Există neprihănire bună și … ne-bună! Satana încearcă să-i înșele tocmai pe cei aleși la cel mai important aspect al vieții de umblare cu Dumnezeu.
V-ați întrebat vreodată de ce Isus a afirmat că neprihănirea fariseilor era … ne-bună? Isus a declarat război fariseilor tocmai din cauza falsei lor neprihăniri. Erau egocentrați. Așa de deranjat a fost Isus de neprihănirea lor falsă, încît face o afirmație deranjantă, dar și încîntătoare în cazul unora: „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor … cu nici un chip nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu”. (Matei 5:20). Atenție: Cu neprihănirea fariseilor NU se poate intra în Împărăție! Neprihănirea fariseilor era produsul lor uman. Se baza pe efortul lor propriu. Se mîndreau cu performanțele lor, iar pe alții, care nu erau din cultul lor, îi disprețuiau.
Neprihănire umană este neavenită și neacceptată de Dl Isus pentru că pune accent pe performanțele omului. „Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos” (Galateni 2:21). Fariseii și-au format propria lor moralitate sau neprihănire. Ei confundau moralitatea cu neprihănirea. Azi cărturarii și fariseii moderni tot așa fac!!!
Ce înseamnă Neprihănire: Fără vină, pur, fără păcat, inocență. Omul care a crezut în Domnul Isus, este declarat de Dumnezeu neprihănit și este considerat de EL: fără vină, fără păcat, inocent, etc. Așa suntem noi în Isus Hristos. Așa ne vede, dar tot așa ne și declară Dumnezeu. Neprihănirea divină este diferită de cea umană. Ea pune accentul numai pe ce a făcut Domnul Isus. Se primește și este bazată pe credință. Neprihănirea este un dar al lui Dumnezeu pentru cel ce ÎL ia pe El pe Cuvînt! În mîntuire nimeni NU se poate lăuda cu faptele lui. Ne putem lăuda doar cu ce a făcut Domnul pentru noi! În creștinismul autentic, NU există loc de mîndrie. De bucurie da, dar de mîndrie, ba.
Despre cele două tipuri de neprihănire. „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea fariseilor … cu nici un chip nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu”. (Matei 5:20); (Romani 1:17); „Cel neprihănit va trăi prin credință” (Habacuc 2:4).
Trebuie să-i depășim pe farisei. La ce se referă Isus în Matei 5:20? „Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a fariseilor … cu nici un chip nu veți intra în Împărăția lui Dumnezeu”.
Problema era că fariseii etc, își bazau neprihănirea pe meritele lor și asta nu e acceptat de Domnul. Aia nu mai era neprihănire, ci performanță umană: moralitate, efortul omului!
Isus le cere ucenicilor Săi însă o altfel de neprihănire, diferită de a fariseilor. EL le cere să aibă neprihănirea care vine prin credință. Doar ea este de la Dumnezeu, doar ea este acceptată de EL și numai ea te duce în Împărăția lui Dumnezeu. „Nu avînd o neprihănire a mea, pe care mi-o dă legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință …”. Filipeni 3:9.
Cum este omul neprihănit? Credinciosul neprihănit nu-i perfect, însă Mîntuitorul lui e Perfect. Cel neprihănit de 7 X cade, dar se ridică de 8 X. Harul e Șansa noastră! Pentru a înțelege miracolul neprihănirii trebuie ca mai întîi să înțelegem ce este și ce nu este neprihănirea lui Dumnezeu.
Tu pe care dintre cele două neprihăniri le ai? Pe cea bună sau…?