Pe Cine și pe Ce se sprijină Noul Legămînt

Evrei 8:12; 9:12

Un singur lucru ai de făcut în Noul Legămînt! Să crezi, dar nu oricum! Să crezi din toată inima!

Datorită Jertfei lui Hristos, noi toți cei ce am trecut prin Matanoia și trăim prin Credință, azi suntem în Noul Legămînt al Harului. Dar, pe ce se sprijină acest Nou Legămînt?

Dumnezeu o să-i surprindă, dar o să-i și dezamăgească puțin pe creștinii focusați pe ce pot face ei, avînd impresia că mîntuirea depinde de ei, dar care au înțeles greșit, superfdicial sau insuficient Noul Legămînt.

Spre surprinderea unora dintre noi, Noul Legămînt NU este dependent de ce  facem noi pentru Domnul, ci este dependent de ce face Domnul pentru noi. Dumnezeu știe foarte clar că dacă Mîntuirea ar depinde de noi vom eșua … încontinuu. Noul Legămînt funcționează numai datorită unui singur Lucru: Harul Domnului care constă în „uitarea” Domnului. Clauzele de Rezistență pe care se sprijină Noul Legămînt se găsesc în Evrei 8:12 „Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și fărădelegile lor”.

În măsura în care primești Revelația fabuloasă a acestui Adevăr, adică a faptului că Noul Legămînt se bazează numai pe Harul lui Dumnezeu, în acea măsură vei umbla în victorie și în siguranță!

Observați cuvîntul „Pentru că”. Noul Legămînt funcționează pentru că Dumnezeu este milos și haric cu păcatele și fărădelegile noastre și nu își mai aduce aminte de ele. Asta e singura noastră șansă.

„Nu-Mi voi mai aduce aminte” înseamnă că a existat o vreme cînd Domnul își aducea aminte de păcatele noastre și le pedepsea pînă în a patra generație. (Exod 20:5). Asta găsim în cele 10 porunci. Dar azi Dumnezeu spune apăsat: „Nu-Mi mai aduc aminte”. În L Greacă e un negativ dublu!  Tot ce e acoperit prin credință de Sîngele lui Isus Hristos, este iertat și uitat.

„Nu-Mi mai aduc aminte” înseamnă că Dumnezeu niciodată nu-și va mai aduce aminte deoarece și-a adus aminte să pedepsească toate păcatele noastre în Trupul Fiului Său pe Cruce. Isus a purtat pedeapsa tuturor păcatelor noastre pe Cruce. Iar acum putem trăi în Noul Legămînt și să-L auzim pe Dumnezeu zicînd: „Nu-MI mai aduc aminte de păcatele voastre datorită Jertfei Fiului Meu”.

Dragii mei, Noul Legămînt funcționează datorită celor două clauze. În alte cuvinte, din cauza lui Evrei 8:12, adică a bunătății lui Dumnezeu, salvarea noastră este sigură și stabilă. Harul însă nu este făredelege, ci este puterea de-a trăi spre slava Celui ce a murit pentru noi.

Noul Legămînt se sprijină total nu pe tine, ci pe EL. Un singur lucru ai de făcut în Noul Legămînt: Să crezi din toată inima în Jertfa lui Isus Hristos!

Deci să nu-ți faci cumva iluzii că Legămîntul cel Nou se sprijină pe tine …….

Culmea nesăbuinței, ca să nu zic a prostiei!

Parabola în care Isus ne vorbește despre prostia pură este cunoscută de toți creștinii, sau așa ar trebui!
În pilda celor 10 fecioare din Matei 25 spusă de Însuși Isus, Mîntuitorul ne vorbește despre prostia adevărată. Regele Solomon în Eclesiastul ne spune că el a și studiat prostia. Prostia te face și pe tine să suferi pe pămînt, dar și alții, dar cel mai mult vei suferii la judecată. Problema este că prostia vine deghizată și dă impresia de istețime.

Cuvântul “moros” pentru nechibzuit însemna la greci prostie pură. Traducerea românească este extrem de elegantă si folosește cuvântul nechibzuit pentru cretin și așa ne-a învățat Învățătorul să nu zicem nimănui prost. De ce?? Pentru că prostul pur, după Biblie, e singura făptură ce bate atotputernicia Harului lui Dumnezeu!

Prostia cea mai mare, nesăbuința adevărată și pură, culmea prostiei despre care vorbește Mîntuitorul în parabola celor 10 fecioare, e să te botezi, să mergi de trei ori pe săptămână la biserică, (poate și mai des), să te înfrînezi de la toate, încît să nu ai altă plăcere decît scărpinatul, să nu mergi la mare, ca nu cumva să îți vadă cineva pielea, să ții toate posturile, să aprinzi lumînări, să faci pelerinaje la Arsenie Boca la mormînt, etc, iar la răpirea Bisericii să rămîi jos pentru că Isus nu te cunoaște.
Asta îmi pare mie că e nesăbuința pură, neîmblânzită în stare naivă, crudă, grotească! Proverbe 9:6 ne spune „Lăsați prostia și veți trăi”.

Prostie adevărată e cel ce nu are pe Dumnezeu, dar crede că ÎL are, cum ai crede că ești printre cei 300 de români bogați în timp ce tu mănînci la cantina Catolică. Etc! E să zici că ÎL cunoști pe Isus , dar El să zică la Final că NU te cunoaște.
Prostia pură e să crezi în Isus, dar să nu-L ai pe Isus Domnul sau Stăpînul tău! Adică să trăiești tot de capul tău.
Prostia adevărată e să fii lîngă Hristos, ca Iuda, dar NU și în Hristos, ca Pavel! Culmea prostiei e să porți numele lui Hristos, dar să nu ai Duhul lui Hristos! Să ai religia lui Hristos, dar nu și Mîntuirea Lui! E să crezi în El, dar să nu te pocăiești cum a poruncit EL.

Prostia pură e să Cunoști Cuvîntul scris (Biblia), dar să nu-L Cunoști personal pe Cuvîntul Viu (Isus Hristos), cel despre care Biblia scrie. Prostia pură este să fii închinător al lui Isus, dar neadevărat, deși tu crezi în EL, mai dai pe la biserică, la Paște și la Crăciun, dar ai uitat și Tatăl nostru. Să crezi că Dumnezeu îți este Tată, dar de fapt, El îți este doar Creator, dar nu și Mîntuitor. Nesăbuință crasă este să ai lămpaș, dar să nu fie aprins.

Fecioarele nesăbuite nu erau cunoscute de Mire tocmai pentru că nu aveau lumină. Lumina este semnul după care ne cunoaște Domnul, dar nu numai El, ci și lumea ne cunoaște că suntem ai Lui! Una este tu să-L cunoști pe Domnul, cu totul altceva este ca și El să te cunoască pe tine și mai ales Domnul să te cunoască pe tine. Cunoașterea trebuie neapărat să fie reciprocă. Deși și cele nechibzuite erau fecioare și făceau același lucru ca și celelalte, totuși era o mare deosebire între ele. Numai cinci luminau și arătau drumul spre Casa Mirelui ca cei pofitiți la Cină să nu se rătăcească. Cine luminează prin trăirea lui, numai acela dovedește dragosteta ascultătoare față de Domnul. Cei cunoscuți de Domnul sunt numai cei ce ÎL iubesc pe Domnul, dar din toată inima. (1Corinteni 8:3). Numai Dragostea pasională față de Dumnezeu (și de semen), e semnul distinctiv că Domnul ne cunoaște!!!

Să ne ferească bunul Păstor de prostia pură care vine de jos și să ne dea tuturor înțelepciunea pură care vine de Sus, prin Duhul lui Isus care vine tot de Sus și e Sfînt! 🙂 Deci fii deștept și devino înțelept ca celelalte cinci fecioare înțelepte, care nu doar aveau rochie de nuntă, ci și erau complet pregătite pentru Nuntă deoarece aveau candelele pline de ulei, iar lămpile aprinse!

@ Un tren a deraiat în Franța, iar acarul de serviciu a fost întrebat la tribunal dacă a făcut semne de atenționare cu lampa. Sub jurămînt a zis că Da și a fost achitat. Cînd a mers acasă, soția l-a întrebat cum a fost, iar el a răspuns că îi mulțumește lui God că nu l-au întrebat dacă lampa era aprinsă.

Dar Dumnezeu întreabă, iar criteriul după care ne va judeca nu va fi uleiul din lampă, ci lumina din lampă!!!

Lucruri care NU se pot împrumuta

Pilda celor 10 fecioare, spusă de Isus în Matei 25, ne vorbește despre lucruri care nu se pot împrumuta. „Dați-ne și nouă din uleiul vostru căci ni se sting candelele”. Spre uimirea neplăcută a tuturor, fecioarele înțelepte NU le-au împrumutat cu nimic pe cele nesăbuite (fraiere)! Isus ne spune că există o vreme cînd nu ne mai putem ajuta unii pe alții, oricît de mult am vrea.
Acum suntem specialiști în a ne ajuta unii pe alții cînd suntem în criză, suntem specialiști în a lua cu împrumut, a lua credite doar cu buletinul.

Am împrumutat din lume, modă, metode, idei, șabloane, mentalități, tradiții, păcate, am împrumutat de la vecini destule lucruri, de la bănci bani, de la americani muzica, de la austrieci … nedreptatea, duritatea și subiectivitatea. Etc.
Însă Isus ne spune că lucrurile cu adevărat importante NU se pot împrumuta.
NU se poate împrumuta credința, nu se poate împrumuta caracterul, dragostea, nu se poate împrumuta pocăința; nu se poate împrumuta Duhul Sfïnt! E foarte ciudat că fetele înțelepte nu le-au ajutat pe cele nesăbuite, nu? Dar să băgăm de seamă Cine e Cel ce spune parabola. E Cel ce acum ne este Salvator, iar atunci … Judecător!

Dacă nu ai cunoștințe, să te duci la școală. Dacă nu ai înțelepciune să te duci pe genunchi și la Scripturi. Rochia de mireasă o poți împrumuta, dar a fi Mireasa lui Hristos presupune să ai nu doar rochie, ci inima plină de Isus. Să fii fascinat de EL, să ai provizii suficiente, chiar dacă mai ațipești, să fii și înțelept în așteptarea lui Isus, nu doar „pregătit” teoretic sau teologic.

Cine e de vină pentru eșec? Celelalte fecioare pentru că nu au fost darnice sau Mirele că a venit în schimbul trei? Că a venit noaptea???
Cine e de vină pentru că ți-e candela goală, sufletul pustiit, dorul absent, lacrima secată, pasiunea stinsă???  Ceilalți?
Însă biserica e locul oamenilor iertați, nu perfecți, însă perfectibili, care vor să primească prin Har ce NU se poate împrumuta! Lucrurile care nu se pot împrumuta se primesc numai prin Har, prin pocăință continuă și prin credință autentică, activă!
E responsabilitatea ta ca creștin să fii mereu pregătit pentru întîlnirea cu Mirele Isus!
Cutremure sunt tot mai multe și nu putem da vina nici pe ruși și nici pe americani!
Întrebarea cheie nu este dacă tu ÎL ai pe Duhul Sfînt, ci te are Duhul Sfînt pe tine?
Deci, tu ai ce NU se poate împrumuta?

Biserica Creștină „Factorul Plus” TM

Caracterul creștinului include blîndețea

Smerenia și blîndețea fac parte din caracterul Domnului Isus!

Iată cîteva sinonime ale blîndeței: buneţe, cumsecădenie, omenie, generozitate, bunăvoinţă, calm, amabilitate, îngăduinţă. 

-Biblia ne spune în Filipeni 4:4 “blîndețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii”, nu nervii voștri, nu brutalitatea voastră, nu iuțimea, nu mînia, nu asprimea voastră, ci blândețea voastră.
Mingile de metal de cîteva tone, pendulate de macarale puternice, sunt folosite pentru a demola, dar ele n-au nicio folosință în construcții! Nervii nu ajută la construcție, ci la deconstrucție.
Dacă din caracterul creștinului lipsește smerenia și blîndețea, ma tem că omul nu-i deloc creștin, ci e un mic sau mare monstru, nu construiește, ci doar demolează!
Isus NU ne-a zis să luăm biciul, ci el ne-a spus: “Învățați de la mine, căci eu sunt blând si smerit cu inima”. (Matei 11:29). Tu te asemeni cu Isus?
Blîndețe nu înseamnă să fii slab, ci să fii puternic, dar calm și elegant în exprimare, în orice vreme!
Biblia accentuează uimitor de mult  blîndețea! (Coloseni 3:12,14; Proverbe 15:1; Efeseni 4:1-2. Etc).

Nu toți cei blînzi (pe din afară) sunt creștini, dar toți creștinii trebuie să fie blînzi, altfel sunt …. cretini. 😦

Nu I te împotrivi lui Dumnezeu.

Unul dintre lucrurile pe care trebuie să te hotărăști să le faci în umblarea ta cu Domnul, este să iei Cuvântul Lui drept singurul Adevăr pe care îți bazezi și îți construiești viața. 

Nu te îndoi niciodată de integritatea și de puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să accepți, să crezi și să afirmi, că tu ești cine spune Dumnezeu că ești, că ai ce spune El că ai și că poți ce spune El că poți, după cum este declarat în Cuvântul Său. 

Activează puterea lui Dumnezeu în viața ta vorbind limbajul lui Dumnezeu, care este Cuvântul lui Hristos. În Cartea Maleahi unii credincioși au spus cuvinte grele împotriva lui Dumnezeu. (Maleahi 3:13). Astăzi unii credincioși nu I se mai se împotrivesc lui Dumnezeu, ci se împotrivesc lor însiși, spunând lucruri greșite despre ei, contrare Cuvîntului lui Hristos.

Tu însă crede și afirmă Cuvîntul lui Dumnezeu. Cînd Dumnezeu spune că tu ai ceva, nu spune că nu ai! Cînd El spune că ești cineva, tu nu spune că nu ești! Tu crede, aliniază-te la ce spune Cuvântul lui Dumnezeu și declară același lucru. 

Continuă să rostești Cuvântul lui Dumnezeu în dreptul situației tale, deoarece Acesta este Rețeta Lui pentru tine de succes, de progres neîntrerupt, de dezvoltare spirituală și de bunăstare!

Fii înțelept și nu I te mai împotrivi lui Dumnezeu prin necredință, ci fii de acord cu EL și îți va fi Bine și aici jos și acolo Sus 🙂 De unde știu? Din Cuvînt și din experiență !!!

Paradox, nu Contradicție

 Pe de o parte ni se spune că sunetm mîntuiți numai prin credință în Jertfa lui Isus, iar pe de altă parte ni se spune cu totul altceva, că „mîntuirea” depinde și de mine. Prin har și prin credință suntem mîntuiți irevocabil, dar după mîntuire și credinciosul născut din nou are o mare responsabilitate, dar nu de-a se ține mîntuit și în mîntuire, ci de a crește în Mîntuire. Sper că știm Cine ne ține Mîntuiiiiiți !!!

”Astfel dar, preaiubiților, după cum totdeauna ați fost ascultători, duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur, nu numai când sunt eu de față, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea” (Filipeni 2:12-13).

Scriind creștinilor Pavel spune: „duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur ”. Sună a contradictie, nu-i așa? Dar de fapt este un paradox. Un teolog englez a spus: ”Paradoxul este Adevărul care stă în cap ca să ne atragă atenția”.

Cheia înțelegerii paradoxului stă în expresia: „Duceți mîntuirea pînă la capăt”. Să reținem faptul că Biblia nu ne spune să muncim sau să transpirăm pentru mîntuirea noastră. A muncii pentru ceva înseamnă a merita … ceva, a fi vrednic de acel ceva. Ori Biblia ne învață în mod clar că Mîntuirea nu e ceva pentru care trebuie să muncim și pe care să-l cîștigăm prin fapte. Și Isus și Pavel ne spun că Mîntuirea e numai prin Har și prin Credință. (Efeseni 2:8-9).

Însă cînd Pavel ne spune: „duceți pînă la capăt mîntuirea voastră” el vorbește despre un exercițiu spiritual, nu de faptul că eu mă țin de acum în mîntuire. Ce facem noi în timpul unui antrenament fizic? Ne dezvoltăm și ne tonifiem musculatura cu care Dumnezeu deja ne-a înzestrat. A duce la capăt, înseamnă a crește și a folosi la maximum ce ți-a fost dat. Ce ne spune Pavel aici este că trebuie să ne desăvîrșim viața spirituală să ne-o dezvoltăm. Domnul are partea Sa în cresterea noastră spirituală, dar și noi avem partea noastră în cresterea noastră spirituală. EL ne dă putere, deja ne-a dat-o prin Duhul Sfînt. Noi însă trebuie s-o accesăm, s-o activăm, să o folosim și să o lăsăm să se reverse în viețile noastre.

Cum? Petrecînd timp în rugăciune, meditînd zilnic la Cuvînt, în închinare cu Biserica locală și privind zilnic țintă la Isus Hristos. Devenind fascinat de EL, pasionat pentru EL și petrecînd timp cu Adunarea lui Dumnezeu și dîndu-ne toate silințele să-I fim plăacuți Lui, punînd în negoț darurile pe care ni le-a dat Domnul. EL deja și-a făcut partea și așteaptă să ți-o faci și tu.

În mîntuire suntem parteneri, dar EL e Inițiatorul și tot EL e și Susținătorul ! Însă cînd ne ducem mîntuirea cu frică și cutremur pînă la capăt, mîntuirea nu depinde de noi, ci tot de Domnul depinde, noi doar ne aprofundăm în ce Domnul ne-a dat, dar și aici totul e tot prin Har. De la El vine și voința și înfăptuirea! Priceput? Sigur? Deci nu ai motive de mîndrie, ci de mulțumire și bucurie! 🙂

În concluzie: a ne duce mîntuirea pînă la capăt cu frică și cutremur e paradox, nu contradicție. E cealaltă fațetă a aceleiași monede. Dumnezeu ține cont de liberul tău arbitru și are pretenția ca după ce ai fost mîntuit, tu să îți dai tot interesul să te dezvolți personal în omul interior ca El să poată fi proslăvit și tu întărit !!!

Mîntuiți în mod irevocabil

Personal cred că în Isus Hristos suntem mîntuiți Definitiv și Veșnic. Am ales să cred așa pentru că așa spune Scriptura. Deși în Biblie sunt versete pro și contra mîntuirii care nu se pierde, eu înclin să cred că mîntuirea pe care mi-a dat-o în dar Dumnezeu prin Hristos, nu se poate pierde. Cineva a spus că mîntuirea se poate pierde dacă eu aleg să mă despart de Dumnezeu. Prostii. Păi cum să aleg să ies din Hristos cînd acolo îmi e atît de bine? Ce-s prost??? Eu nu vă spun vouă ce să credeți, ci vă spun ce cred eu!

Sîngele lui Isus Hristos ne curățește de orice păcat, din trecut, prezent și viitor. Crezi asta? Chiar dacă nu crezi așa este! Dacă crezi că sângele lui Isus Hristos are putere de curățire continuă și veșnică, înseamnă că mîntuirea ta este garantată în mod irevocabil de credința ta în puterea jertfei lui Isus Cristos. Noi ajungem în Cer nu pe baza a ceea ce am făcut noi, ci pe baza a ceea ce a făcut Dl Isus pe Cruce pentru noi. În Vechiul Legămînt mîntuirea depindea de ce face omul. În Noul Legămînt mîntuirea depinde de ce face Domnul și în Cine și ce crede omul! Deși omul născut din nou fuge de păcat, totuși el nu este mîntuit pentru că fuge de păcat, ci e mîntuit prin Har și prin credința sa în Jertfa SA! Nu-i joc de cuvinte!

Cineva a spus: „Chiar și atunci cînd eșuăm, Dumnezeu nu „vede” eșecurile noastre, ci ÎL vede în noi pe Cristos pentru că suntem în Hristos”. Susțin!!! Altcineva a zis: „Important nu e ce vede Dumnezeu în noi, ci pe Cine vede”. 🙂

Voi continua să cred și să proclam că, datorită Harului lui Dumnezeu, noi suntem în Hristos Isus, care a devenit pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare . (1Corinteni 1:30).

Dumnezeu a fost cel care ne-a pus în Hristos. Nimeni nu ne poate scoate sau smulge din mîna lui Hristos, nici măcar noi înșine. Păi cum să mă despart de Domnul știind ce mă așteaptă fără Domnul? Doar nu-s nebun! „Cine ne va despărții pe noi de dragostea lui Dumnezeu ….”. (Romani 8:38-39).

Odată ce am fost înfiat de Dumnezeu prin credința în Iisus Cristos, nu mai pot să-mi pierd înfierea. Odată născut din nou sunt pentru totdeauna născut din nou. Un Tată Veșnic naște copii veșnici! Dacă Mîntuirea s-ar pierde, înseamnă că depinde de noi și atunci mai înseamnă că nici unul dintre noi NU suntem siguri pe mîntuirea noastră.

Dacă mîntuirea mea depinde de mine, sigur o voi pierde. „Norocul” meu că Mîntuirea mea depinde de Mîntuitorul meu și de ce EL a făcut pentru mine, nu depinde de ce eu fac pentru mine. Mîntuirea se poate pierde numai dacă depinde de mine, însă dacă depinde de Domnul Isus nu are cum să se piardă. Domnul mă ține pe mine, chiar dacă și eu mă țin de Domnul! Cînd urci într-o barcă tu o ții pe ea sau ea pe tine??? Cînd ești de mînă cu copilul tău, tu îl ții pe el să nu cadă sau el se ține de tine să nu cadă?

Fiul risipitor chiar dacă s-a răzvrătit și a plecat de acasă, tot fiu a rămas; chiar dacă era în zdrențe, mirosea și suferea de foame, nu și-a pierdut înfierea! A pierdut Partășia cu Tatăl, dar nu și înfierea! Era fiu în mod irevocabil si ireversibil! Chiar și băiatul cel mare care nu a plecat de acasă, cumințel, harnic, dar nefericit, justițiar și dificil cum era, tot fiu era 😦 Tot așa suntem și noi datorită lui Isus Hristos: Mântuiți în mod irevocabil

Cînd Dumnezeu a vorbit prin Balan, profetul a declarat un fapt uimitor, sublim, surprinzător, dar pentru unii deranjant: “EL nu vede nici o fărădelege în Iacov; nu vede nici o răutate in Israel…” (Numeri 23:21). Wooow! Ai realizat că versetul ăsta e în Biblie!!! Pricepi??? Sigur?? Oare erau evreii perfecti? Tare mă tem că nu! Dar Dumnezeu îi vedea prin sîngele mieilor. Erau perfecți evreii din Egipt cînd a venit urgia a zecea? Cum de nimicitorul nu a intrat în casele lor? Erau protejați de sîngele mieilor. Asta e tot secretul! Oare cum ne vede pe noi Dumnezeu prin Sîngele Mielului fără cusur?? Cum ne vede Dumnezeu prin Cruce, în Hristos???

In final Contează ce vede și ce zice Domnul despre noi, nu ce zic alții despre noi și nici chiar ce zicem noi despre noi! Cînd ești în Hristos, Dumnezeu ne vede fără păcat. Se numește „Darul Neprihănirii”!!!

Cine și Ce produce credința?

Cum vine credința?

Fapte 13:38-39

Pavel în Listra, cînd predica Evanghelia, în timpul slujbei, deși nu și-a pus mîinile peste omul paralizat ca să fie vindecat, totuși, omul a fost tămăduit. (Fapte 14:8-10). Cum? Prin credință!

Credința de a fi vindecat a venit în inima omului prin simplu fapt că îl asculta pe Pavel predicînd Evanghelia lui Hristos și cînd omul acesta a răspuns la porunca apostolullui de a se ridica, a fost vindecat. Deși nu ni se spune ce a predicat Pavel, avem una dintre predicile lui Pavel înregistrate, cuvânt cu cuvânt de Duhul Sfânt, în Fapte 13: 16 …. 38-39, iar punctul culminant al predicii lui Pavel este găsit astăzi în Cuvîntul lui Dumnezeu.

Acum ascultă cu atenție te rog: puterea Evangheliei pe care Pavel a predicat-o în fața omului paralizat este găsită în iertarea păcatelor, iertare pentru toți cei ce cred în Isus Hristos.

Nu există o altă calificare (condiție) pentru a putea fi iertat de toate păcatele tale, decît credința în Jertfa lui Isus Hristos.

Vechiul Legămînt era bazat pe justificarea prin fapte, pe împlinirea celor 10 porunci. Trebuia să performezi, să transpiri, ca să fii iertat. Dar în Noul Testament găsim un Legămînt Nou, al Harului, și este bazat total pe ce a făcut Isus Hristos, bazat numai pe justificarea prin credință, adică a crede în jerfa Fiului lui Dumnezeu. Singurul aport pe care îl are omul pentru a fi mîntuit este … credința!

Ai observat marea diferență? Ai observat diferența radicală între Vechiul și Noul Legămînt? Nu ți se mai pretinde să te bazezi pe tine, pe efortul tău, pe transpirația ta, ci numai și numai pe Isus Hristos. Aceasta și numai Aceasta este Evanghelia Pură sau Vestea Bună: toți cei ce cred în Isus primesc iertarea tuturor păcatelor lor și sunt considerați neprihăniți numai și numai crezînd în Jerfa Domnului. Aceasta este Vestea Bună a Evangheliei. Aleluia!!

Deci, ai înțeles cum vine credința? Prin auzirea sau prin ascultarea Evangheliei lui Isus Hristos, vine credința, vine puterea, dar vine și vindecarea. (Romani 10:17). Așa și nu mai așa vine credința. Cu cît auzi mai mult despre Isus, cu cît te concentrezi mai mult pe Harul Domnului Isus Hristos, vei primi mai mult de la Domnul Isus.

Cu cît primești mai multă Revelație despre Jertfa Completă a Domnului Isus și o vei înțelege mai mult, cu atît vei primi mai multă credință.

Cu cît te vei concentra mai mult pe Cuvîntul Domnului Isus, pe Jertfa Lui, (pe ce a făcut EL), ți se va da mai multă credință ca să biruiești în orice situație, chiar dacă situația aceea pare imposibilă.

Numai așa vine credința autentică, credința mîntuitoare, credința care te duce în cer, dar care și aduce cerul pe pămînt. Însă credința aceasta este caracterizată de fapte de pocăință. 🙂 Amin

Căderea lui Isus

Învață de la Dl Isus cum să „cazi”!

Isus a avut o singură „cădere”, în Ghetsimani (Matei 26:39).
Binecuvîntate sunt căderile în rugăciune (să cazi cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu)!
Această cădere ne izbăvește  de toate celelalte căderi: în păcat, în rătăcire, în nepăsare, în depresie, în necredință, etc.

Fundamental este să înțelegem că Isus n-a căzut sub greul Crucii, (așa cum se presupune), ci a căzut doar în Rugăciune înaintea Tatălui Său!
De la Dl Isus învăț: cum să cad ca să NU mai cad, dar și să mă pot ridica Biruitor!
Cînd cazi, învață și tu să cazi numai în genunchi, dar înaintea lui Dumnezeu și vei deveni victorios tot mai mult. Singura cădere care te ridică, te întărește, dar te și înnobilează, e căderea în rugăciunea, înaintea Tatălui nostru Ceresc. Chiar și unii oameni de știință din modernitate, ne spun că rugăciunea ne face Bine, ne vindecă, ne liniștește și ne-o recomandă.

Căderea în rugăciune înaintea lui Dumnezeu îți dă putere, dar și bucurie să mergi tot înainte, dar și ascendent.

Să fii Condus de Duhul Sfînt nu-i complicat.

„Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfânt să vestească Cuvântul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei. Ajunşi lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie”. (FA 16:6-7).

Cu cît ÎL implici mai mult de Domnul în fiecare domeniu din viața ta și devi dependent de EL, cu atît mai mult vei experimenta călăuzirea Sa divină directă, binecuvîntarea, dar și protecția Sa.

Deci, ÎL poți implica pe Domnul și în itinerarul tău de călătorie. Dacă ÎL ai pe Duhul Sfînt și ești dependent de EL, (deși proroci autentici există), nu mai ai nevoie să mergi la proroci. Îți vorbește EL direct. Vorbesc serios!

Pasajul de mai sus este revelator. Apostolii i-au permis Duhului Sfînt să-i conducă în călătoriile lor misionare și nu numai.

Vedem din Scripturi că ușile închise nu în mod necesar sunt un lucru negativ, ci e Călăuzirea divină, dar deseori și protectivă a lui Dumnezeu.

În agenda ta zilnică, deseori aglomerată, fă-I cît mai mult loc și Domnului. Nu-ți pune încrederea maximă în inteligența ta, ci în Călăuzirea SA și lasă-L pe Domnul să intervină și să te ghideze, prin Cuvînt, prin circumstanțe clare și prin pacea din inimă.

Există o revelație importană în Proverbe 16:9  „Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii”.

Chiar și cînd plănuim noi, (și e normal să ne facem planuri), să ne încredințăm soarta în mîna Domnului și să-I permitem Lui să ne conducă pașii. Nu forța tu lucrurile, c-o să te doară! Să fim atenți la Duhul Sfînt care vrea să te conducă, dacă și tu vrei! 🙂

Să fii condus de Duhul Sfînt nu-i o chestiune complicată. Cînd ai prietenie și intimitate cu Domnul, EL ta va conduce în mod supranatural.

Cum ne conduce Duhul Sfînt. 2Tesaloniceni 3:16 ne explică cum: „Însuși Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toți!”

Duhul ne conduce prin Cuvîntul Sfînt (niciodată contrar lui) și prin Pacea Sa care întrece orice pricepere. Roada Duhului e și Pacea. Cînd umbli în Hristos, dacă la răscrucea în care te afli nu există un verset biblic clar care să îți spună exact ce să faci, urmărește Pacea. Lasă-te condus de Pace! „Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus”. (Filipeni 4:7).

Cînd Dumnezeu e prezent activ în viața ta, EL nu doar îți va potolii emoțiile, dar te va călăuzi și cu Pacea Sa.

Înainte de a lua decizii cu privire la serviciul, copiii tăi, călătoriile și alegerile tale, etc, roagă-te. Domnul te va călăuzi prin pacea Sa. Dacă nu ai pace în inimă, oprește-te. Dacă ai pace mergi înainte, dar bazat pe principiile Cuvîntului Său. Nu poți lua decizii cotrare Cuvîntului Său și să ai pace.

ÎL mai țineți minte pe regele David care a numărat poporul împotriva Voii lui Dumnezeu? După ce a numărat pe cîți oameni de război se poate baza, inima îi bătea cu putere, era speriat, nu a avut pace. Mă gîndesc că dacă n-a avut pace după ce a făcut prostia, la fel a fost și înainte de-a face prostia … mîndriei, a încrederii în puterea omului, nu în puterea Domnului. Știa că a păcătuit. I-a lipsit liniștea. Știa că păcătuise. Era dovada, atunci și acum, că Duhul lucrează și ne conduce prin depdendență de Cuvînt și prin …. Pace. (2 Samuel 24:10).

Tu caută Călăuzirea Duhului, vei scăpa de multă suferință și îți va fi uimitor de Binee!