urmărit și lovit. Am crezut că sunt părăsit definitiv şi mi-a trebuit mult timp, prea mult, până am înţeles că pe agenda vieţii mele nu trebuie să figureze nimic altceva decât ascultarea de El, renunţarea la mine şi purtarea permanentă a crucii. Restul e treaba Lui.

Când am descoperit ruga unei credincioase: „Lasă-mă să sufăr ori lasă-mă să mor”, am crezut că visez, pe ce lume trăia ea? Ce ştia ea? De unde i-a venit inspiraţia?

Să cauţi crucea pentru tine, adică puterea, înseamnă a trăi creştinismul cu care ne-au obişnuit apostolii. Suferinţa creştină nu înseamnă necaz sau boală cum cred unii care se şi laudă cu necazurile şi cu bolile lor. Suferinţă, în sensul Noului Tesament, este crucea pe care o iau asupra mea în mod voluntar de dragul Domnului Isus. Crucea este ascultarea de El până la jertfa de sine. Tu ești răstignit sau doar leșinat? Ești mort față de sine sau doar leșinat?

Un psalmist, după ce primise o seamă de binecuvântări, se-ntreba: cum voi răsplăti eu Domnului toate binefacerile Lui? Şi tot el inspirat, îşi răspunde: Voi înălţa paharul izbăvirilor, respectiv paharul ascultării totale, pahar pe care l-a băut Însuşi Domnul Isus. Numai după ce bem paharul Domnului, vom domni împreună cu El (Psalmul 116:12-13).

Prelucrare după Buni Cocar +

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Sunt bucuros că Florin Ianovici a fost reabilitat

Conducerea Cultului Penticostal dă semne vizibile de înțelepciune și duhovnicie prin faptul că zilele trecute l-a reabilitat și pe pastorul Florin Ianovici. Era de așteptat! Cinste lor!

Apreciez gestul lor încărcat de bun simț spiritual.

E normal și logic ca un cult creștin să aibă o comisie de disciplină, dar și una de reabilitare, a oricărui pastor care se pocăiește.

Am făcut parte din Cultul Baptist timp de circa 33 de ani, însă din nefericire, doar în urmă cu doi ani am realizat că ei au doar comisie de disciplină și pluton de execuție, ei nu au și comisie de restaurare. Dacă într-un cult ai numai pluton de execuție, semnalul e clar și punctual. În naivitatea mea mă întreb: oare ei nu mai sunt un cult evanghelic? Ce Biblie citesc ei? Ce Biblie practică ei? Știu ce predică, dar păcat că practica este cu totul alta! 

Observațiile mele nu sunt deloc răutăcioase, ci doar logice și biblice.

Doamne învață-ne pe toți, nu doar să predicăm Evanghelia, ci să o și aplicăm. Aaaa și să nu uit, Evanghelie înseamnă Veste Bună, iar evanghelic înseamnă purtător de Veste Bună, că în Isus Hristos, orice om are șanse multiple. Orice om care se pocăiește este primit, iertat și …. restaurat.

Eu sunt evanghelic practicant!!! Doamne ajută-mă ca așa cum Tu te porți cu noi și noi să ne purtăm cu ceilalți!

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Sîmbătă, 27 Mai 2017. La „Factorul Plus” Timișoara. Conferința: Evanghelia, Împărăția și Puterea!

La Biserica „Factorul Plus”, Timișoara, va avea loc Conferința: Evanghelia, Împărăția și Puterea.

Apropo: „Factorul Plus” este Domnul Isus!

La data de 27 Mai 2017, ora 9.00 va începe Ediția a doua a Conferinței: Evanghelia, Împărăția și Puterea. Ne dorim să începem la ora 9.00 și dacă Domnul va voii, să încheiem în jur de 15.00

Conferința se adresează tuturor creștinilor și slujitorilor creștini, flămînzi după mai mult din Dumnezeu. Doar cei flămînzi vor fi săturați.

Am decis să nu ne mai mulțumim doar cu vorbe, vrem să redescoperim și să aducem sau să readucem în ființa și lucrarea noastră, Puterea Divină A Duhului Sfînt, pe care s-o experimentăm noi și care să se manifeste și prin noi!

„Împărăția lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere” (1Cor 4:20). Prea mulți dintre noi încă suntem creștini lumești, dar ne dorim să devenim creștini duhovnicești. Motivul pentru care creștinismul a murit în Europa este tocmai acesta: nu am fost duhovnicești. Căutăm să aducem înduhovnicirea în viețile noastre. Suntem tari la vorbe, dar slabi în Putere!

Prea multe biserici creștine au devenit muzee cu artifacte lipsite de viață. Ne dorim mai mult și ne rugăm pentru mai mult, tocmai pentru că Dumnezeu are mai mult. E vremea Trezirii și întoarcerii la Puterea Evangheliei lui Isus Hristos.

Vorbitorii invitați sunt pastori cu experiență specială în Lucrarea lui Dumnezeu și ne vor sluji din Cuvînt, dar și din experiența lor cu Duhul Sfînt:

Lucian Chiș,

Relu Bahnariu,

Cuzman Cionca 

Daniel Cocar.

Rugămintea noastră este ca cei interesați să se înscrie din timp, tocmai ca să ne putem organiza într-un mod înțelept și elegant. Avem disponibile 80 de locuri. Împărăția lui Dumnezeu se ia cu …. năvală!

În pauzele dintre mesaje și slujire vor exista gustări, cafea, ceai și apă … din belșug. Prînzul constă dintr-un sendviș. Totul se va servi, în incinta locației noastre de pe Str Amurgului Nr 1 Timișoara.

Contribuția financiară este de 10 / 15 lei de persoană pentru a acoperi costurile minime.

Înscrieri la tel. 0744 275451 – Daniel Cocar

cocardaniel@gmail.com

Organizator F+

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Abia acum creierul meu funcționează la capacitate …. maximă.

Mă încadrez chiar și … eu . Mă puteți deci …. invidia! 🙂

Creierul omului bătrân – studiile doctorului american nu pot să nu ne șocheze!

+++

Pe baza ultimelor cercetări în domeniul neurologiei, gerontologul american Gene Cohen, directorul Centrului de cercetări în domeniul Îmbătrînirii şi Sănătăţii din cadrul Universităţii George Washington, susţine că creierul unei persoane în etate este mult mai elastic decât se consideră a fi.

Pe parcursul întregii vieţi creierul nostru codează gândurile şi amintirile, formând astfel noi legături neuronale. Mai mult ca atât, interacțiunea dintre emisfera dreaptă şi stângă ale creierului devine mai integrată, ceea ce duce la îmbunătățirea posibilităților noastre creative.

Creierul unei persoane sănătoase înaintate în vârstă nu mai este atât de rapid ca în tinereţe, dar în schimb este foarte elastic. S-ar putea ca aceasta să fie una din cauzele pentru care la bătrâneţe oamenii trag concluzii mai precise şi iau decizii înţelepte. În afară de aceasta s-a dovedit că odată cu înaintarea în vârstă creierul reacţionează mai calm la emoţiile negative. De fapt el începe să funcţioneze la capacitate maximă la vârsta de 60-80 de ani. Apogeul activităţii intelectuale a omului are loc în jurul vârstei de 70 de ani. Cu timpul în creierul uman creşte cantitatea de mielină – substanţă datorită căreia semnalul neuronal se transmite mai rapid. Din această cauză capacitatea intelectuală generală a creierului creşte cu până la 3000% în comparaţie cu valoarea medie în categoriile de vârstă inferioare. Apogeul producţiei de mielină are loc în acelaşi interval de vârstă: 60-80 de ani.

Dacă până la 60 de ani între cele două emisfere cerebrale există o separare strictă a funcţiilor, după această vârstă omul poate folosi ambele emisfere concomitent, reglând activarea lor prin înclinări uşoare ale capului într-o parte sau alta. În acest fel se pot rezolva probleme mult mai complexe.

Cercetătorii au selectat voluntari din diferite categorii de vârstă şi i-au rugat să răspundă la un şir de teste de diferite grade de dificultate. S-a dovedit că oamenii din categoria de vârstă 60-75 de ani rezolvă mult mai simplu şi mai rapid cele mai dificile probleme. Participanţii mai tineri în situaţii critice, când aveau de rezolvat probleme dificile, mergeau pe calea calculului tuturor variantelor posibile, ceea ce, într-un final, crea o mare confuzie. Între timp oamenii trecuţi de 60 de ani alegeau cu o exactitate uimitoare 2-3 variante alternative, cu ajutorul cărora găseau uşor soluţia corectă.

Profesorul Monchi Oury din Universitatea din Montreal afirmă: “Creierul unui om în etate alege calea cea mai ergonomică, excluzând variantele inutile şi luând în calcul doar variantele corecte ale rezolvării problemei”. În afară de aceasta îşi spune cuvântul şi experienţa de viaţă pe care au acumulat-o oamenii în vârstă de-a lungul anilor. Ei sunt expuşi într-o măsură mult mai mică decât tinerii la confuzii şi tulburări datorate unor informaţii cu încărcătură emoţională.

Profesorul Dilip Jeste de la Universitatea din California afirmă: “Creierul uman, în spatele căruia se află zeci de ani de viaţă, este mult mai puţin impulsiv şi mult mai raţional”. Anume asta numim noi “înţelepciune”: un amestec de cunoştinţe şi de experienţă, care permit luarea rapidă a unor decizii corecte.

Particularităţile funcţionării creierului la 60-70 de ani

  • Neuronii cerebrali nu mor, ci pot dispărea conexiunile dintre ei atunci când omul nu practică o muncă intelectuală serioasă.
  • Odată cu înaintarea în vârstă creşte cantitatea de mielină în creier, apogeul acestei creşteri fiind după 60 de ani. În acest fel are loc accelerarea trecerii semnalelor de la un neuron la altul, iar capacitatea intelectuală creşte de 30 de ori.
  • Lipsa de concentrare şi memoria slabă sunt datorate excesului de informaţie în “memoria operativă”.
  • La această vârstă omul devine mult mai rezistent la stres şi poate lucra mult mai eficient în condiţii de solicitare emoţională.
  • Începând cu vârsta de 60 de ani omul începe să utilizeze concomitent ambele emisfere cerebrale.
  • În această perioadă a vieţii creşte considerabil ceea ce numim noi “intuiţie”.
  • Apogeul funcţiilor cognitive are loc în intervalul de vârstă 60-70 de ani.
  • Dacă se respectă un mod de viaţă sănătos, capacitatea intelectuală nu numai că nu scade odată cu vârsta, ci, dimpotrivă, chiar este în creştere şi poate atinge apogeul la 80 sau chiar la 90 de ani.

Deci, să fim cu Nădejde și după 60 ……:) Nu mă mai mir deloc acum de Caleb, care la 85 de ani avea forța și psihică, dar și fizică, să se lupte cu uriașii.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized