Arhive pe categorii: Uncategorized

Adevăruri Celebre și Deranjante care mi-au atras atenția, spuse de R. Wurmbrand

„Unde vezi un creștin plin de virtuțile leului, fără însușirile Mielului, să știi că este vorba de o falsitate, de o imitație. „Creștinul” acela este al diavolului, nu al lui Isus”. Hmmm

„Dacă vrem să ardem eretici, să fie arși cu focul dragostei. Creștinismul adevărat are martiri, dar nu face martiri”.

„Creștinul care nu progresează în creștinism, nu este creștin”.

Esența creștinismului este dragostea”.

„Creștinii” au făcut creștinilor tot atît de mult rău și într-un fel atît de crud, cît au făcut naziștii, ori comuniștii, ori alți păgîni. Nu este creștin orice om care-l considerați a fi creștin”.

 

Ce să mai spun! Inițial mi-am zis că exagerează, dar totuși, mă tem că are mare dreptate!

Doamne fie-Ți milă de noi … toți!

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

„Toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi“

Mi s-a părut un articol pertinet, echilibrat și de mult bun simț! Pentru unii deranjant, pentru alții intrigant, iar pentru toți…. palpitant!

Dacă toți am fi filmați nonstop? De fapt, oricum suntem și cîndva …..

Atenție: Nu numai faptele, ci și gîndurile, sentimentele, iubirile și motivațiile sunt filmate și pe urmă … ! Fără Sîngele Domnului Hristos și fără pocăință reală, nici-o șansă!

Constantin Sturzu, unul dintre cei mai influenţi preoţi din BOR: „Toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi“

Constantin Sturzu, unul dintre cei mai influenţi preoţi din BOR: „Toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi“ 10 august 2017, 14:15 de Cezar Pădurariu
 Constantin Sturzu, unul dintre cei mai influenţi preoţi din BOR: „Toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi“ Preotul Constantin Sturzu FOTO
Claudiu Pântea Preotul Constantin Sturzu, fost purtător de cuvânt o perioadă îndelungată al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, a scris un articol în care abordează şi problema scandalurile în care sunt implicaţi clerici ai Bisericii Ortodoxe Române.
Constantin Sturzu lucrează din toamna anului 2016 ca preot misionar la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din localitatea spaniolă Vilaller. Până la plecarea în Spania, preotul Sturzu a fost purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, precum şi director general al Centrului Cultural Misionar Doxologia, care coordonează activitatea Editurii Doxologia, a două tipografii şi a unui departament media.
Preotul Sturzu scrie, într-un articol publicat pe site-ul doxologia, despre diversele teme în legătură cu care spune că este abordat zilnic de către credincioşi. Printre altele face referire şi la scandalurile homosexuale în care sunt implicaţi episcopul Huşilor, Corneliu Bârlădeanu, şi preotul Pomohaci.
„Nu e de datoria noastră să judecăm, are cine şi sunt convins că de judecată nu scapă nimeni. Noi să vedem în faptul că Dumnezeu rabdă în Biserica Lui oameni pătimaşi sau corupţie, alteori vânzare sau lepădare – semne ale iubirii Lui celei nesfârşite şi ale îndelungii Sale răbdări! Pe care o are, de altfel, cu noi toţi, căci toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi şi nu se difuzează în public înregistrarea cu faptele noastre mai ruşinoase.
Nu, să nu ne prefacem că nu vedem şi că nu există probleme. Dar fiecare să facem ce putem din locul pe care-l avem în Biserică, nu de pe alte poziţii.
În primul rând, să facem noi pocăinţă pentru păcatele noastre, ca să vedem şi să scoatem „paiul din ochiul fratelui nostru” (cf. Matei 7, 5)”.
Puteţi citi pe doxologia.ro articolul integral.

Citeste mai mult: adev.ro/ouguf5

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Păcăleala primelor două convertiri!

 

Trei Convertiri OBLIGATORII, dar doar a treia este validă și semnificativă!

De ce nu merge treaba bine în Romania din nici un punct de vedere? De ce suntem cea mai „creștină” țară din Europa, dar în același timp cea mai „cretină” și coruptă? De ce atîtea lupte în lumea politică și în cea religioasă? De ce atîta răutate, ipocrizie și păcat? Răspunsul este: Convertirea Incompletă! De ce nu merge bine creștinismul evanghelic sau pocăiesc? Convertirea Incompletă!

Vă fac acum o mărturisire personală, dar să nu mai ziceți de ea nimănui:

Am avut parte în viață de trei convertiri. Dacă aceste trei convertiri nu există în ființa mea, (mai ales ultima), mă tem că nu-s creștin, doar mi se pare că sunt creștin. Dacă nu ai parte convertirea Nr. 3, ești doar păcălit, în nici un caz pocăit!

1.Convertirea la creștinismul istoric (tradițional).

Cred în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt. Asta e prima convertire. Ea a apărut prin influența părinților sau prin educație. E bună convertirea asta, dar foarte insuficientă.

2.Convertirea la creștinismul biblic (sau evanghelic în cazul nostru).

Dar deși sună tare evlavios, nici convertirea aceasta nu-i suficientă. Fariseii și cărturarii credeau Scripturile. Memorau cărți întregi, (degeaba), dar tot ei umileau, se mîndreau, disprețuiau și răstigneau, fără pic de discernămînt spiritual. Dar nici chiar această convertire la Scriptură, aproape sacră, nu-i suficinetă, deși pare tare sfîntă. În acest context, Pavel scrie tocmai creștinilor evanghelici: „…litera omoară, Duhul dă viață” (2Corinteni 3:6). Poți fi tobă de Biblie, dar rău ca naiba. Poți fi „îmbuibat” de Scripturi, dar plin de fiere amară.

3.Convertirea la creștinismul duhovnicesc.

Convertirea dragostei mele e Îndrăgostirea de Dumnezeu! Doar așa funcționează creștinismul, în rest el eșuează!

Convertirea la înduhovnicire, este convertirea reală și autentică. Convertirea dragostei mele înspre Hristos, e convertirea Supremă, dar și obligatorie.  Îndrăgostirea de El mă înduhovnicește. Duhul Sfînt manifestat în mine, prin Roada și darurile Sale, stăpînindu-mă și conducîndu-mă, sfințindu-mă și înobilîndu-mă, asta e Înduhovnicire. În rest e păcăleală! De ce credeți că Isus a revoltat, dar a și deranjat lumea Sa, cînd a spus: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său sau pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi și pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, (casă, mașină, afacere), nu poate fi ucenicul meu” (Luca 14:26). Dacă zicea să urîm soacra, socrul, păcatul, pe homosexuali, parcă mai înțelegeam, nu? Aici se referea la a treia convertire. Totul trebuie lăsat pe locul trei. EL pe locul Unu! Explicația textului din Luca 14:26 o găsiți în Matei 10: 37.

Doar a treia convertire e plăcută Domnului și după voia Sa. Fără a treia convertire, primele două au valoare, dar insignifiantă și nemîntuitoare, oricît de bine ar da! Fără a treia convertire suntem doar niște simpli păcăliți, în nici un caz pocăiți. Doamne Ferește!

Ne trebuie NEAPĂRAT si tuturor, ACUM, a treia convertire!

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Duminică seara: „Casa Tatălui” din Londra la „Factorul Plus” Timișoara

Duminică (13 August) la ora 18.00 pe Str. Amurgului nr 1, Et 2, vom fi vizitați de sora și filiala noastră din Londra: reprezentații Bisericii „Casa Tatălui”.

Pastorul Gavrilă Ureche, cu cîțiva din familia sa, va fi cu noi duminică după masă, la o seara de Închinare și de Celebrare a Harului lui Dumnezeu față de noi oamenii.

Vă invităm la o seară specială de Sărbătoare, Închinare și Părtășie!

Va cînta echipa de Laudă a Bisericii „Factorul Plus”, Brad, jud Hunedoara. Va fi prezent și Nicu Curea, pastorul Bisericii „Factorul Plus”, Brad.

De asemenea e posibil să fie prezent și Mihai Feher, pastorul Bisericii penticostale „Elim”, din Lintz, Austria

Haideți cu noi la Închinarea care Vindecă și Transformă!

Isus Hristos este Domnul!

Intrarea e Liberă …… după aceea, mai vedem ……………….

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Fiii lui Iosif – Ce înseamnă Efraim și Manase

 

Cei doi băieți amintiți mai sus, au fost copiii lui Iosif, care i s-au născut în Egipt, dintr-o femeie cu numele de Asnat, (fica lui Poti-Fera, ceva preot în Egipt), care i-a devenit soție. (Geneza 41:45). „Produsul” lui Iosif în Egipt (pe lîngă Înțelepciunea și Abilitatea supranaturală de care a dat dovadă), au fost cei doi băieți ai săi!

Zilele trecute am ajuns cu cercetarea Scripturii prin Geneza 41 și am primit o revelație proaspătă din Cuvînt, prin Duhul Sfînt. Pentru mine personal, numele celor doi fii ai lui Iosif, născuți în Egipt, sunt remarcabile și au o conotație profund-spirituală, din mai multe motive.

După ce Iosif a avut parte de două înscenări: una din partea fraților săi, (a familiei sale formată din oameni credincioși) și alta din partea doamnei Potifar, fiind acuzat de tentativă de viol; după ce a ajuns în pușcărie și acolo a fost neglijat și trădat din nou, de colegul de celulă, care a uitat de el timp de doi ani, deși i-a făcut bine, totuși a reușit să se desprindă de trecutul traumatizant.

Deși a fost vîndut de cîteva ori, trădat, înscenări, și iar trădat, uitat și traumatizat, totuși, prin Providența și Harul Divin, în final a fost restaurat, exonerat, vindecat, împlinit și …. productiv. De unde știu asta? Din numele pe care l-a dat fiilor săi și din atitudinea pe care a avut-o față de frații trădători, deși putea să se răzbune cumplit. Dar omul duhovnicesc nu se răzbună, el Îl lasă pe Dumnezeu să-l răzbune! Omul duhovnicesc pentru că a fost binecuvîntat, la rîndul său …. binecuvîntează!

Iată numele pe care Iosif, în Egipt, le-a dat fiilor său, care ne dau de gîndit, dar ne și încurajează pe toți cei ce trecem prin crize asemănătoare cu ale lui Iosif:

Manase: Uitare! Efraim: Rodire!

1.Numele pe care l-au primit acești doi fii ai lui Iosif ne spune foarte mult despre ce s-a petrecut în viața lui, ani de zile mai tîrziu, despre caracterul și forța sa pozitivă de ridicare, după ce a fost disprețuit, batjocorit, trădat, calomniat fie de frați, fie de colegii de pușcărie.

Deși a fost urît de frați și dizlocat din culcușul moale al casei părintești (și relocat într-o zonă unde frații nu-i mai puteau face rău), totuși, prin mila lui Dumnezeu, viața i se transformă din rău în bine.

„Uitare” înseamnă și vindecare, iar „Rodire”, pe lîngă vindecare, înseamnă productivitate și împlinire! Putea rămîne acrit de suferința produsă de frații săi, dar a ales uitare și rodire!

„Manase” înseamnă că Iosif nu s-a lăsat dominat de trecutul său neplăcut și negru. Nu s-a mai concentrat deloc pe trecut; pe ce rău i-au făcut alții. Cînd i s-a născut primul copil în Egipt, a decis să-l numească „Uitare” pentru că a realizat că oricît de mult rău i-au făcut frații, nu merită să trăiască în amărăciune. Amărăciunea nu face bine nimănui, nici chiar lui Iosif, care deja era premierul Egiptului! Omul duhovnicesc e superior și se concentrează pe viitor, trăind în prezent la modul înțelept și pozitiv.

2.Nu-i suficient să uiți răul care ți s-a făcut (deși e tare greu să îl uiți. Știu asta din proprie experiență). Pentru a fi vindecat, pe lîngă uitare, (care înseamnă că nu te mai lași afectat de trecut, deși cicatricele rămîn), e nevoie și de …. rodire.

Lecție majoră: poți rodi după trădare, ură, înscenare.

Poți rodi și după eșec. Poți rodi și după dizlocare sau alungare. Asta o demonstrează din plin Iosif (și prin Har) și experiența multora dintre noi. Există viață și într-o altă parte, nu doar în „Canaan”. Există binecuvîntare și în afara sistemului confortabil în care Iosif a trăit zeci de ani. Există viață și după .. moarte. Există chiar viață din belșug, în ciuda răutății și invidiei fraților!

3.Cînd patriarhul Iacov și-a binecuvîntat nepoții, s-a mai petrecut ceva memorabil și puțin intrigant. Iacov l-a binecuvîntat mai întîi pe Efraim (Rodire), care era cel mai mic. A dat întîietatea cuvenită Rodirii.

Înaintea lui Dumnezeu e importantă Uitarea (Manase), dar mai ales … Rodirea (Efraim). Abia cînd aducem multă Roadă pozitivă, Dumnezeu va fi glorificat. (Ioan 15:5-8). Pentru a fi vindecați, unii dintre noi avem nevoie ca mai întîi să Iertăm, să Uităm, ne eliberăm, să ne vindecăm, ca mai apoi să putem aduce Roadă!

Deci, există Uitare și Rodire și în Egipt, nu numai în Canaan! Chiar putem influența „Egiptul” prin caracterul și slujirea noastră plină de Duhul Sfînt și de forță spirituală pozitivă!

Fă și tu ca Iosif: Uită, dar și … produ … Roadă! Se poate! Fi pozitiv … productiv! Nu te concentra pe răzbunare și nici chiar pe …. uitare, ci mai ales pe …. Rodire! Cea din urmă are prioritate! Efraim a devenit din ultimul …. primul!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Avem mai multe Biserici, dar nu și mai mulți convertiți

În Timișoara (și nu numai) avem tot mai multe Biserici evanghelice, dar nu mai mulți creștini.

Prin Harul lui Dumnezeu și prin Duhul lui Dumnezeu, sunt plantator de Biserici creștine. Cam asta am făcut toată viața. Observ că în țară, în ultimii ani, s-au deschis tot mai multe Biserici. Dar unele dintre ele nu sunt biserici plantate, ci sunt biserici: dezbinate, rupte și mutate. Vă rog să faceți diferența între plantare de Biserică și mutare sau dislocare.  Faceți vă rog diferența între modul cum au fost deschise aceste biserici. Ce duh i-a călăuzit pe cei ce le-au deschis?

Plantarea înseamnă că o iei de la zero. Dezbinarea, ruperea, dislocarea și mutarea înseamnă că smulgi o parte dintr-o biserică, numărul acela te urmează și zici că ai deschis și tu o biserică. Aia este deschidere de biserică, dar nu naștere sau plantare!

Ap. Pavel însă face o afirmație uimitoare și deranjantă chiar: „ ….Oricum, fie de ochii lumii, fie din toată inima Hristos este vestit. Eu mă bucur de lucrul acesta și mă voi bucura”. (Filipeni 1:15,18).

Părerea mea de rău nu-i că se deschid tot mai multe biserici, (Doamne Ajută!), de voie sau de nevoie, din duh de ceartă sau din Călăuzire Divină, ci că deși avem tot mai ulte biserici evanghelice în țară, nu avem și convertiți creștini mai mulți. Crește numărul de biserici, dar nu și de membri, nu și de creștini, nu și de ucenici.

De ce avem biserici multe și convertiți puțini?

Petru că prea mult ne asemănăm cu lumea. Pentru că deși poate suntem născuți din nou, nu mai suntem duhovnicești. Unii dintre noi suntem morali, dar nu mai suntem aproape deloc spirituali. Am confundat moralitatea cu spiritualitatea și asta tare îi convine vrășmașului.

Nu mai avem curajul să facem evanghelizare, să ieșim pe străzi, să ieșim din turnul nostru de fildeș, unde ne-am izolat. Nu luăm în serios ucenicizarea. Nu mai știm ce înseamnă așa ceva, darămite s-o și facem. Una dintre cele mai mari conspirații împotriva Bisericii este Conspirația Tăcerii. Adică, noi am găsit Pîinea Vieții și …. tăcem!

Să nu ne bucurăm prea mult că avem tot mai multe biserici, dar convertiți tot mai puțini. Să nu ne bucurăm că suntem mulți, cînd prea puțini suntem spirituali. Să ne Bucurăm doar atunci cînd Biserica se înmulțește, dar devine și duhovnicească, în sensul real al cuvîntului, adică stăpînită de Duhul Sfînt, avînd roadă și daruri spirituale.

Observație Pozitivă:

Deși prea multe biserici s-au deschis în urma unor conflicte între membri, totuși, realizez din experiență, că Dumnezeu în bunătatea Sa, le folosește aproape pe toate. Rănile se vindecă, Dumnezeu ne iartă, și noi ne mai iertăm, unii ne mai și pocăim, pe bune, și Domnul începe să dea din nou Har.

Numai Dumnezeu este specializat să convertească răul în … Bine. Numai bunul Dumnezeu poate să transforme răutatea și ura oamenilor în binecuvîntare. (Geneza 50:20). Slavă Lui!

 

 

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

NU le mai spuneți oamenilor să studieze Biblia

Deși intenția celor ce ne motivează să studiem Biblia, sunt sigur, că e cea mai bună, totuși cînd le cerem oamenilor să studieze Scriptura, îi ducem în eroare.

Trebuie să încetăm să le mai spunem oamenilor să studieze Biblia și să începem să le spunem să mediteze asupra ei și să-și găsească plăcerea în ea.

Curios este faptul că Dumnezeu NU ne spune să studiem Scriptura, ci ne spune să cugetăm (medităm) asupra ei. (Iosua 1:8).

Biblia nu ne cere să studiem …. Biblia, ci să medităm asupra Bibliei.

Accentul de bază găsit în Scriptură despre cum să ne apropiem de ea, nu-i s-o studiem, ci s-o …. medităm, (s-o „rumegăm”), s-o îndrăgim și s-o ascultăm. Atît! Destul de șocant, nu?

Problema nu e că avem un IQ slab, ci suntem supuși superficialității și uitării. Problema nu-i că trebuie să învățăm mai mult, pentru că unii dintre noi avem cunoștințe solide din Biblie și despre Biblie. Problema este că nu ne desfătăm în ea, nu ne place să medităm asupra ei cu scopul de-a o lăsa să pătrundă în spiritul nostru, așa că o uităm, o neglijăm sau nu o aplicăm. Sau dacă nu o neglijăm, ne focusăm doar pe litera ei.

NU literei Scripturii

Prin citire sau prin studiu, în cel mai bun caz învățăm litera Scripturii, dar „Slova omoară, duhul dă viață”. Doar citirea Bibliei sau cercetarea ei, ne poate face literați biblici, din iliterați, dar în același timp putem deveni uscați, tobă de Scriptură, dar și răi, aspri și neduhovnicești, precum fariseii și cărturarii, care erau specialiști în Scripturi, adică în litera ei! Dar tot nemernici au rămas, cu cîteva excepții.

Pasajul cheie despre cum să prețuim Scriptura, îl găsim în Psalmul 119. Dar în cele 176 de versete, niciodată măcar nu ni se spune să studiem Scriptura. De 17 ori ni se cere să ascultăm de ea, de 8 ori ni se spune să medităm (cugetăm) asupra ei și asupra lucrărilor lui Dumnezeu. Exemplul potrivit sunt versetele 97-101:

„Cît de mult iubesc Legea Ta. Toată ziua mă gîndesc la ea. Poruncile Tale mă fac mai înțelept decît vrășmașii mei, căci totdeauna le am cu mine…”.

Problema cu „studiul biblic” este că majoritatea oamenilor detestă studiul. De fapt, majoritatea oamenilor sunt total de accord cu Eclesiastul 12:11 „….multă învățătură (studiu) obosește trupul”. Cînd le spunem oamenilor să studieze sau să învețe, cu cele mai bune intenții, în fapt, le spunem că Biblia e un manual greoi de „tocit” și deseori devine repulsivă. Cui îi plac manualele de învățat? Pentru mine însă, Psalmul 119 îmi arată un om îndrăgostit de Dumnezeu și în consecință îndrăgostit și de Cuvîntul lui Dumnezeu.

Cineva a pus pe facebook întrebarea: „Care e primul gînd care vă vine în minte cînd auziți cuvîntul: studiu? Peste 100 de oameni i-au răspuns: „stress, plictiseală, uscăciune, oboseală, surmenaj, greață, anxietate, etc”. Interesant, nu?

Să nu mă înțelegeți totuși greșit: Nu afirm că studiul biblic e greșit, dimpotrivă, e un lucru minunat. Dar termenul „studiu” poate deveni pentru unii repulsiv. Pe deasupra, dacă facem scop din studiul biblic, iar greșim, pentru că Dumnezeu nu ne-a dat Scriptura să facem din ea scop, ci mijloc spre un scop. Cuvîntul scris (Biblia) e doar un mijloc care să ne ducă la Cuvîntul Viu: Isus Hristos, dar și să ne facă așa cum este EL, prin Duhul!

Deci studiul biblic, oricît de evlavios ar suna, nu-i deloc prioritate în apropierea noastră de Cuvînt. NU acesta e modul de-a absorbi Cuvîntul în ființa noastră.

Dumnezeu ne Poruncește să Medităm! Știe EL de ce.

Dumnezeu ne poruncește să medităm, să ne hrănim, să ne desfătăm, chiar să fim lacomi după Cuvîntul Său, dar și să-L împlinim. (Ps 119:131).

Înduhovnicirea începe să apară doar atunci cînd noi suntem dispuși să învățăm că numai și numai meditația asupra Cuvîntului mă transformă în chipul lui Isus Hristos.

Cum să ne apropiem de Scripturi:

Deci, Nicăieri Dumnezeu nu ne poruncește să studiem Biblia. El însă ne spune să citim (1Timotei 4:13), s-o cercetăm (Ioan 5:39 și să medităm asupra ei, practicînd-o nonstop (Iosua 1:8).

Citirea Scripturii e bună, dar superficială și insuficientă.

Cercetarea este deja muncă de laborator, treabă serioasă, de profunzime, dar tot insuficientă.

Însă numai Meditația (cugetarea) este poruncită de Dumnezeu și înseamnă desfătarea noastră în Cuvîntul Său.

Meditația este singura care transpune și transformă Scriptura în viață și putere, precum hrana fizică.

Prin cercetare sau prin studiu învăț litera. Prin meditație Îl învăț pe Hristos și devin ca EL (nu doar îmi doresc).

Meditația înseamnă pătrunderea Cuvîntului în sistemul meu spiritual: Înseamnă creștere spirituală, success și victorie.

Înduhovnicirea sau Meditația înseamnă a te gîndi adînc la Cuvînt, înseamnă să Îl iubești pe Autorul Scripturii, pe Dumnezeu, și să îți dorești cu ardoare și lăcomie, ca prin puterea Duhului Sfînt să devi precum este Cuvîntul Viu: Isus Hristos.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized