O admir pe Kamila Valieva tocmai pentru că a căzut

De ce o admir pe sportiva Kamila care are doar 15 ani? O admir tocmai pentrucă a căzut pe gheață, dar n-a rămas acolo 🙂

N-o admir pe Kamila doar pentru că e cea mai bună , ci o admir pentru că deși pînă acum e cea mai bună în patinaj, totuși a căzut, dar s-a ridicat și a continuat exercițiul. Știați că cîștigătorii nu sunt perfecți? Asta mă încurajează! Adevărații eroi cad, dar se ridică. Deși Kamila e cea mai bună la jocurile olimpice de iarnă din 2022, totuși s-a poticnit, dar nu a rămas poticnită. Mă gîndeam: dacă ar fi fost fără greșală aș mai fi admirat-o? Desigur! Dar acum o admir și mai mult, pentru că văd că poați ajunge totuși campion chiar dacă pe parcursul concursului ai căzut. Indiferent de părerile oamenilor, chiar dacă fata căzut e campioană!

Să vă mai zic ceva ce îmi trece prin minte: Dacă n-ar fi luptat (lucrat) pentru premiu, probabil că nici NU ar fi căzut. Dacă nu făcea nimic, NU i s-ar fi întîmplat …. nimic, dar pentru că a intrat în competiție și a făcut ceva, a și căzut, dar a și cîștigat. Numai cei ce luptă pentru ceva nobil pot cădea, dar și birui!

Exact așa se întîmplă și cu creștinii …. biruitori. Omul neprihănit mai și cade, dar trăsătura lui de bază este că se ridică. Campionii nu sunt perfecți, ei se mai și împiedică, dar își revin, se ridică și își continuă alergarea, lupta și slujirea. Ce mi-a plăcut enoooorm este că presa și toți ceilalți, de data asta, s-au concentrat prea puțin pe greșală, s-au focusat însă pe restul exercițiului, iar finalul a fost briliant. Să învățăm și noi asta din sport! Nu-i de mirare că Biblia spune clar și răspicat: „Aduceți-vă aminte de mai marii vostri care v-au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu: uitați-vă cu băgare de seamă la sfîrșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința” (Evrei 13:7). Și începutul e important, cuprinsul la fel, dar finalul e vital și fundamental. Dacă suntem ființe umane, pe parcursul vieții toți cădem, toți ne împiedicăm, toți eșuăm, dar Duhul ne spune într-un mod atît de încurajator că finalul este cel ce contează cel mai mult. Kamila Valieva a început bine, pe traseu a impresionat, dar a și căzut, însă s-a ridicat, a continuat și a …. cîștigat premiul întîi! Deci, dacă ai căzut, (și nu numai odată), ridică-te și continuă lupta vieții. Mai este Har și pentru tine. Domnul te primește, te ajută să ajungi la Final și pe deasupra îți dă și premiu 🙂 Biserica lui Cristos are mult de învățat din acest episod.

Iată un segment din articol: „Patinatoarea rusă Kamila Valieva, care are numai 15 ani, a reușit să execute de două ori o săritură cvadruplă la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing. Este prima sportivă care reușește o asemenea performanță la JO.

Kamila Valieva a executat un „salt Salchow cvadruplu”, care presupune patru rotații complete în aer. Ea a evoluat pe „Bolero” de Ravel, în programul liber. În același număr a mai făcut un toeloop cvadruplu și un triplu Axel, însă a căzut la a doua încercare de toeloop cvadruplu.

Cu toate acestea, a devenit prima patinatoare din lume care a reușit să execute săritura cvadruplă pe gheața olimpică, făcînd astfel istorie la numai 15 ani. De altfel, sportiva a debutat la seniori abia în 2021, iar acum este deja cotată ca favorită pentru a cîștiga aurul la individual” 🙂

VIDEO. Patinatoarea Kamila Valieva reușește la numai 15 ani prima săritură cvadruplă la Jocurile Olimpice

+++

Îndumnezeit, dar și Înduhovnicit

Nu te mulțumi doar cu îndumnezeirea

După știința mea, părintele profesor Dumitru Stăniloae a introdus în scrierile sale, pentru prima dată termenul de „îndumnezeit”. Tare mi-a plăcut noțiunea și adevărul de „îndumnezeit”. Termenul reprezintă un adevăr și o realitate miraculoasă. Ne naștem păcătoși și de aceea avem nevoie de îndumnezeire, de-a ne face creștini prin decizie și relație personală cu Dumnezeu!!! Însă după îndumnezeire, neapărat trebuie să urmeze și … înduhovnicire. În înțelegerea mea de pastor evanghelic, îndumnezeirea este momentul nașterii din nou. Este momentul cînd Dumnezeu intră în inima omului. Este momentul conștient și responsabil, cînd Isus Hristos, prin metanoia (înnoirea minții) și prin credință, îți devine Mîntuitor. Putem spune că aceea este, sau acolo începe îndumnezeirea. Însă totuși, deși îndumnezeirea este un eveniment creștin vital, el nu este și final. Aici am greșit unii dintre noi. Ne-am oprit doar la îndumnezeire și am uitat total de înduhovnicire. Nașterea din nou este condiția îndumnezeirii, dar și a pășirii mele în Împărăția lui God, dar după nașterea din nou, urmează continuarea îndumnezeirii, pe care (inspirat de apostolul Pavel) eu am numit-o înduhovnicire. Dacă în viața creștinului nu este adusă și înduhovnicirea, treptat, îndumnezeirea își pierde chipul, se șterge.

Ce mă bulversează pe mine este să constat că creștinismul autentic în Europa și-a pierdut impactul în sferele de influență publică, și mai ales în politică, aproape total, și din acest motiv orice urmă de creștinism este sau se dorește ștearsă. Totul datorită lipsei de îndumnezeire și înduhovnicire. Creștinii, pastorii și preoții neduhovnicești au făcut cel mai mare deserviciu Împărăției lui Dumnezeu prin lipsa plinătății cu Duhul Sfînt. Cînd un creștin nu este duhovnicesc, spune Sfîntul Pavel în 1 Corinteni 3, el devine … lumesc. Un creștin neduhovnicesc este un creștin subdezvoltat și ca atare trăiește după valorile lumii, nu după valorile Duhului Sfînt! Un creștin neînduhovnicit, chiar dacă crede în Dumnezeu, NU mai are pasiune pentru Dumnezeu, pentru valorile evanghelice; nu mai are pasiune nici pentru mîntuirea sufletului său și nici pentru mîntuirea altor suflete.

Înduhovnicirea este un deziderat care trebuie urmărit toată viața. Un creștin spiritual sau duhovnicesc, este un om care se aseamenă bine cu Isus Hristos, Domnul Său. Un creștin duhovnicesc are Roada Duhului, dar și darurile Lui! Însă plinătatea sau „umplerea” cu Duhul Sfînt depinde de mine. Dacă ai fost cîndva îndumnezeit e semn bun, ce privilegiu, dar nu te opri acolo: devino creștin înduhovnicit și vei aduce Bucurie Tatălui tău ceresc!

„Mai mult decît Biruitori”

Romani 8:37

Mă preocupă și mă fascinează sintagma și adevărul neobișnuit de mai sus. O singură dată apare în Biblie această sintagmă profundă, dar e suficient. Duhul spune adevăruri multe și mărețe în Cuvinte puține! La noi e puțin invers 😦

Secretul biruinţei noastre complete este rămânerea în Hristos, ascunderea în El.

-Să te pocăiești și să crezi în Isus e biruință, dar să rămîi toată viața pocăit te face mai mult decît biruitor.
-Să devi îndumnezeit prin nașterea din nou e biruință, dar să fii înduhovnicit (creștin duhovnicesc, plin de Duhul Sfînt) te face mai mult decît biruitor.
-Să te pocăiești, (înnoirea minții), să te botezi și să pășești pe Calea Domnului e Biruință, dar să continui pe ea cu Bucurie și pasiune toată viața, e mai mult decît biruință.
-Prin pocăință și credință în Jertfa lui Isus suntem iertați, deci ești biruintor, dar să devi sfințit, consacrat și eliberat de sub puterea păcatului, prin aceeași Jertfă te face mai mult decît biruitor.
–Să crezi în Isus înseamnă să fii biruitor, dar cînd crezi CA Isus ești mai mult decît biruitor.
-Numai prin Har ajungem în Cer, ce biruință, dar pînă ajungi în Cer să și aduci Cerul pe pămînt, e mai mult decît biruință. La aceasta suntem chemați!

-Să mergi la Biserică e ceva, dar să fii Biserică e cu totul …. Altceva!

-Să mergi duminical la Templu e biruință, dar să fii nelipsit din Templu te face mai mult decît biruitor.
-Să-L urmezi azi pe Isus într-o lume tot mai instabilă, nesigură și seculară, e biruință, dar să crezi că în ciuda tuturor relelor din lume Dumnezeu e în control, te iubește și nimic NU te poate despărți de dragostea Sa, e mai mult decît biruință.
-Să te închini lui Isus cînd totul e liniștit, cînd ai sănătate și bani, e biruință, dar să-L urmezi și să I te închini cînd ești trădat, cînd nu ți se răspunde la rugăciuni sau cînd NU IL înțelegi pe Dumnezeu, e mai mult decît biruință.
-Să-L slujești pe Dumnezeu e biruință, dar să ai intimitate cu Dumnezeul pentru care lucrezi, e mai mult decît Biruință, e bucurie, e fascinație. E prietenie sacră!
-Într-o societate seculară să mai crezi în Dumnezeu e biruință, dar să-L și iubești din toată inima pe Dumnezeul în care crezi, înseamnă că ești mai mult decît Biruitor.
–Să-l învingi pe Goliat e biruință, dar să te învingi pe tine (instinctele animalice din tine, eul tău) e mai mult decît biruință.
-Să ajungi mîntuit e biruință, dar să înțelegi că Jertfa lui Isus înseamnă și Victorie asupra păcatului e mai mult decît Biruință.
-Să fii Mîntuit-iertat e biruință, dar să intri în Mîntuirea Completă (iertare, vindecare, transformare, restaurare și glorificare) e mai mult decît Biruință.
-Să nu-ți fie frică de satana, ci doar silă, e biruință, dar să i te împotrivești lui tare în credință și să-l pui de fugă, e mai mult decît biruință.
-Să refuzi să faci adulter fizic cînd ai ocazia e biruință, dar să nu faci adulter nici în inima ta, e mai mult decît Biruință.
Deci, cine este în Hristos, nu numai că nu este biruit de nici o săgeată vrăjmaşă, dar este biruitor şi mai mult decât biruitor în toate lucrurile. „Doamne, Tu eşti Stânca mea, Cetăţuia mea, Izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti Stânca mea în care mă ascund, Scutul meu, Tăria mea care mă scapă şi întăritura mea! „(Psalmul 18:2). Aşa spunea psalmistul.
Nu puterea şi iscusinţa noastră ne dă biruinţa, ci rămânerea în Hristos.

Atenție: După ce ieşi din Hristos, e mai greu să te întorci în El teafăr. Cînd ieși din Hristos, ești în cel mai mare pericol! Însă cînd rămîi în El ești în cel mai sigur loc din univers, dar ești și mai mult decît biruitor!! 🙂