Despre Tăcerea lui Dumnezeu Sau cînd lucrează Dumnezeu cel mai intens !
Din cînd în cînd Scriptura mă uimește și mă surprinde pentru că înțeleg cît de misterioase sunt Căile în care lucrează Dumnezeu. Am descoperit sau mai bine zis mi s-a descoperit în Scripturi ceea ce am numit: Teologia de Șoc sau Minunea Neminunii.
Există două pasaje fabuloase care mi-au limpezit dilema tăcerii lui Dumnezeu: Marcu 15:34 și 2Corinteni 5:19
Poți oare să crezi și să te încrezi în Dumnezeu cînd nu există absolut nici o dovadă a prezenței și a activității Sale în viața ta sau a altora? Poți continua să te închini lui Dumnezeu ca unui Tată Ceresc, să îți menți credința în El, cînd nu există nici o dovadă a activității Sale în viața, cultura, familia, țara și lumea ta? Răspunsul tău la această întrebare va determina calitatea restului vieții tale.
Unii dintre noi avem o teologie greșită, care identifică prosperitatea sau starea de bine, cu prezența lui Dumnezeu în viața noastră. Ne gîndim, tot în mod greșit, că prezența tangibilă a lui Dumnezeu în viața noastră este egală cu prosperitatea, cu sănătatea fizică sau cu minunile. Ne gîndim că activitatea lui Dumnezeu este egală cu intervenția Sa dinamică, spectaculoasă, vizibilă și palpabilă în viața noastră. Însă în acest context și în această teologie, cînd lucrurile sunt diferite de așteptările noastre, uneori ne pot trece prin minte gînduri de genul: „Nu cumva pierd vremea și mă păcălesc crezînd în Dumnezeu?”
Dilema ucenicilor si a noastră. Dacă i-am întreba pe ucenici „cînd a fost cel mai negru moment al vostru din întreaga perioadă pe care ați petrecut-o cu Isus? Cînd ați avut cele mai mari îndoieli? ” Răspunsul ar putea fi: „Cînd ne-am adunat la Cină și în loc ca Isus să ne spună că lucrurile vor merge mai bine, El ne-a spus că vor merge chiar mai rău! Ne-a zis că unul dintre noi Îl va vinde, că toți îl vom părăsi și pe deasupra și că El va muri. Cînd era pe Cruce în chinuri și nu I s-a răspuns la rugăciune, era batjocorit și a murit și nu s-a întîmplat nimic, nici o minune. Atunci a fost cel mai greu”.
Cînd însă a fost momentul cînd Dumnezeu era cel mai activ în viața lui Isus? Cînd a redat vederea orbului din naștere? Cînd a îndreptat coloana unei femei gîrbove sau cînd l-a înviat pe Lazăr din morți după patru zile deși deja mirosea greu? La prima vedere așa pare, dar realitatea e Surprinzătoare și puțin diferită de înțelegerea tradițională. Iată marea surpriză. Realitatea este cu totul alta: Dumnezeu e cel mai activ cînd tace sau atunci cînd aparent nu face nimic. Asta e Teologie de șoc.
Faptul că Isus n-a coborît de pe Cruce a fost unul dintre cele mai mari miracole și l-am numit: „Minunea Neminunii”. Asta e cea mai mare Minune chiar înainte de Învierea Sa!
Am citit anii trecuți o carte fabuloasă, sacră, dar tristă, numită „Tăcere”, de Yashuto Erdo. Pe vremea samurailor, prin anii 1700. Despre viața și misiunea unor călugări creștini care au ajuns în Japonia și au vestit Evanghelia, au format grupuri de creștini care au fost batjocoriți, martirizați și deși oamenii așteptau o intervenție divină ….nimic. Tăcere și atît!
Tăcerea Domnului nu înseamnă și absența Domnului! În momentele cînd Isus era pe cruce în agonie, în aceleași ore cînd nouă ni se părea că Tatăl face cel mai puțin, sau că nu face nimic, că este cel mai absent, că lipsește total, de fapt, Dumnezeu era cel mai activ, chiar dacă nu și vizibil.
Acelea au fost orele cînd Dumnezeu a fost cel mai activ, deși nouă ni se părea că e absent. Tăcerea de la Cruce (și Învierea) ne răstoarnă modul tradițional de a gîndi. Cînd ți se pare că nu mai are rost sa crezi, că e pierdere de vreme, că nu există, că e mort, că te-ai înșelat, atunci Domnul este cel mai activ.
@@@ Încă odată: Cînd Isus era pe Cruce și părea părăsit și singur, Dumnezeu era cel mai activ, și nimic nu era acolo fictiv. În cele mai grele și negre ore ale Fiului, Tatăl era activ intens, chiar dacă nu vizibil. Tot creștinismul se sprijină pe acest Adevar. Surprinzător așa-i? „Dumnezeu era în Hristos împăcînd lumea cu Sine” (2Corinteni 5:19). Nu vă luați după aparențe sau după rațiune, ci după Cuvînt!
Întreaga noastră Mîntuire e bazata tocmai pe aceasta realitate … ciudată. Cel mai Esențial lucru în crestinism se bazează tocmai pe această Realitate. Nu îți baza credința pe evidențe sau înțelegere doar rațională, ci pe Cuvînt! Nu te lua după ce se vede, ci după ce nu se vede, dar e scris în Cuvînt! Nu te ghida după impresii, ci după Expresii, după Cuvînt!
@Mai țineți minte cazul diaconului Ștefan? A fost primul martir creștin. În timp ce era ucis cu pietre, dar mă tem că și cu plăcere, de oameni care credeau în Dumnezeu, (credeau că cred), nu se petrecea nici o minune pe pământ, dar în Cer totul era îmbrăcat în straie de Sărbătoare. Domnul n-a intervenit pe pămînt, ci de data asta în Cer. Pămîntul era în doliu, Cerul în sărbătoare. Trebuie să învățăm încă de pe pămînt să percepem și să vedem realitățile Cerului.
Există în Țefania 3:17 un verset foarte interesant care explică încă odată că tăcerea Domnului nu-i și absența Domnului, dimpotrivă: „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Sa și nu va mai putea de veselie pentru tine”.
2.Tăcerea Domnului, nu înseamnă nici indiferența Lui!
În cazul Lazăr, Isus părea dezinteresat de vindecare, dar EL era interesat în … înviere! Isus n-a intervenit cînd se așteptau oamenii, ci cînd nu se mai așteptau.
Prin 1948 Traian Dorz îndură 17 ani de închisoare comunistă. Însă spre mirarea mea, Dorz ajunge la apogeul trăirilor lui mistice tocmai în pușcărie, în întunerecul închisorii, care, în mod paradoxal, devine pentru el „cea mai netulbure lumină”. El transcede brutalitatea atitudinilor opresorului și cele mai chinuitoare condiții, experimentînd cea mai slăvită prezență a lui Isus Hristos. „Niciodată și nicăieri n-aș fi bănuit că poți fi într-atît de tulburător de frumos cum mi te-ai arătat doar acolo. Nimic din tot ce am trăit înainte nu se poate asemăna cu ceea ce a fost acolo în cuptor”.
În închisoare, cînd se părea că Domnul e absent, de fapt EL era mai prezent ca niciodată și intens activ, dar … altfel.
3.Cînd Domnul lucrează cel mai intens, El o face în liniște și fără spectacol care să atragă privirile. Însă acesta e un Adevăr și un Mesaj dificil pentru toți creștinii și totuși acesta e Adevărul Incontestabil despre creștinism și duhovnicie. Aceasta e și istoria noastră, a celor ce am ales să ÎL urmăm pe Domnul, a celor ce am decis să ne punem credința, dar și încrederea în Dumnezeul Scripturii. Ne Închinam unui Dumnezeu invizibil tot timpul, intangibil în majoritatea cazurilor, dar viu, bun și lucractiv non-stop, chiar și cînd nu suntem conștienți, chiar și cînd nu ÎL simțim lucrînd. Minunea Neminunii este uimitoare.
EL este misteriosul Dumnezeu al Scripturii și al universului! Slavă LUI!
Concluzie:
Cînd lucrează Dumnezeu cel mai intens? 1.Cînd te încrezi ferm și pozitiv în EL. 2. Cînd ești închinător adevărat!
3. Cînd nu îl vezi și pe deasupra ți se pare că e absent. 4.Cînd ți se pare că nu lucrează, EL lucrează cel mai intens. Deci, nu te teme, nu te lua după ce simți, crede numai și fii cu Nădejde! Cînd Domnul lucrează cel mai intens, El o face în liniște și fără spectacol care să atragă privirile.