Sunt ori prost, ori naiv, ori ambele?

Am o mare nedumerire!!!

Am ajuns la o concluzie adevărată, dar dureroasă: nu neapărat dacă faci bine unor oameni și ei îți vor face la fel. Nu neapărat dacă îi faci bine unui om te va aprecia sau te va respecta pe termen lung. Credeți-mă că știu ce spun! De unde știu? Din experiența de 39 ani de slujitor al altarului!

Cum se explică faptul că deși am ajutat pe cîțiva oameni de-a lungul vieții mele, adică le-am făcut bine, totuși, cam mulți, prea mulți dintre ei mi-au răsplătit binele cu rău? Ce lege e asta? Oare să fie adevărat că „orice facere de bine se pedepsește”?

Am ajuns la 65 de ani și încă nu înțeleg de ce se întîmplă așa ceva tocmai în lumea creștină, sau am fost eu toată viața un naiv, ca să nu zic prost? Se poate! Nu mi-am putut imagina că și între creștinii care se consideră foarte evlavioși și deci foarte pocăiți, se poate petrece ceva atît de urît și grav! Sunt eu credul, dar totuși NU se cuvine să te porți urît cu un om care ți-a făcut bine.

Recent (Martie 2021) am cerut comitetului unei biserici baptiste din Timișoara să ne permită să închieriem sala lor cînd ei nu au slujbe, ca să nu mai plătim chirie 1000 euro lunar, unde ne întîlnim noi acum. În treacăt menționez că prin Harul Domnului, am cumpărat terenul, am plantat și am păstorit acea biserică și îndrăznesc să cred că am făcut și ceva bine în anii cît i-am slujit. După șase ani de la plecarea mea de acolo, le-am cerut să ne permită să le închiriem sala, dar au refuzat categoric și în unanimitate. Asta iar m-a surprins negativ. În unanimitate. Sunt uniți frații!

Uite, asta nu o pot pricepe. Înțeleg puțin culisele politice a refuzului lor, dar NU înțeleg totuși cum e posibil ca creștinii aceia să predice Evanghelia, (Vestea Bună), dar să n-o practice decît atunci și acolo unde le convine?? Cum mai e posibil să te duci la ai tăi și ai tăi să nu te primească? Abia acum am înțeles puțin durerea textului din Ioan 1:11…. „A venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit”. NU mă compar eu acel verset, dar tare mi se potrivește și mie! Și doare tare!

Cum mai pot predica oamenii aceia Iacov 4:17? „Deci cine știe să facă bine și nu face, săvîrșește un păcat”. Sau probabil nu îl predică!

Cum mai pot predica oamenii aceia din Predica de pe Munte? Matei 5:44,47. Isus a zis: „Dar EU vă spun: Iubiți pe vrășmașii vostri, binecuvîntați pe cei ce vă blastămă, faceți bine celor ce vă urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă prigonesc și asupresc”

„Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații vostri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgînii nu fac la fel?” Nu mai citez și alte versete ca să nu complic lucrurile și mai mult.

În fine! Sunt consternat să văd că între frați există atîta prostie, răutate, făcături, politică religioasă și dușmănie, deși NU le-ai făcut nici un rău, dimpotrivă. Eu nu înțeleg treaba asta deloc, dar sunt convins că Domnul o înțelege! Adică sper c-o înțelege! Are EL o explicație și aici, și poate cîndva o s-o înțeleg și eu, că acum nu pricep. Știu însă că „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce ÎL iubesc pe Dumnezeu!” Am decis să Mulțumesc Domnului pentru toate lucrurile și așa voi face și cînd nu înțeleg, dar și cînd nu îmi place!

Voi continua însă să predic, dar să și practic Evanghelia și atunci cînd nu pricep de ce unii oameni care predică Evanghelia totuși n-o trăiesc. Doamne ajută-mă!

Cînd este mintea mea normală?

În lumea neopăgînă și progresistă în care trăim chiar acum, este destul de dificil să evaluezi cine este normal și cine nu. În războiul modern al vocilor ne trebuie un Etalon, un Model, după care să ne putem ghida, compara sau evalua, și acesta îl găsim la Dumnezeu în Scripturi.

În trecerea mea prin viață am observat că problema umanității este o minte bolnavă sau pervertită și observația aceasta este făcută cu mult înaintea mea tocmai pe un filosof creștin care L-a văzut pe Hrisots cel Înviat și în felul acesta s-a convertit de la Iudaism la Creștinism. Apostolul Pavel a scris o chestiune care mi-a dat mult de gîndit: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă lăsați transformați prin înnoirea minții voastre” (Romani 12:2).

Deci cum poate mintea mea fi evaluată dacă e normală? Și în caz că mintea mea e confuză, cum poate fi ea vindecată, echilibrată și transformată? Războiul spiritual se dă la nivelul minții. Iată cum:

Mintea normală o primești cînd îți ridici ochii spre Cer și recunoști existența lui Dumnezeu, dar devi și închinător real, adică practicant. (Daniel 4:34).

Cînd realizezi Cine este Dumnezeu cu adevărat, începi lauda și Închinarea tu cu gura ta. În Cartea Daniel capitolul 4 găsim memoriile scrise ale unui rege extrem de puternic. Pînă în acel moment, timp de șapte ani, Nebucandnețar a suferit de licantropie sau boantropie din cauză că se concentrase doar pe el. A început să se comporte ca un animal. Era extrem de egocentrat și de aici i s-a tras nebunia. Marea întrebare profundă la care ar fi deătept să ne răspundem fiecare e asta: ești egocentrat sau Hristo-centrat???? (Dan 4:29-30). Nebucadnețar era concentrat doar pe el însuși și pe realizările lui. Esența păcatului este să te concentrezi  prea mult pe tine, pe eul tău și nu pe Dl Isus.

În Închinare adevărată te concentrezi pe Dumnezeu și ÎL lauzi pe EL și în felul acesta începe Normalitatea, Vindecarea. Nu mai ești tu centrul vieții tale, ci Domnul. Asta aduce echilibru și vindecare.

Al doilea pas în normalizarea minții mele: Fiul Risipitor s-a dus înapoi acasă. (Luca 15:17-20). Mintea mea devine normală cînd decid ferm și definitiv să intru sau să mă întorc sub autoritatea lui Dumnezeu, adică a Tatălui Ceresc. Dar NU mă opresc doar la intenție, ci cînd pun intenția și decizia în practică. Fiul risipitor s-a sculat, a plecat, dar a și ajuns! S-a pus în mișcare. A acționat! Pocăința e un verb. Nu-i suficient doar să știi că Dumnezeu există, că îți este Tată, sau că te-ai boteazat, ci trebuie să vrei să intri sub autoritatea Sa, care produce vindecare și transformare. Cînd fiul s-a pocăit cu adevărat s-a pus în mișcare. S-a văzut și s-a auzit. Acum am vizionat o știre serioasă din India: Indienii își ard idolii pentru că NU i-a ocrotit de covid 19. Pocăința adevărată te obligă să faci schimbări majore în viața ta.

Mintea normală o găsim la picioarele lui Isus Hristos. (Marcu 5:5). Pînă atunci omul din Gadara era sărit de pe fix. Era demonizat cu un comportament dezaxat. Dar există soluție și aici: Picioarele lui Isus, adică autoritatea Sa. Cît timp a avut comportament deviant, nudist prin cimitirul satului și îndrăcit, consătenii NU s-au speriat. Cînd însă l-au văzut la picioarele lui Isus cu mintea întreagă s-au speriat. Oamenii cu mintea întreagă conectați și stăpîniți de Isus, îi vor speria pe cei din lume care acceptă orice deviație de comportament, parcă numai cea normală nu.

Isus îmblînzește, te îmbracă, domesticește și înobilează. Repară tot ce a stricat satana și păcatul. Îți dă un nou început.

Mintea mea e normală cînd stăpînită de Gîndul lui Isus. (Filipeni 2:5; 3:15). Așa mă pot verifica dacă am mintea normală: cînd mintea mea e controlată și condusă de Isus.

@@@ Fred Smith, fondatorul FedEx a spus: „Ești ceea ce ești pentru că așa vrei să fii. Dacă realmente ai vrea să fii altfel, ai fi deja în plin process de schimbare”

Schimbarea pozitivă vine prin mintea lui Isus Hristos. Cum adică? Isus se supunea Tatălui Său. Făcea Voia lui Dumnezeu. Era smerit și dispus să urce pe Cruce și din acel motiv a și fost înălțat nespus de Mult. Aaa și să nu cumva să uit: Voia lui Dumnezeu e bună plăcută și desăvîrșită. Cît de normală îți e mintea???

Dumnezeul care te face să rîzi, dar niciodată de rîs!!!

Religia Bucuriei

Mat 28:9; Luca 10:20; 1Petru 1:8. Marcu 3:1-5; Ioan 20:20

Cînd după Învierea Sa Isus s-a arătat ucenicilor le-a zis „Bucurați-vă”, adică „Aveți motive să fiți bucuroși. Am înviat cu adevărat”.

Un fost deținut politic din închisorile comuniste a povestit că uneori milițienii intrau în celulele lor și le spuneau: „Bă, fiți bucuroși, că dacă nu vă ia mama dracului”. Aveau și ei dreptate…

Creștinismul autentic însă e o religie a Bucuriei, a rîsului. Citește Levetic 25:10-12

Creștinismul e o religie a bucuriei, dar a unei bucurii produsă nu de circumstanțe, ci de relația pe care un om o are cu Dumnezeu, atunci cînd IL înțelege prin Fiul Său Isus Hristos, prin Duhul Său și prin Cuvîntul Său!

Cînd Dumnezeu l-a adus vestea cea mare lui Avraam și Sarei că la 100 și respectiv la 90 ani vor avea un copil, Sara a rîs de surprindere, de uimire, de emoție. Există în Geneza 21:6 în Versiunea Dumitru Cornelescu acest  verset extrem de provocator și interesant care descrie reacția Sarei, dar din anumite motive sau influențe ale vremii a fost tradus într-un mod puțin nefericit: „Și Sara a zis: „Dumnezeu m-a făcut de rîs: oricine va auzi, (că sunt gravidă la 90 de ani), va rîde de mine.“

Zilele trecute însă un prieten de la Brad, (Horațiu Andrei), mi-a atras atenția asupra unei diferențe de traducere și de interpretare cu privire la versetul de mai sus. O super observație. Am început să cercetez și eu alte traduceri ale Bibliei și iată ce versiuni am găsit: „Și Sara a zis: Dumnezeu m-a făcut să râd: oricine va auzi va râde cu mine”. Biblia Versiunea Actualizată. Biblia Fidela la fel.  Traducerea GBV tot la fel…. Etc).

Isaac înseamnă : „Cel ce rîde”, cu referință fie la fie la Avraam, fie la Sara, fie la Isaac. Interesant nu? În traducerea Cornelescu și alte traduceri, ar părea ca Dumnezeu a făcut-o de rîs pe Sara. Dar în celelalte traduceri găsim altă nuanță de traducere, cred eu, mult mai aproape de adevăr….

Ce înțelegm de aici? Că Dumnezeu nu te face de rîs, dar te face să rîzi de bucurie, cînd aduce Mîntuire în inima ta, dar și atunci cînd face miracole în viața ta. Toți care văd minunea ÎL laudă pe Dumnezeu și rîd de bucurie. (Sau așa ar trebui).

@@@ Fraților, rîsul (veselia, bucuria) e sănătos, iar Dumnezeu știe acest lucru. Chiar și în Vechiul Legămînt Dumnezeu a poruncit poporului Său …. veselia. Levetic 25:10-12

Anul 50 era declarat de Dumnezeu Anul Veseliei și marca un nou început. Levetic 25:15. Noi în Isus Hristos, în ciuda necazurilor noastre, avem o viață de Veselie, nu doar un an sau o zi. Odată la 50 de ani evreii avea Anul Veseliei. Creștinii în fiecare zi au ziua Bucuriei. Psalmul 9:2; 13:5; 19:8; 40:16; 118:24. Etc.

Avem dreptul spiritual legal să rîdem. Nu numai consumatorii de substanțe chimice, drogații și bețivii au voie să fie veseli. Domnul mereu se gîndește la noi și ne dă motive de Bucurie. Rîde frate și te bucură, dacă se poate, cu gura până la urechi de minunile zilnice din viața ta.

Știați că Bucuria, veselia, adică inclusiv rîsul, e terapie extraordinară poruncită de Însuși Dumnezeu. „Bucurați-vă totdeauna în Domnul, iarăși zic bucurați-vă”. (Filipeni 4:4). Isus era Bucuros chiar și în fața morți, a Crucii, nu trist. Știa ce urmează după Cruce! „Pentru bucuria care ÎI era pusă înainte a suferit Crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta tronului de domnie a lui Dumnezeu” (Evrei 12:2).

Din ce în ce mai rar vezi pocăiți zîmbind și rîzînd de bucuria mînturii. Tot mai rar vezi creștini adevărați rîzînd de fericire prin biserici și cred că fenomenul acesta e deja o cultură între evanghelicii de modă ceva mai veche. Unii din ei, dintre cei ce nu mai rîd și nici nu se mai bucură, sunt însă tineri! Am auzit cu mulți în urmă o propoziție foarte dură, dar concludentă: „A decedat cu mult înainte de-a muri”. Ce trist!

Prototipul „pocăitului” tradițional e să fii serios, încruntat, nicidecum bucuros. De zîmbit se mai poate pe ici colo, dar să rîzi e …. grav, deși Scriptura spune că există o vreme și a plînsului, dar și a rîsului. Pentru toți cei ce sunt în Isus Hristos acum și atunci e vremea ….bucuriei și a rîsului.

Ce arată lipsa bucuriei, chiar a rîsului?? Arată fie lipsa mîntuirii adevărate, fie lipsa roadei Duhului Sfînt, fie a cunoașterii identității tale în Isus Hristos. Ce arată tăcerea sau chiar încruntarea la Închinarea din Biserică? Cînd vii în Casa Domnului la închinare, vino cu duh de așteptare. Nu fii legalist, sobru sau negativ. Nu fii tradițional și prea serios. Nu fi prea pocăit. Fii doar serios, adică Bucuros. Bucuria pe care o dă Dl Isus, prin Duhul Sfînt, e veșnică și nu depinde de circumstanțe.

Nu fi neutru sau tăcut la Biserică. Nu fi Negativ. Nu fi vînător de greșeli. Nu te concentra pe lucrurile negative. Tăcerea și încrunarea unora în Casa de Închinare, uneori sau deseori, poate arăta nemulțumire, răutate sau spirit legalist. Creștinii Nebucuroși sunt creștini periculoși. Creștinii nebucuroși sunt creștini neserioși. Exact așa cum ai citit. Avem dreptul să rîdem, să ne bucurăm, chiar și fără miracole, dar cu miracole?? Avem dreptul să rîdem și fără Hristos în viață, dar cu EL stăpînind în viață?

În Marcu 3:1-5, Isus s-a mîniat, dar s-a și mîhnit cînd a văzut inima și atitudinea liderilor religioși răutăcioasă și legalistă. Sufereau de o tăcere vinovată. Erau lipsiți de bucurie, bunăvoință, empatie. Vino în Biserică cu duh de așteptare, de bucurie și de empatie. Dacă ești mîntuit ai dreptul legal să fii bucuros, să rîzi, să sari de bucurie, să dansezi și să fii vesel

„Dumnezeu nu te face de Rîs, ci te face să rîzi”. Horațiu Andrei. În creștinsmul autentic bucuria este produsă și oferită prin Duhul Sfînt, este chiar și poruncită. Păi cum să nu te faci creștin???? Cum să nu-L urmezi pe Regele Bucuriei, pe Cel ce a biruit moartea și a înviat? Bucuria este roada Duhului Sfînt. Cine este condus de Duhul este un om bucuros!

Creștinii se mai pot face de rușine, dar Dumnezeu niciodată nu te face de rușine. El nu te face de rîs, EL te face să rîzi cînd IL urmezi și te încrezi în Cuvîntul Său! Cine este în Isus Hristos te face să rîzi, nu te face de rîs. Feriți-vă de oamenii, creștiniii, care îi fac pe alții de rîs. Ei nu sunt creștini, chiar dacă așa li se pare! Dacă ești născut din nou ai dreptul, dar ți se și poruncește să rîzi, să te bucuri nonstop. Ai toate motivele să te bucuri pentru că ești în Hristos. Dar dacă nu ești născut din nou, deci dacă nu ești în Hristos e bai Mare.

Orice creștin născut din nou la moarte nu va plînge, ci va rîde. „Căci pentru mine a trăi este Hristos, iar a muri este un Cîștig”. Filipeni 1:21. Pe creștinul autentic la capătul vieții nu îl așteaptă moartea, ci Viața. Seara vine plînsul, iar dimineața Veselia.