Nu orice credința te mîntuiește

(Ioan 20:3-10). Asta mi s-a descoperit și asta vă transmit: Credința că Isus Hristos a înviat NU te mîntuiește. Credința că mormîntul lui Isus Hristos este gol nu te mîntuiește. Chiar faptul ca Isus a înviat cu adevărat NU te Mîntuiește. Sloganul: “Hristos a Înviat” „Adevărat c-a Înviat”, nu te Mîntuiește!

Repet, credința despre Isus Hristos cum că a înviat NU te mîntuiește. (Poate fi o simplă informație!) Doar credința în Isus Hristos te mîntuiește. Adevărata credință în învierea lui Isus NU te poate lăsă nepăsător, indiferent!!! Numai cînd îți pui credința în Isus Hristos cel viu, atunci ești mîntuit. Doar cînd devi ucenic al lui Isus Hristos cel viu, doar atunci ești mîntuit! Numai cînd ÎL primești pe Isus Hristos în inima ta cu pocăință și credință și îți pui toată încrederea în Jerfa Sa, numai atunci ești mîntuit cu adevărat.

Numai cînd Isus Hristos îți conduce și îți stăpînește viața, iar tu din dragoste ÎL urmezi pentru totdeauna, atunci și numai atunci ești mîntuit, în rest totul este nesigur și poti suferi de o iluzie spirituală sau de o informație sau păcăleală religioasă!

Deci puneți total încrederea în Isus Cel Viu, urmează-L îndeaproape, intră sub domnia Lui și prin Harul Domnului ți-ai asigurat Mîntuirea. De fapt, nu credința că mormîntul lui Isus e gol ne mîntuiește, ci credința în Isus Hristos cel viu ne mîntuiește. Nu credința într-un obiect, ci credința într-o Persoană mă salvează. Întîlnirea prin credință și prin Revelație cu Isus Hristos cel viu ne mîntuiește. Primirea lui Isus Hristos în inima noastră ca Domn ne mîntuiește. Credința că Isus Hristos a murit pentru mine și primirea Lui în ființa mea cu pocăință, cu bucurie, și urmarea Lui continuă, aceea mă mîntuiește. 

Mormîntul gol este doar un pas intermediar în coacerea credinței într-un Hristos viu. Mormîntul gol reprezintă o dovadă a învierii, dar nu este mîntuirea.

Petru și Ioan au plecat de la mormînt în Ierusalim, cu mirarea și frămîntarea mormântului gol, dar Maria a rămas lîngă Mormîntul gol! Cînd Isus cel viu rostește numele Mariei și Maria răspunde, de acum credința ei nu mai era ancorată într-un mormînt gol, ci într-un Hristos viu. Nedumerirea îi face pe cei doi ucenici să se întoarcă acasă, dar iubirea o face pe Maria să rămână lîngă mormînt.

De-acum Maria era un martor al Învierii și a lui Hristos cel înviat, nu doar un martor al mormîntului gol, așa cum au fost soldații! Arătările din prima zi a Învierii stîrnesc în ucenici afirmatia: „Am văzut pe Domnul! Asadar, primul pas spre coacerea credinței mîntuitoare este sã-L vezi pe Domnul, adică să te întîlnești cu Cel înviat. La noi se poate realiza miracolul acesta numai prin Credință și în spirit. Deși important, totuși, acest prim pas nu este suficient.

Rãspunsul lui Toma ne oferã al doilea pas logic în procesul coacerii credintel mîntuitoare. Nici chiar credința că Isus Cristos a înviat nu te mîntuiește. Ce te mîntuiește cu adevărat este credința în Isus Hristos cel înviat, dar și întîlnirea spirituală cu EL, contopirea cu EL. Dacă nu există o întîlnire spirituală cu Isus cel Viu, creștinismul nu va funcționa. E o iluzie!

După întîlnirea divină, urmează închinarea, predarea și consacrarea ta lui Isus Hristos care este viu. Urmează mărturisirea ca gura ta (inclusiv prin botez) că Isus e Mîntuitorul tău! După ce te-ai întîlnit cu Cel Înviat, întrebarea este: ce anume faci în prezenta Lui? Toma a căzut cu fata la pămînt și L-a declarat Domnul si Dumnezeul lui, la fel și Saul din Tars. Etc. lar în Romani 10:9-10 Pavel subliniază importanța vitalã a ambilor pași: „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mîntuit” (9).

Credinta lui Toma s-a clădit pe ceea ce a văzut și a pipăit. Credință slăbuță … Cum vor putea însă crede cei care n-au väzut? Pe ce se va clādi credința acestora? Intrebarea este importantă, deoarece a crede nu înseamnã a îmbrățisa orbește orice filozofie sau orice învățătură.  

latã de ce loan continuã: „Isus a mai fãcut înaintea ucenicilor Sãi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeti că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezînd, sã aveti viața în Numele Lui” (20:30-31, s.n.).

Așadar, ca sã ajungã sã creadà, ucenicii au avut harul să pipăie Cuvîntul Întrupat, iar noi, cei din generațiile vitoare, trebuie sã credem „pipăind” Cuvîntul Scris. Ei au avut harul să bea direct de la Izvorul Revelației lui Dumnezeu; noi bem din găleata plină pe care ei ne-au adus-o de la Izvor. 

Această radicală schimbare de paradigmã o semnaleazã loan prin istoria lui Toma. Lucrarea Domnului Isus – Moartea și Învierea Lui – constitue Temelia Bisericii. Dar ea a fost pusã de apostolii, cărora li s-a dat harul sã fie martori ai învierii Lui și sã astearnã în scris aceste adevaruri. Pe aceastã temelie pusã de ei se zidește Biserica.

Deci, ai grija ce și cum crezi! Credința care te mîntuiește ÎL onorează pe Isus supunîndu-se Lui prin ascularte de Cuvîntul Său!!!

Cînd dă Dumnezeu, dă!

Regele Ezechia s-a rugat cu lacrimi și Domnul i-a promis vindecarea. (Știați că Domnul poate fi convins să se reăgîndească?). I-a dat lui Ezechia și un semn, în soare chiar. În Soare? Exact! Cînd Dumnezeu dă, EL impresionează!! Profetul Isaia i-a transmis lui Ezechia din partea lui Yahweh, următorul mesaj: soarele va trece înainte sau se va da înapoi cu 10 trepte pe cadranul solar al lui Ahaz, după cum dorește majestatea voastră!!! 🙂

Ezechia n-a leșinat, nici nu l-a arestat pe Isaia că a „bolborosit” ceva neinteligibil și neimaginabil, nici că se ține de glume, cînd el se perpelește în pat.

După ce a auzit ofertele divine, calm, a discutat cu prorocul Domnului despre acest lucru ca și cum ar fi fost cel mai obișnuit fapt cu putință! Discuția s-a încheiat cînd Ezechia a cerut ca soarele să se dea totuși înapoi. Dumnezeu l-a ascultat, iar soarele, ca „orice mire”, n-a avut de ales!

Vei zice că ar fi fost suficientă vindecarea, de ce trebuia să deranjeze soarele și deci cam tot sistemul solar pentru ai da unui om un semn și o încurajare? Cred că Yahweh a folosit respectiva ocazie ca să arate cît de mult îi pasă de cel ce se roagă Lui, se încrede în EL și trăiește frumos înaintea Lui, ca să atenționeze Ierusalimul și ca să se facă cunoscut în lumea de atunci. Cînd soarele s-a conformat, s-a cutremurat lumea răsăriteană. Păcat că Ezechia n-a înțeles mai mult!

Cînd ai o asemenea trăire n-ai cum să mai tremuri în fața babilonienilor, n-ai voie. Ai trăit o minune? Trebuie să-L lauzi pe Cel care ți-a dat-o. Nimic mai mult, nimic mai puțin! NU te lăuda numai cu ce ai primit, laudă-te cu Cel de la care ai primit!

Cînd babilonienii uimiți și poate și speriați, s-au deplasat în grabă la Ierusalim să-l întrebe pe rege despre minunea petrecută cu soarele, Ezechia a schimbat subiectul. Nu reiese din text că le-a vorbit despre Yahweh, nu le-a povestit cum a primit el mesajul de la profet și cum a privit împreună cu Isaia acea minune! Dacă ar fi făcut-o, probabil că omenirea ar fi avut o altă traiectorie! Cînd Dumnezeu îți dă, tu fii deștept și dă-I înapoi toată Slava: onorîndu-L, mărturisindu-L și slujindu-L!!!

Suferi cumva de teologie penală???

Feriți-vă, vă rog, de creștinii, prietenii, de pastorii, de preoții, etc, care suferă de o teologie penală! 

În general, teologia prietenilor lui Iov, (teologia Vechiului Testament), era o teologie a pedepsei! Teologia lui Isus e Teologia Harului!!!

Deși Isus avea și propovăduia teologia vieții, a iertării, a restaurării, etc, o vreme, chiar ucenicii lui Isus, tocmai în prezența lui Isus, au suferit de o teologie penală, o teologie a pedepsei, a parului! Însă Isus are Teologia Harului! Iisus are teologia iertării, nu a pierzării. Nu a „mistuirii”! Ucenicii în loc să-L aibă model pe Domnul Isus, l-au luat model pe Ilie, profetul focului! Erau atrași de senzațional, de dreptate, de răzbunare, de pârjol, de pedeapsă! 

Cînd au fost enervați maxim de samaritenii care nu i-au lăsat să treacă pe scurtătură prin satul lor, și pentru asta au vrut să-i pedepsească cu foc din cer, să ardă tot satul, Isus le-a spus așa: „Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți. (Nu știți ce fel de duh vă inspiră). Căci Fiul omului a venit nu se piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască” (Luca 9:55-56).

În Ioan 9, cînd ucenicii l-au văzut pe orbul din naștere, imediat s-au interesat, cine a păcătuit de omul s-a născut orb? Nevăzătorul sau părinții lui? Băieții mereu erau focusați pe păcat și pe … pedeapsă!

Teologia lui Isus însă NU este teologia pierzării, ci a iertării, a ridicării, a sfințirii, a demnității, a Vieții, a Harului, a Restaurării și a Vindecării! Ce fel de teologia ai vrea să ți se aplice ție? A salvării sau a pedepsei?

Cel mai mare dușman al tău nu e diavolul

Regele Saul, primul împărat al lui Israel, a fost înșelat si batjocorit de vrăjmaș.

Trecerea de la teocrație la monarhie a fost NU un salt în gol, ci în … puț! Mă tem însă că trecerea la democrație este saltul în gol!

Saul credea că amalecitii, amonitii si filistenii sunt singurii lui dușmani; l-a uitat însă pe al doilea cel mai înverșunat dușman al său; l-a ignorat pe cel care a provocat națiunii sale de-a lungul timpului, cele mai grele pierderi. Pe vremea aceea, tocmai regele Saul „era muncit” de un duh rău; era victima celui rău și niciunul dintre slujitorii regelui nu știau cum să-l ajute. Păcat!!!

Pe regele Saul, satana l-a muncit. Pe regele David, doar l-a ațîțat, deoarece îl avea pe Duhul Sfînt. Și noi putem fi ațîțați (ispitiți) de satana. Nouă însă Dumnezeu ni l-a dat pe Domnul Isus și pe Duhul Sfânt care locuiește în noi și vrășmașul nu ne mai poate muncii și nici birui!

Sper acum să nu vă surprindă prea tare ce urmează să citiți: cel mai mare vrăjmaș al nostru totuși, nu este satana, el este deja înfrînt, ci cel mai mare dușman al nostru este eul nerăstignit! Dar și el e biruibil prin Răstignire! Diavolul a fost biruit de Isus pe Golgota, dar eul trebuie noi să-l răstignim zilnic 😦

După cum înțeleg eu Scriptura, satana, marele nostru dușman a fost biruit deja prin Har, prin Crucea lui Isus Hristos și prin Duhul Sfînt! Cînd Isus a murit pe Cruce, vrășmașul a fost deposedat de puterea sa asupra celor ce sunt locuiți de Isus Hristos! Vrășmașul e deja înfrînt și oricine care aleargă la Hristos poate deveni biruitor. satana e „puternic” numai pentru cei ce sunt dezinformați sau mințiți. El, de fapt și de drept, e înfrînt prin Jertfa lui Isus și așa va rămîne.

Cînd prin Duhul Sfînt îți răstignesti eul, satana nu te mai poate muncii, ci te va părăsi deoarece Hristos va Birui! Factorul ++++

Ce înseamnă Golgota

Golgota înseamnă în aramaică „ţeastă”. Este numele locului unde a fost răstignit Isus Hristos (Mat. 27:33; Marcu 15:22; Ioan 19:17). Numele latin al locului este Calvar (Căpăţână) (Luca 23:33).

Există multe explicații pentru numele Golgota. “În ceea ce priveşte originea numelui de Golgota, se presupune că vine de la craniile celor răstigniţi aici, fiind vorba de locul unde se petreceau execuţiile publice, sau de la craniul lui Adam înmormântat aici, sau de la forma terenului care amintea de craniul unui om”

Iată însă încă o explicație care cred că e cea mai corectă, dar și logică: După ce David a tăiat capul uriașului Goliat l-a dus la Ierusalim (pe atunci se numea Iebus)! Cum de nu l-au înfricat aprigii și neprietenoși iebusiti cînd personal, David, a depus capul lui Goliat în Ierusalim într-o ceremonie ciudată? Nu știm, dar a reușit!

Cineva care l-a doborît pe Goliat, nu era un oarecare, era mai mult decât un bun ochitor cu praștia, era un om după inima lui Dumnezeu, chiar proroc, și ca atare total încrezător în Dumnezeu, dar și călăuzit de Dumnezeu!

Cred ca Locul acela s-a numit ulterior căpățîna sau Golgota, derivație de la numele lui Goliat, care a fost biruit de omul după inima lui Dumnezeu

Numele Golgota e un simbol al biruinței Dumnezeului lui Israel împotriva tuturor uriașilor care se ridică (chiar și azi) împotriva Sa și a poporului Său. Tot Golgota e numele, dar și amintirea locului unde Isus, Fiul lui David, l-a înfrînt pe satana pentru totdeauna și pe Cruce, prin moarte, a zdrobit pentru totdeauna capul șarpelui (goliat), ca toți oamenii care cred în Isus și-L urmează să primească pentru totdeauna, iertarea și viața veșnică 🙂

Tu ți-ai venit în fire?

Fiul risipitor „Și-a venit în fire”. Una dintre traduceri spune: „Cînd a început să reflecteze … ”. Altă traduce spune: „Gîndindu-se în sinea lui …”. (Luca 15:17). Adică băiatul a început să gîndească cu adevărat sănătos, a început să cugete profund! Implicația este că pînă atunci era pe …. aiurea! Era „Out of order”! Era „stricat”! 😦

Isus a spus ce-a făcut fiul risipitor când și-a venit în fire, atunci cînd a început să gîndescă limpede: S-a întors înapoi la tatăl său. A părăsit răzvrătirea, mizeria și depravarea în care trăia! S-a întors din nou sub autoritatea iubitoare a tatălui său! Aici băiatul a fost Deștept. În Sfîrșit!!! I-a venit mintea la cap! 🙂

De fapt, Isus ne spune că păcatul și trăirea în păcat este nefirească. Păcatul e inconștiență, e nebunie, e anormalitate! Cînd un om păcătuiește sau trăiește în păcat, de fapt, nu știe ce face, e în eroare, nu gîndește bine, chiar dacă poate e conștient că nu e bine ce face! Când vorbesc despre păcat, nu mă refer doar la imoralitate sexuală, păcat este și bîrfa, neiubirea, neiertarea, vorbirea de rău, păcat este și mîndria, răzbunarea, păcat este ne-facere de bine cînd ai putea s-o faci! etc! 

Cînd păcătuim, în esență ne îndepărtăm de cursul, traiectoria sau Calea divină, de la care cînd suntem cu mintea limpede nu am vrea niciodată să ne abatem.

Cînd păcătuim deviem de la Sursa vieții, pierzând bucuria, pacea, înțelepciunea, satisfacția, mulțumirea, purtarea de grijă și lista este aproape nesfârșită!

Partea cea mai înfricoșătoare a păcatului este că, odată împietrite, inimile noastre sunt amăgite și ajungem să credem că starea noastră este bună, cînd realitatea e cu totul alta. E autogol! Ajungem orbi față de propria noastră depravare.

Cu păcatul nu-i de joacă! Nu dați niciodată crezare minciunii: „Chiar dacă păcătuiesc Harul mă acoperă; pe termen lung vor sfîrși bine”. E foarte periculoasă gîndirea aceasta! Atitudinea aceasta echivalează cu jocul cu focul!

Tu însă vino-ți în fire, (nu te mai juca cu focul), și întoarce-te în voia Tatălui tău iubitor. În Voia lui Dumnezeu e sănătos, sigur și nobil!!!

Despre Încrederea în Dumnezeu!

Tu doar crezi sau te și încrezi în Dumnezeu?

Cînd tînărul David s-a dus pe front și l-a auzit/văzut pe uriașul Goliat care teroriza armata lui Dumnezeu, a folosit limbajul neobișnuit, îndrăzneț al credinței, dar și o manifestare neobișnuită a încrederii. Pentru că David nu doar credea, ci se și încredea în Dumnezeu, n-avea gînduri de insucces, n-avea mentalitatea perdantului, nu se gîndea la funeralii, nu se gîndea decât la Dumnezeu, ci la victorie și asta a proclamat! Înseamnă încredere în Dumnezeu!!

Cînd te focusezi pe Goliat, pe Dumnezeul Atotputernic ÎL vezi mic; cînd însă te focusezi pe Dumnezeuul Atotputernic pe Goliat îl vezi pitic!

Dintr-o dată, soarta națiunii lui Israel a fost transferată de regele Saul în mîinile lui David, un tînăr care nici măcar soldat nu era în armata țării, (era însă în armata Domnului), dar se încredea în Dumnezeu pentru că ÎL cunoștea bine de tot!!!!

Trebuie să ai și tu această atitudine a lui David: „Refuz să rostesc orice lucru contrar cu ceea ce cred”! Pentru că s-a încrezut total în Dumnezeu din livrator a devenit izbăvitor! 🙂 Încă se poate!

Ce înseamnă: ”veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi?”

„Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). Isus spunea aceste cuvinte unor iudei extrem de religioși din vremea Sa! Ei erau oameni care de mici copii studiau și învățau legea lui Moise!!! Erau tobă de Lege!!! Totuși, deși acești oameni cunoșteau bine legea, în căi similare cu ale noastre se luptau și ei cu fricile, cu anxietățile, cu bolile, cu tot felul de opresiuni, cu nesiguranță, cu legături și cu adicții!

Adevărul despre care vorbea Isus nu se putea referi la legea lui Moise, deoarece acești oameni nu găseau libertatea în adevărul legii! De fapt, îi ducea într-o sclavie religioasă toxică!

Numai cunoașterea Adevărului Adevărat „vă va face liberi”, și el este Adevărul despre Harul lui Dumnezeu! Acesta este adevărul pe care Isus a venit să ni-l aducă și să ni-l dea. Cuvîntul Său, Evanghelia Sa proclama că: Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos!!! (Ioan 1:17). Vestea Bună este că Harul a venit să ne elibereze de sub blestemul legii! Harul nu este doar o doctrină sau un subiect teologic. Cînd Isus vorbea despre Har, EL vorbea despre Sine Însuși!!! 

Harul este o Persoană: Harul este Isus Hristos în Persoană! Adevărul care are puterea să te scoată din propria ta închisoare este Harul. Harul este antidotul care distruge orice confuzie și otravă din mintea ta.

Cînd te întîlnești la modul autentic cu Iisus Hristos și cînd guști din dragostea Sa, din bunătatea Sa și din Mila Sa tandră, fiecare crez greșit va începe să se dizolve!

Cu cît îl cunoști mai bine pe Isus Hristos, Domnul Harului, vei fi eliberat de orice gînd legalist, confuz și toxic! Harul risipește orice gînd egocentric și te trimite la tot ce e Cristocentric!

Cînd vei începe să crezi în Har și să intri sub domnia lui, vei începe să trăiești sănătos și liber! Cu cît înțelegi mai bine din Cuvînt ce a făcut Harul pentru tine, tot mai multe frici, depresii, condamnări și obiceiuri destructive își vor pierde puterea din viața ta și se vor risipi!

Cu cît lași mai mult ca plinătatea harului să domnească în viața ta, cu atît mai mult vei găsi că Înțelepciunea sa, stabilitatea și pacea divină îți va ghida deciziile și acțiunile!

Doar adevărul despre Har va aduce libertate în ființa ta!

Vești bune pentru cei ce sunt în Hristos!

Vești rele pentru cei ce sunt lîngă Hristos! A fi lîngă Hristos dă bine, dar se poate termina excesiv de prost. Iuda, deși era cu Hristos, nu era în Hristos! A fi lîngă Hristos e religie. A fi în Hristos e Relație, e Contopire.

Ce vede Dumnezeu cînd privește la tine? „Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El.” (1Corinteni 6:17). Dacă ești în Hristos, cînd Dumnezeu privește la tine, ÎL vede pe … Isus! Deși e surprizător și pare prea frumos, acesta e Adevărul pur și nealterat! Obișnuiește-te cu el!! 🙂

 Încă prea mulți dintre noi credem că dragostea lui Dumnezeu pentru noi depinde de acțiunile noastre! Sau mai credem că Domnul ne disprețuiește datorită eșecurilor sau a căderilor noastre! Dar poate că unii ați uitat că plata pentru păcatele noastre a fost deja plătită complet de Iisus Cristos pe lemnul Crucii. Din acest motiv, cînd Dumnezeu privește la tine (dacă ești în Hristos), EL nu te judecă, nu te evaluează și nu te măsoară conform imperfecțiunilor tale! În Hristos ești nou (2Corinteni 5:17), deoarece Dumnezeu te vede în prea iubitul Său – te vede în Hristos;

Dumnezeu vede Sîngele care a fost vărsat pentru noi de iubitul Său Fiu!

În concluzie: cînd Dumnezeu se uită la tine ÎL vede pe Isus și din acest motiv, gîndurile Sale față de tine sunt gînduri de pace, de dragoste, de bunătate, de iertare, de binecuvântare și favoare! Isus a plătit pe Cruce un preț imens ca tu astăzi să fii complet acceptat și iubit necondiționat de Dumnezeu

Acum că știi acest Adevăr, dacă îl și crezi, el va aduce o diferență majoră în modul în care tu îți vei trăi viața – indiferent de ce simți tu sau ce spun oamenii cu privire la tine!

În Hristos vei trăi o viață de Sfințenie, de Bucurie și de Biruință.

Prețul prea mare al unei trăiri prea mici

Prețul imens al unei trăiri imature! „The high cost of low living” 

„Adevărat, adevărat, vă spun“, le-a răspuns Isus, „că, oricine trăiește în păcat, este rob al păcatului”. (Ioan 8:34). Irod, pentru că avea un caracter mic, avea și o trăire mică! Un caracter infect cu o trăire infectă. Chiar dacă îi plăcea să-l asculte uneori pe Ioan Botezătorul predicând, totuși Irod l-a băgat pe predicator în pușcărie datorită mesajului său acuzator pentru că avea o relație amoroasă toxică. 

Împăratul s-a înconjurat de oameni senzuali, (el însuși fiind un bărbat lasciv), care l-au provocat să facă un lucru groaznic. Avea un anturaj greșit, s-a complăcut într-o atmosferă greșită și în final a comis un lucru greșit … maxim. Acolo totul era murdar! Totul părea distractiv și plăcut la petrecerea lor, pînă cînd seducătoarea și fatala dansatoare, instigată de mama ei, i-a dat nota de plată: dă-mi într-o farfurie capul lui Ioan Botezătorul. Și pentru că Irod cu cîteva minute mai devreme, incitat probabil de dansul senzual al fetei, i-a promis că îi dă jumătate din împărăția lui ca să nu se facă de rușine și să nu-și calce cuvântul,  i-a tăiat capul lui Ioan Botezătorul! 

Biblia spune că păcatul pentru scurtă vreme produce plăcere! Fiecare creștin real, bărbat sau femeie, are două naturi: Natura lui Irod și natura lui Isus Regele! Dacă suntem creștini autentici, orice îi place „Irodului” din noi, frînge inima Regelui din noi! Pe de altă parte poți fi un Irod care trăiește doar pentru plăcerile trupului sau poți fi un copil al lui Dumnezeu care trăiește pentru plăcerea lui Dumnezeu și spre slava Sa!