Mai mult decît orice….

„Păzește-ți inima (omul dinăuntru) mai mult decît orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23).

Probabil că toți sunteți de acord cu realitatea că dacă nu ar exista un dușman pe „undeva”, nu ar fi nevoie să îți păzești comorile de un posibil atac.

Pentrucă Domnul spune să ne păzim inima mai mult decît orice, înseamnă că există un dușman, altfel nu ne-ar spune să ne păzim inima cu cea mai mare atenție.

Dacă cineva îți spune ceva ce contrazice Cuvîntului lui Dumnezeu, respinge categoric și înlătură acel lucru din mintea ta! Nu încerca să îl adăpostești sau să îl justifici.
Dumnezeu îți spune să îți păzești inima cu toată silința. Deci trebuie să realizezi că Dumnezeu nu ți-o va păzi în locul tău. Este responsabilitatea ta și numai a ta.

Cineva a spus cîndva un mare adevăr: „Dacă vrei să ai o grădină frumoasă trebuie să declari război buruienilor”.

Protejează-ți mintea; ea trebuie să fie o zonă extreme de păzită și nu un cîmp deschis pentru orice. Există destui oameni a căror minte este ca un cîmp neîngrădit, în care oricine poate arunca semințe nedorite.

Refuză să fii o groapă de gunoi în care oamenii să își arunce mizerile.

Cînd ai lucruri mari de făcut și vrei să cucerești lumea, nu îți poți permite să te concentrezi asupra lucrurilor mărunte și frivole. Inima poate fi apărată numai dacă mintea este prelucrată înțelept.

Protejează-ți (apără-ți) inima mai mult decît orice, căci din ea ies izvoarele vieții” (Proverbe 4:23).

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Picioare și genunchi!

Pe picioarele tale vezi de ce ești în stare tu … pe genunchi vezi de ce e în stare DUMNEZEU ….

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Cresc cazurile de exorcizări în timp ce credinţa creştină se află în scădere.

http://adevarul.ro/international/europa/cresc-cazurile-exorcizari-timp-credinta-crestina-afla-scadere-preotii-vatican-spun-internetul-ofera-acces-magia-neagra-1_5ad6afabdf52022f75f43a00/index.html

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

„A fost pus în numărul celor fărădelege”

Isaia 53:15
Ani de zile nu am înțeles versetul acesta care s-a împlinit cu atîta exactitate în viața lui Isus PÎNĂ acum două săptămîni cînd am fost vizitați de Marian Zamfir. Și Marcu 15:28 și Luca 22:37 amintesc punctual împlinirea acestui aspect deranjant în viața Mîntuitorului. „A fost pus în numărul celor fărădelege”.
De ce este atît de important acest verset din Isaia? Este vital tocmai pentru că descrie un aspect neluat în seamă de prea mulți dintre noi: Lucrarea COMPLETĂ a Crucii. Suntem atît de obișnuiți tradițional, cu Lucrarea …. incompletă a Crucii. Doar atît ni s-a predicat în Biserică!

Înainte ca lui Isus să I se dea partea la un loc cu cei mari și înainte de-a împărți prada cu cei puternici (adică să Domnească), a trebuit să aibă parte și de rușinea, defăimarea și oprobriul public de pe Cruce.
Istoria si experiența Crucii lui Isus se repetă și azi din plin și în viața ucenicilor Săi.

Lucrarea Crucii întotdeauna se manifestă și în felul acesta. Ca să poți domni în viață, mai întîi trebuie să suferi Crucea: zdrobire, defăimare și rușine. Sa fii acuzat și de ce n-ai făcut, iar acuzatorii și judecătorii să aibă impresia că fac lucrarea lui Dumnezeu. Să fii pus și tu în numărut celor fără de lege. Cei ce L-au pus pe Isus pe Cruce erau siguri că au dreptate și că ceea ce fac este drept și spre slava lui Dumnezeu.

E așa de grea Crucea pentru fire. E extrem de umilitoare. Este dureros să vezi cum ești considerat, decretat și judecat ca nelegiuit și trimis în rîndul lor cu plăcere maximă, de propri frați. De cei din neamul tău. Dar asta este calea Crucii, nu este alta.

Ștefan, primul martir creștin, a înțeles și el lucrarea Crucii, a „răstignirii” și a punerii lui în rîndul celor fără de lege. De ce credeți ca l-au lapidat? L-au considerat nelegiuit!
Pavel tot așa a pățit-o. A fost urmărit, vînat și „răstignit” de neamul lui, de propri lui frați de credință. Iudeii nu s-au lăsat PÎNĂ nu l-au trimis în pușcărie ca nelegiuit și pe urmă ucis. Lucrarea Crucii.
Toți ucenicii lui Isus au trecut prin oprobiul public, fiind considerați și declarați nelegiuiți, iar în final uciși, tot de „credincioși„.
Azi, la noi, nu se mai aplică răstignirea sau lapidarea fizică, e interzisă prin Lege, dar cea socială și morală se aplică din plin chiar între frați.

Psalmului 23 deși este cunoscut din memorie de majoritatea dintre noi, conține un verset profund, peste care trecem ușor cu vederea. „Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei…”. Dacă vrei să stai la masa întinsă de Domnul, neapărat trebuie să nu uiți de …. dușmanii de care o să ai parte.
Trecem prea ușor peste Lucrarea Crucii. Dar dacă nu-i Cruce, nu-i moarte și deci nu este nici nici Înviere și nici Victorie. Lucrarea Crucii!

Dacă totuși scapi și nu te răstignesc alții, trebuie atunci eu să mă răstignesc. Dar nu există Victorie spirituală fără răstignire spirituală. În nici un caz de Lucrarea Crucii nu poți sa scapi. Cînd alții te răstignesc toată treaba devine publică. Cînd tu te răstignești însă, știe doar Domnul, tu și …Cerul, dar și iadul. Ambele răstignirii sunt dureroase, dar și sănătoase. Însă răstignirea intimă, de care nu știe nimeni, decît tu și Domnul, etc, este cea mai importantă și cea mai grea.

Satan i-a oferit Domnului de cîteva ori strălucire, măreție, dar fără Cruce, pe scurtătură. Isus a refuzat toate ofertele scurte, știind bine că Lucrarea Completă a Crucii e necesară, dar și obligatorie pentru Victorie.
Cineva a spus că cel mai bun lucru pe care putem să-l facem pentru firea noastră pămîntească, e s-o răstignim. Avea mare dreptate.
Oamenii vor spune despre noi tot felul de vorbe, bune și mai ales rele. Nu contează ce spun ei, ci ce spune Dumnezeu. Ultimul Cuvînt în viața ta îl are……Isus. Pune-te bine cu EL!
Nu evita Crucea, oricare ar fi forma ei. Cine evită Lucrarea Completă a Crucii, evită și Învierea, dar și Victoria.

Am ales Crucea, deci am ales Învierea, am ales Victoria. Acum nu se vede, dar la FINAL se va vedea că a Meritat. Adevărata Victorie vine doar prin răstignire!

LUCRAREA COMPLETĂ A CRUCII LUI ISUS NU-I DOAR IERTARE

Prea mulți dintre noi NU înțelegem LUCRAREA COMPLETĂ a lui Isus de pe Cruce. Ea înseamnă dispreț, (pus în numărul celor fărădelege), nu doar Iertare de păcate, ci și Vindecare de boli fizice, psihice și spirituale. Înviere! Tot pachetul. (Matei 8:16-17).

O dacă am înțelege această măreață Taină Revelată în Scripturi, dar și în viața Domnului nostru.

Lucrarea Completă a Crucii este: Răstiginire, Iertare, Vindecare, Restaurare și Proclamare!

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

„Scoateți-o afară și să fie arsă”

Deși cererea lui Iuda este naturală, ea nu este deloc normală. Deși pronunțarea judecății lui Iuda asupra norei lui, Tamar, este jenantă și răzbunătoare, ea este totuși extrem de dramatică și deranjantă. Totuși, pasajul acesta este unul din capitolele deranjante, dar și sublime, din Scriptură. De ce? Pentru că arată natura umană în grosolănia ei, dar și măreția Harului lui Dumnezeu în toată splendoarea sa. Capitolul 38 din Geneza scoate în relief faptul că Dumnezeu convertește chiar și întunerecul în lumină. Dumnezeu convertește mizeria umană în miracol divin. Numai el poate face așa ceva!

După ce Iosif a fost vîndut, Iuda s-a căsătorit cu o cananită cu care a avut trei băieți. Anii au trecut și Er a luat-o de soție pe Tamar. Dar individul era extrem de toxic și curînd moare, iar văduva, Tamar, devine soția lui Onan, fiul mijlociu al lui Iuda. Dar Onan e și mai toxic decît Er și curînd și el moare. Conform tradiției vremii, acum Tamar ar urma să devină soția lui Șela, cel mai tînăr dintre fiii lui Iuda. Iuda a promis că asta se va întîmplă cînd Șela va crește, dar nu s-a mai ținut de cuvînt. Văduva Tamar realizează ce se întîmplă și ticluiește un plan care greu ar fi putut da greș. Ea nu dorea deloc să moară cu rușinea de-a nu avea copii.

Știind că de curînd Iuda (socrul ei) a devenit și el văduv și cunoscînd natura masculină care caută „consolare”, femeia se deghizează în prostituată, își acopere fața și îl așteaptă pe Iuda pe …trotuar, să-i cadă în plasă și axact așa se întîmplă. El o vede, este sedus urgent, negociază prețul și se „consolează”. Tamar rămîne gravidă în urma aventurii, Iuda aude că nora lui e însărcinată și izbucnește: „Scoateți-o afară și să fie arsă”.

Însă Tamar are ultimul cuvînt. Ea avea dovezile că Iuda este tatăl copilului și cînd omul realizează ce s-a întîmplat își asumă și spune: „Este mai puțin vinovată decît mine….”.

  Văd în incidentul acesta cîteva adevăruri profunde și în viața lui Iuda, dar și universale.

1.Vedem păcatele altora atît de clar, iar ale noastre atît de vag.

De la distanță și fără discernămînt, judecăm cu plăcere cel mai mic păcat al altora, dar uităm că nici noi nu suntem deloc mai buni decît ei, cei pe care îi judecăm. Ceea ce vedem atît de clar în alții, în noi nu vedem aproape deloc. Judecăm acțiunile altora cu multă asprime, iar ale noastre cu toată blîndețea. Ce mișei au devenit … unii.

 2.Văd păcatul altuia extrem de grav, iar al meu nesemnificativ.

Luăm imediat măsuri extreme cu privire la păcatul altuia, dar păcatul meu îl tratez cu … înțelegere. De fapt, începem să ne complacem în păcatele noastre, dar ale altora le urîm, le detestăm și le condamnăm și dacă se poate urgent îi  …. ardem.

3.Vrem ca în dreptul păcatelor mele alții să fie răbdători și înțelegători chiar, în timp ce eu sunt extrem de vehement și aspru în dreptul păcatelor lor.

Găsim tot felul de scuze ridicole pentru păcatele noastre care se țin după noi. Ne descriem că am făcut progrese și că progresiv ne răstignim păcatele. Totuși cu alții suntem fără milă și pretindem ca ei să își fi răstignit ieri păcatul și odată pentru totdeauna. De la alții se pretinde mai mult, de la mine mult mai puțin. Progresul mic pe care îl am eu în lupta cu păcatul, este condamnat în viața altuia cu vehemență, fără pic de milă.  „Scoateți-o afară și să fie arsă”.

4.Intervenția Harului Pur

Se mai pot spune multe despre incidentul de mai sus, dar ….. ceea ce mă uimește în final este Happy End-ul întîmplării.

Văd în pasajul acesta, (care parcă nu are ce căuta în Sfînta Carte), încă odată, Harul Pur și de aceea deranjant, al lui Dumnezeu. Ceea ce este uimitor e faptul că Biblia nu îl acuză pe nici unul dintre ei și nu rostește nici o judecată. Nici nu condamnă și nici nu laudă acțiunea lui Tamar. Totuși ne spune ceva șocant de frumos: Tamar naște doi copii, nu doar unul. Capitolul murdar-sacru se încheie cu un final divin: unul dintre copiii Tamarei se numește Pereț, tatăl lui Boaz, din care se naște Însuși Isus Hristos, Salvatorul nostru. (Matei 1:3-5)

Dumnezeu, numai Dumnezeu, a transformat un capitol extrem de urît și scandalos, într-unul extrem de frumos. Dumnezeu a convertit răul în Bine, nedreptatea în Binecuvîntare, întunerul în Lumină.

Sunt uimit, deranjat, uluit, dar și îndrăgostit de Harul lui Dumnezeu!

„Acolo unde păcatul s-a înmulțit, Harul s-a înmulțit și mai mult” (Romani 5:20). Să nu mă mai scandalizez de pacatele oamenilor, doar de ale mele! Însă să nu ne mai scandalizăm nici de Harul lui Dumnezeu! Știu că Harul e scandalos, precum Crucea lui Hristos! Să ne bucurăm de Har, chiar și atunci cînd ne deranjează!

„Scoateți-o afară și să fie …. iertată”!!!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Limbajul Credinței

Geneza 22:5, 14.

Închinătorii adevărați au limbajul credinței, al vieții și al învierii!

Avraam avea limbajul credinței.

De ce credeți că Dumnezeu l-a numit: „Avraam, prietenul Meu?” Și „tatăl tuturor credincioșilor?” Avraam a descoperit închinarea adevărată și de aceea avea și limbajul adecvat al …. credinței, nu al neputinței.

Limbajul întotdeuna te va da de gol. Încrederea în Isus Cel Viu ne va face să vorbim cuvintele credinței și ale vieții. Pe Petru l-a dat de gol limbajul, de cel puțin cîteva ori: în curtea marelui preot, în fața cerșetorului paralizat de la poarta frumoasă a Templului, dar și în fața sinedriului. (Fapte 4:12.13)

Limbajul credinței e limbajul Învierii, al vieții. „Cuvintele Mele sunt duh și viață”. (Ioan 6: 63).

Avraam avea limbajul vieții și al învierii.

Din păcate,  prea mulți credincioși, în mod paradoxal și inconștient, vorbesc cuvintele necredinței, cuvinte care descriu ceea ce simt sau văd, cuvintele rațiunii lor umane, care nu se bazează pe Cuvînt, ci pe tradiția lor umană sau religioasă, oricare ar fi ea.

Dacă ceea ce spui nu sunt cuvintele credinței, nu vorbești nici spre Slava lui Dumnezeu, nici în favoarea ta, ci doar pentru cel rău care te amăgește subtil.

„Vom da seama de orice cuvînt nefolositor”. Matei 12:36-37

Orice cuvînt al necredinței e nefolositor și vom fi judecați pentru el. Cînd mereu declari ce ți-a făcut cel rău, cîte boli ai, ce probleme financiare ai și mai zici și că Dumnezeu le-a îngăduit și că sunt și spre binele tău, ești tare amăgit. Asta e mărturisirea falimentului asupra ta, în care recunoști că ești înfrînt și nu-L onorează deloc pe Dumnezeu, iar ție nu -ți face deloc bine.

Cînd tu vorbești ca un înfrînt, cînd NU te vezi în EL, cînd necredința e baza limbajului tău, mărturia ta nu îți e favorabilă, ci este împotriva ta. Bucuria nu te poate însoții în acest fel de a vorbi, ci doar lamentația, frica și îngrijorarea.

@@@@ Sfat prețios: Nu venera țepușul lui Pavel (nu-l apăra și nu-l susține), nu venera neputința, că vor veni rapid peste tine, ci luptă împotriva lor pe orice cale, dar mai ales pe calea spirituală. Iov 3.25. 1Ioan 4:18.

NU putem vorbi cuvintele necredinței, ale morții, cuvintele pe care vrășmașul vrea să le folosim, fără să experimentăm efectul negativ a ceea ce vorbim.

@@@ Fac pariu că dacă îți convertești limbajul vei fi vindecat la toate nivelele.

Cancerul nu înseamnă nimic pentru Dumnezeu și nici moartea nu înseamnă nimic. Isus le-a biruit pentru noi. Iar noi credem și mărturisim acest lucru care e minunat.

Nu medicii ne definesc pe noi, nu ei spun cine suntem și cît mai avem de trăit, ci Dumnezeu. Iar EL deja a făcut-o prin Cuvîntul Său.

Nu trebuie să aștepți vreun cuvînt profetic și nici să te duci la prorooci, ci doar să vii în prezența Lui, în intimitate cu EL și să înțelegi moștenirea și destinul tău.

Nu satan ne face nouă agenda, nu oamenii ne spun cînd plecăm din această lume.

Învață limbajul credinței și vei începe să experimentezi viața din belșug pe care Isus a adus-o și a dat-o oilor Sale.

Limbajul credinței e limbajul vieții din belșug, nu al văicărelii, al neputinței și al disperării. Nu venera boala dîndu-i respect, ci venerează-L pe Isus Hristos! Activează-ți credința nu … neputința!

Limbajul tău te dă de gol și îți trădează identitatea, oricare ar fi ea! De aceea fii cît mai biblic și pozitiv în limbaj!

Limbajul credinței e îndrăzneț. Avraam a rostit cuvintele curajoase ale vieții și ele s-au împlinit. Slugilor le-a zis: „ne vom închina și ne vom întoarce la voi”. Iar cînd tănărul Isaac l-a întrebat unde e mielul pentru jertfă i-a zis: ”Domnul va purta de grijă” și exact așa a fost.

Monitorizează-ți și controlează-ți limbajul. Puterea morții și a vieții este în modul tău de a vorbi!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Pericolul subtil al celor ce Îl caută pe Dumnezeu

În urmă cu vreo 50 de ani, Arhiepiscopul englez William Temple, a spus o chestiune extrem de deranjantă, dar la fel de pertinentă: „Dacă concepția ta despre Dumnezeu este radical falsă, atunci cu cît ești mai devotat acelei concepții, cu atît îți va fi mai rău, deoarece te scufunzi într-o teologie extrem de periculoasă care permite sufletului tău să fie modelat de altceva și de altcineva. În cazul acesta ți-ar fi mult mai bine să fii fost ateu”.

Cînd conceptul tău despre Dumnezeu e greșit și cînd devi pasionat de învățături greșite, atunci se petrec lucruri grave, fanatice sau extremiste.

Orice religie falsă vine dintr-o concepție falsă despre Dumnezeu. Dacă cineva crede că Dumnezeu e violent și aspru, e clar că așa va deveni  și el. Uitați-vă prin unele biserici și moschei. Dacă punem accentul pe faptul că Dumnezeu e doar Judecător, că e  împotriva noastră și nu pentru noi, atunci religia aceea devine o „dreptate”, obsesie sau chiar o plăcere, dar și o problemă extrem de gravă și în cazul ăsta toți care nu ne împărtășesc părerea trebuie pedepsiți.

Dar pentru creștini, înțelegerea noastră despre Dumnezeu vine prin cunoașterea lui Isus Hristos, cine și cum este EL. În Isus Hristos invizibilul devine vizibil.

Cînd vrem să știm cine și cum e Dumnezeu, privim la Isus și în EL ni se descopere Tatăl Ceresc. În Evanghelii ÎL găsim pe Domnul Isus. Personal sunt fascinat de Isus Hristos. Și pentru că  Dumnezeu e așa precum e Isus, m-a prins, dar m-a și surprins:)

Cînd privim cu atenție maximă la viața lui Isus Hristos (Evrei 3:1; 12:2-3), suntem uimiți de Persoana și personalitatea Sa.

Isus a oferit oamenilor respinși respect și le-a redat demnitatea. A intrat în casele oamenilor disprețuiți sau rău famați. S-a apropiat de cei de care nimeni nu se apropia. A atins pe cei ce erau de neatins (de leproși). S-a coborît la cei aruncați la coșul de gunoi al sinagogii sau al cultului; lor le-a redat demnitatea, onorîndu-i. Asta numai Isus Hristos o face, dar și cei ce sunt ai Lui!

Isus dat o șansă chiar și recidiviștilor, cum a fost Petru și tocmai pe el l-a restaurant și folosit în cel mai supranatural mod și la predica lui de Rusalii, 3000 de oameni s-au pocăit, ceva nemai auzit în toată istoria Noului Testament. Și asta a realizat-o printr-un …. recidivist. Dacă Petru cădea în mîna unui comitet de biserică, de comunitate sau de cult, era … revocat, excomunicat, suspendat, rejectat și scos pe linia moartă, cu sau fără dovezi.

Isus colectează „gunoaiele” sau „deșeurile” aruncate  de oamenii religioși” în numele „dreptății”, le reciclează și le transformă în energie.

@@@ Vezi fabricile care transformă gunoiul în energie.

Să urmărești adevărul e extrem de important, dar tocmai Isus este Calea, Adevărul și Viața. Falsul și decepția în religii sunt reale. Doar cine ÎL urmărește (studiază) și urmează pe Isus se întîlnește cu Adevărul nerelativ. Se întîlnește cu Adevărul Adevărat.

Adevărul este cel mai important în ecuația credinței și a teologiei reale.

De fapt, nu trebuie să ÎL mai cauți pe Dumnezeu. EL deja ni s-a revelat în Isus Hristos! Iar pe Isus Hristos îl găsești în Noul Testament, în cele patru Evanghelii și în doar în viața creștinilor spirituali! Dumnezeul Scripturii este Cel pe care ÎL vedem în Isus Hristos și pe care Isus ni-L prezintă!

Cum arată Dumnezeu? Privește-L pe Isus Hristos!

Însă Atenție Maximă la pericolele ascunse și subtile ale cunoașterii greșite al Dumnezeului Scripturii! EL ni s-a revelat numai în persoana lui Isus Hristos! Punct. În rest e fake-news, fake-knowledge și fake-theology! În rest sunt: vești false, cunoaștere falsă și teologie falsă.

Isus Hristos ne este de ajuns!!!!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized