(Ioan 20:3-10). Asta mi s-a descoperit și asta vă transmit: Credința că Isus Hristos a înviat NU te mîntuiește. Credința că mormîntul lui Isus Hristos este gol nu te mîntuiește. Chiar faptul ca Isus a înviat cu adevărat NU te Mîntuiește. Sloganul: “Hristos a Înviat” „Adevărat c-a Înviat”, nu te Mîntuiește!
Repet, credința despre Isus Hristos cum că a înviat NU te mîntuiește. (Poate fi o simplă informație!) Doar credința în Isus Hristos te mîntuiește. Adevărata credință în învierea lui Isus NU te poate lăsă nepăsător, indiferent!!! Numai cînd îți pui credința în Isus Hristos cel viu, atunci ești mîntuit. Doar cînd devi ucenic al lui Isus Hristos cel viu, doar atunci ești mîntuit! Numai cînd ÎL primești pe Isus Hristos în inima ta cu pocăință și credință și îți pui toată încrederea în Jerfa Sa, numai atunci ești mîntuit cu adevărat.
Numai cînd Isus Hristos îți conduce și îți stăpînește viața, iar tu din dragoste ÎL urmezi pentru totdeauna, atunci și numai atunci ești mîntuit, în rest totul este nesigur și poti suferi de o iluzie spirituală sau de o informație sau păcăleală religioasă!
Deci puneți total încrederea în Isus Cel Viu, urmează-L îndeaproape, intră sub domnia Lui și prin Harul Domnului ți-ai asigurat Mîntuirea. De fapt, nu credința că mormîntul lui Isus e gol ne mîntuiește, ci credința în Isus Hristos cel viu ne mîntuiește. Nu credința într-un obiect, ci credința într-o Persoană mă salvează. Întîlnirea prin credință și prin Revelație cu Isus Hristos cel viu ne mîntuiește. Primirea lui Isus Hristos în inima noastră ca Domn ne mîntuiește. Credința că Isus Hristos a murit pentru mine și primirea Lui în ființa mea cu pocăință, cu bucurie, și urmarea Lui continuă, aceea mă mîntuiește.
Mormîntul gol este doar un pas intermediar în coacerea credinței într-un Hristos viu. Mormîntul gol reprezintă o dovadă a învierii, dar nu este mîntuirea.
Petru și Ioan au plecat de la mormînt în Ierusalim, cu mirarea și frămîntarea mormântului gol, dar Maria a rămas lîngă Mormîntul gol! Cînd Isus cel viu rostește numele Mariei și Maria răspunde, de acum credința ei nu mai era ancorată într-un mormînt gol, ci într-un Hristos viu. Nedumerirea îi face pe cei doi ucenici să se întoarcă acasă, dar iubirea o face pe Maria să rămână lîngă mormînt.
De-acum Maria era un martor al Învierii și a lui Hristos cel înviat, nu doar un martor al mormîntului gol, așa cum au fost soldații! Arătările din prima zi a Învierii stîrnesc în ucenici afirmatia: „Am văzut pe Domnul! Asadar, primul pas spre coacerea credinței mîntuitoare este sã-L vezi pe Domnul, adică să te întîlnești cu Cel înviat. La noi se poate realiza miracolul acesta numai prin Credință și în spirit. Deși important, totuși, acest prim pas nu este suficient.
Rãspunsul lui Toma ne oferã al doilea pas logic în procesul coacerii credintel mîntuitoare. Nici chiar credința că Isus Cristos a înviat nu te mîntuiește. Ce te mîntuiește cu adevărat este credința în Isus Hristos cel înviat, dar și întîlnirea spirituală cu EL, contopirea cu EL. Dacă nu există o întîlnire spirituală cu Isus cel Viu, creștinismul nu va funcționa. E o iluzie!
După întîlnirea divină, urmează închinarea, predarea și consacrarea ta lui Isus Hristos care este viu. Urmează mărturisirea ca gura ta (inclusiv prin botez) că Isus e Mîntuitorul tău! După ce te-ai întîlnit cu Cel Înviat, întrebarea este: ce anume faci în prezenta Lui? Toma a căzut cu fata la pămînt și L-a declarat Domnul si Dumnezeul lui, la fel și Saul din Tars. Etc. lar în Romani 10:9-10 Pavel subliniază importanța vitalã a ambilor pași: „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mîntuit” (9).
Credinta lui Toma s-a clădit pe ceea ce a văzut și a pipăit. Credință slăbuță … Cum vor putea însă crede cei care n-au väzut? Pe ce se va clādi credința acestora? Intrebarea este importantă, deoarece a crede nu înseamnã a îmbrățisa orbește orice filozofie sau orice învățătură.
latã de ce loan continuã: „Isus a mai fãcut înaintea ucenicilor Sãi multe alte semne care nu sunt scrise în cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeti că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezînd, sã aveti viața în Numele Lui” (20:30-31, s.n.).
Așadar, ca sã ajungã sã creadà, ucenicii au avut harul să pipăie Cuvîntul Întrupat, iar noi, cei din generațiile vitoare, trebuie sã credem „pipăind” Cuvîntul Scris. Ei au avut harul să bea direct de la Izvorul Revelației lui Dumnezeu; noi bem din găleata plină pe care ei ne-au adus-o de la Izvor.
Această radicală schimbare de paradigmã o semnaleazã loan prin istoria lui Toma. Lucrarea Domnului Isus – Moartea și Învierea Lui – constitue Temelia Bisericii. Dar ea a fost pusã de apostolii, cărora li s-a dat harul sã fie martori ai învierii Lui și sã astearnã în scris aceste adevaruri. Pe aceastã temelie pusã de ei se zidește Biserica.
Deci, ai grija ce și cum crezi! Credința care te mîntuiește ÎL onorează pe Isus supunîndu-se Lui prin ascularte de Cuvîntul Său!!!
cocardaniel 