Cu dracu nu semnezi NIMIC

În emisiunea televizată „Europa mea” difuzată sîmbăta trecută la TVR1, Horia-Roman Patapievici, îl citează pe N. Steinhardt care într-o formă foarte plastică – a exprimat o chestiune uimitoare: „Chiar dacă spunem același lucru cu cel care este răul, nu ne vom da niciodată pe mâna lui, cel care este răul, ca să implinească binele în care noi credem”.

“Imaginea la Steinhardt este asta, continuă dl Patapievici: Dacă dracu vine la mine și-mi spune, hai să semnăm o hîrtie care are o singură propoziție, “Dumnezeu există” – cu dracu nu semnezi nimic,  nici măcar propozițiile riguros adevarate..

Așa că V. Putin nu poate apăra nicio valoare, nicio tradiție, niciun creștinism pentru că într-un sens este exact contrariul lor. Cum a spus Alexandru Lazescu foarte bine, când faci din Mariupol ce ai făcut, ce valori aperi tu? Ce creștinism aperi tu? Ce legatură are ortodoxia cu Putin?!”

“Ce se întâmplă acum în Ucraina este ca Germania [nazistă] în Polonia în Al Doilea Război Mondial, e un război de exterminare”, a adăugat Horia-Roman Patapievici la finalul emisiunii.

Mi s-a părut profund ce au spus acești oameni de cultură ai României. Cu dracu nu semnezi nimic, nici în glumă. Cu el nu intri în nici un dialog, oricît de innocent ar părea!! Nu preluăm gîndurile, manifestările, emoțiile sau vorbele lui absolut deloc! Să nu avem nimic de-a face cu el nici atunci cînd ne vrea „binele”! Din acest motiv, Pavel în Filipi, (Fapte 16), n-a avut nevoie de reclama bună din partea sclavei care avea un duh drăcesc de ghicire! Cînd satana te „apără” făcînd crime de dragul tău, e încă o dată drăcesc! NU avem nevoie ca vrășmașul să apere creștinismul cu tancuri, cu bombe, cu vărsare de sînge, violuri, etc. Chiar și cînd dracu citează Scriptura, o face cu scopuri perverse! Noi am semnat deja cu Isus și din acest motiv, rămînem cu EL, în urma Lui și în EL! Religia lui Hristos, nu este religia sabiei și a pumnului, ci este religia iubirii aproapelui, a iertării, a împăcării, a sfințeniei și a Harului!

Creștinismul adevărat, nu te face criminal sau justițiar, ci nobil, jertfitor și iertător! !!!

Dumnezeul Văilor

Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munților; de aceea au fost mai tari decît noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în cîmpie, și se va vedea dacă nu vom fi mai tari decît ei”. (1Regi 20:23).

Evreii i-au învins pe sirieni pe frontul din zonele de deal și munte. Apoi unii dintre consilierii de război ai regelui Siriei i-au dat concluzia a ceea ce ei considerau că a fost motivul înfrîngerii lor. „Specialiștii” ăștia de strategii de război au spus că s-au luptat pe munți și au pierdut pentru că Dumnezeul lui Israel este Dumnezeul munților. Iar dacă s-ar lupta cu israeliții în cîmpie sau în vale, ar cîștiga.

Ce sfat prostesc. Ei au crezut că Dumnezeul lui Israel își poate ajuta poporul numai sus pe dealuri, nu și în văi. Ce prostuți și jalnici! 😦 Cînd Isus a coborît în vale de pe Muntele Transfigurării, a vindecat și a scos draci din tineri, etc. Cele mai multe miracole Isus le-a făcut în Vale. EL e Dumnezeu și pe munți, dar și în văi.

Munții se referă la vremurile nostre bune, iar văile la cele rele. Domnul nu ne lasă neajutorați cînd ajungem în văi, chiar dacă ne facem necazurile cu mîna noastră. Unii oameni au o teologie jalnică cum că Dumnezeu este doar Dumnezeul vremurilor bune și cuminți. Ei au impresia că doar dacă suntem cuminți pe munte, El este cu noi, dar dacă am făcut vreo gresală și am ajuns în vale atunci ne lasă neajutorați.

Oameni buni, Dumnezeu și-a trimis Fiul, care a coborît pe pămînt jos în Vale, de Sus, de pe Tronul de Slavă și s-a dus pe o Cruce a rușinii pentru noi păcătoșii. Isus s-a coborît unde suntem noi, cu scopul de-a ne salva prin Cruce și prin Înviere, pentru ca mai apoi să poată să ne înalțe la ceea ce Tatăl a pregătit pentru toți cei răscumpărați.  Acesta este Harul pur al lui Dumnezeu. Isus s-a coborît în valea noastră 🙂

Deci, indiferent prin ce treci chiar acum, să știi că Dumnezeu este cu tine, în valea ta, chiar în acest moment. El te poartă prin văile adînci ale vieții tale, așa cum m-a purtat și pe mine. La fel cum evreii au fost victorioși în văi și tu vei fi, pentru că Dumnezeul munților este cu tine și în vale! Isus s-a coborît tocmai ca să ne … ridice! 🙂 Încrede-te total în EL, nu în 112 și nici în Nato 🙂

Dumnezeu nu irosește nimic!!!

Muntele Moria are un trecut istoric profund și este același munte:
-Unde Avraam a ridicat cuțitul asupra lui Isaac, dar a fost oprit de Dumnezeu!
-Unde regele David a zidit un altar în ogorul lui Ornan Iebusitul și moartea s-a oprit!
-Unde regele Solomon a zidit Templul și Dumnezeu a venit și s-a oprit să asculte rugăciunile!
–Moria se numește și Calvar, unde Isus și-a vărsat Sângele și puterea vrășmașului s-a oprit!
-Moria e același Munte unde Avraam tatăl și-a oferit fiul ca Jertfă. Tot acolo, 2000 de ani mai tîrziu, Dumnezeu Tatăl și-a oferit unicul Fiu ca Jertfă pentru noi! Slavă Lui pentru Calvar unde păcatul ne este iertat, iar sufletul ne este salvat!

Cuvîntul lui Dumnezeu este Atemporal

Biblia este Cuvîntul scris (al lui Dumnezeu). Isus Hristos este Cuvîntul viu (al lui Dumnezeu)! Cuvîntul scris are ca scop să mă ducă la Cuvîntul Viu, adică la Isus Hristos! Cuvîntul scris nu este scop în sine, ci este mijloc spre un scop: acela de-a mă duce la Isus, iar prin Duhul Sfînt să devin cît mai asemănător cu EL!! Dacă doar cunosc Biblia, dar nu ÎL cunosc personal pe Isus Hristos ca Mîntuitor și Domn, despre care Biblia scrie, sunt un păcălit.

Cuvîntul lui Dumnezeu (Biblia) este atemporal, dar și temporal. Atemporalitate înseamnă că Cuvîntul lui Dumnezeu este nesupus vremurilor sau vremelniciei. Cînd Isus compară cerul și pămîntul cu Cuvîntul, El spune: „Cerul și pămîntul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece”. (Matei 24:35).

Martin Luther a spus: „Biblia nu este antică și nici modernă, ea este Eternă”. Biblia nu este expirată, ci dimpotrivă, este inspirată de Dumnezeu!

Biblia este și temporală, dar și atemporală, întrucît conceptele și perspectivele ei de acțiune sunt valabile cu mult înainte și dincolo de perioada temporară și actuală. Scriptura are origine Divină și deci este supranatuală pentru că este inspirată de un Dumnezeu Supranatural, Atemporal, Iubitor, deci, Uimitor! Scriptura transcede timpul și spațiul, tocmai pentru că este atemporală!

Tot ceea ce este scris în Biblie, s-a împlinit, se împlinește și se va împlini! Nu uita asta Niciodată! Dacă nu crezi Scriptura și nu o aplici, vei avea surprize neplăcute și existențiale și eterne!

Credem Cuvîntul, Iubim Cuvîntul, dar și Rămînem în el, practicîndu-L !!! Altfel e … bai Mare!

Cînd este creștinismul periculos?

Creștinismul este primejdios cînd e lipsit de lucrarea Crucii.

Satana i-a oferit lui Isus glorie, pe scurtătură, fără Cruce. Ori Isus a spus că tocmai Moartea Sa, este Gloria Sa! Cînd pocăința nu te mai costă nimic, ea valorează exact cît de costă. Prea mulți creștini au o religie ieftină. Au o religie care nu implică jertfă, ci doar distracție sau puțin turism religios. Merg la Biserică cînd au chef și dacă au chef. Ei deși nu participă cu zeciuiaia în Casa Domnului pentru că sunt prea zgîrciți, tot nu le merge bine. Își găsesc scuze ieftine pentru lipsa lor de consecvență și pasiune! Sunt niște caricuturi penibile, care nu fac cinste numelui lui Isus Hristos! Ei sunt creștini de doi bani, nu de doi lei! Păcat! Creștinismul fără răstignirea eului este seducător, dar și periculos. Lucrarea Crucii însă mă obligă să fiu jertfitor, consecvent, cu demnitate și de nădejde!

Creștinimsul este primejdios cînd e fără Duhul Sfînt. Cînd Pavel a ajuns în Efes, a văzut niște ucenici și i s-a părut că ceva nu-i în regulă cu ei. A realizat că le lipsește ceva și le-a pus o întrebare uitată de baptiști și abuzată de unii penticostali: „Ați primit voi Duhul Sfînt cînd ați crezut? (Fapte 19:2). Cînd realizezi că ceva nu-i în regulă cu unii creștini, e foarte posibil să le lipsescă tocmai ….. Duhul Sfînt, care ne dă Viața lui Dumnezeu și ne face creștini născuți din nou 🙂

Creștinismul este primejdios cînd e lipsit de transformare. Închinarea fără transformare e păcăleală caraghioasă! Degeaba trecem prin ritualul închinării dacă nu suntem transformați. Isus a declarat în Ioan 4 o chestiune foarte deranjantă: Că există închinători adevărați și neadevărați. Cum îți poți verifica închinarea dacă e falsă sau dacă e adevărată? Închinarea reală te transformă în chipul lui Isus Hristos. Cea falsă te lasă să faci ce vrei tu și să trăiești după capul tău! Aaaa, să nu uit: Închinarea adevărată este nonstop! 

Să crezi că închinarea este doar într-o biserică și durează două minute sau două ore, trădează o mare naivitate și ignoranță biblică. Închinarea reală este trăirea după Cuvîntul lui Dumnezeu, din dragoste și cu pasiune, nonstop. Și cînd ești în concediu, dar și atunci cînd crezi că nu te vede nimeni, ești tot în închinare!

Creștinimsul este primejdios cînd este lipsit de putere: puterea de-a iubi, de-a ierta, de-a te sfinții, de-a dărui, de-a fi bun! Doar oamenii puternici pot iubi, ierta, pot fi buni și curați! Oamenii slabi nu pot ierta, nici iubi și nu pot fi nici buni! Motivul pentru care Isus a iubit, a iertat și a fost generos cu toți, este din cauza puterii Sale!!! Cea mai puternică Persoană din Univers este … Dragoste! Dumnezeu este Dragoste! 🙂

Cum e creștinismul tău? Bun sau nebun? Fals sau adevărat? Primejdios, păgubos sau Frumos, Sănătos și … „Lipicios” ? 

Împinși în istorie …

Siliți să intre în filele istoriei Divine! Împinși în Planul lui Dumnezeu!

Matei 27:32; Marcu 15:221

Există cîteva pasaje în Biblie care mă uimesc imens și mă surprind într-un mod unic și fabulos.
Modul în care Dumnezeu acționează în istorie ne lasă pe toți uimiți. Cîțiva oameni care s-au trezit în prezenta Dl Isus, fără să realizeze, au fost cumva constrînși sau siliți să între în filele istoriei divine și să
împlinească planul lui Dumnezeu. Dl Isus îți dă faimă, fie cu plus, fie cu Minus. Cine ar fi auzit de Pilat din Pont și de Baraba, dacă NU ar fi trecut pe lîngă ei? Cine ar fi auzit de nunta din Cana, un sătuc din Israel, dacă Mîntuitorul n-ar fi fost invitat la nuntă în acel loc minuscul și neînsemnat??

1.Simon din Cirena este printre primii. Biblia ne spune clar că a fost silit să ducă Crucea lui
Isus. (Matei 27:32; Marcu 15:21). Însuși Fiul lui Dumnezeu s-a prăbușit sub greul Crucii. În viața asta, uneori te prăbușești sub povara Crucii. M-am gîndit că Dumnezeu ar fi putut să-I dea încă puțină putere lui Isus să își ducă Crucea pînă sus pe deal, ca să nu pară … slab. Dar nu face asta pentru că vrea să ne transmită un Mesaj: nu întotdeauna trebuie să fii foarte puternic!!! Nu întotdeauna trebuie să dovedești că ești cel mai tare. @ Nu-i de mirare că Dan Bittman are o piesă inspirată, chiar dacă e neobișnuită: „Și băieții plîng cîte o dată”.

Cînd cazi sub greul Crucii, fiind în Voia Sa, Dumnezeu nu te va lăsa singur. Domnul îți va trimite ajutor și în final vei ajunge Sus, tu însă trebuie doar să rămîi în Voia Sa!

Simon din Cirena, un simplu trecător, a fost obligat să ÎL ajute pe Isus! Ce privilegiu! El este singurul om care a ajutat practic și fizic la Mîntuirea noastră. Atunci poate că i s-a părut umilință, dar după aceea a realizat ce onoare a avut. Se pare că s-a încreștinat și de aceea este prezentat de Marcu 15:21 ca tatăl lui Alexandru și Ruf. (Romani 16:13). Însă Isus a mai primit ajutor în Ghețimani de la Îngeri și pe via Dolaroza de la Simon din Cirena.
Lecție: Dumnezeu îți va trimite și ție pe cineva, un miracol, tocmai atunci cînd ești prăbușit. EL tot ce începe duce la bun Sfîrșit. Domnul este Căpetenia și Desăvîrșitorul credinței noastre (Evrei 12:2).

2. Soldații de la Cruce. (Ioan 19:24; Matei 27:35). Sodații romani fără să realizeze și ei au împlinit planul
lui Dumnezeu profețit cu sute de ani înainte de Răstignire! (Psalmul 22:18; 69:21). Lecție dureroasă, deși n-o recomand nimănui: Chiar și prostiile, cruzimea, trădarea și păcatele noastre împlinesc Planul lui Dumnezeu! (Marcu 15:28-29; Psalmul 22:17-18; Isaia 53:12). Soldații au intrat în istoria sacră, dar nu și nobilă! 😦

Deși nu înțeleg în detaliu, am priceput că chiar și satana e un pion folosit de Dumnezeu în Planul Său
Divin! Martin Luther a făcut o afirmație atipică cînd a spus: „diavolul este diavolul lui Dumnezeu”. Nimic nu-L ia pe Domnul prin surprindere. Sunt multe alte exemple în Scripturi și în istorie care
demonstrează acest fapt neobișnuit!!!

3.Lepădarea lui Petru. (Ioan 19:27; Ioan 13:38). Cînd Petru L-a trădat pe Isus, s-a împlinit Scriptura
din nou! Uneori îmi e tare ciudă că Scripturile se împlinesc întru totul, se împlinesc și cînd îmi place, dar și cind nu îmi place mie! Să luăm bine seama și la acest aspect divin!

4.Trădarea lui Iuda. (Matei 27:9). Vânzarea lui Isus a fost profețită cu circa 600 de ani înainte de-a se întîmpla. E dureros că după vreo 600 de ani Cuvîntul s-a împlint tocmai printr-un ucenic de-al lui Isus.
(Zaharia 11:12-13). Aceste cuvinte nu se găsesc întocmai în cartea proorocului Ieremia, ele să găsesc însă în Zaharia. Cum de le amintește Zaharia? Unii cercetători sunt de părere că aceste cuvinte au
fost rostite de Ieremia verbal și Zaharia le-a introdus în cartea lui doar citînd sursa! Capitolele 18-19 din Ieremia arată limpede idea aceasta și Zaharia doar a scris cuvintele spuse de Ieremia.
Din fericire, Iuda n-a fost silit să ÎL vîndă pe Isus, dar a fost „împins” de pofta de arginți. Ce trist și urît!

5.Tîlharul de pe Cruce. (Luca 23:42). Criminalii răstigniți împreună cu Isus, sunt două exemple celebre.
Unul respinge ocazia de-a fi mîntuit, iar celălalt o folosește la maxim, fiind constrîns de situația gravă în care se afla. În ultimele minute ale vieții sale a dat cea mai mare lovitură: a „furat” Mîntuirea 🙂 Mîntuirea e prin Har pur. În timp ce Isus finaliza Lucrarea Sa, tîlharul își primea Mîntuirea. Isus expira Viața, tîlharul inspira Viața. Ce miracol! Nobil!

6.Întîlnirea lui Saul din Tars cu Isus cel Viu. (FA 9). Saul a plecat din Ierusalim spre Damasc prigonitor.
Pe drum, Isus cel Viu și Glorificat i-a ieșit înainte și îl surprinde, se convertește instant și ajunge în Damasc … predicator! Saul din Tars e fost întru-cîtva „forțat” să se pocăiască, să se convertească și să devină Slujitor al Harului! @ Richard Wurbrand, el însuși evreu convertit la Hristos, a spus o chestie tare: „Cea mai mare dovadă a Învierii lui Isus din Nazaret este convertirea rabinului Saul din Tars, la creștinism, la Hristosul, pe care ÎL ura și ÎL persecuta! De acum ÎL iubea!
După ce s-a întîlnit cu Isus cel Viu, își schimbă orientarea teologică și spirituală, își schimbă religia, se
domesticește și devine robul Său. Mare diferență! Miracol! Ce nobil!

Și tu ai ocazia acum să faci istorie și să devi, NU vas de ocară, ci vas de cinste …. devenind un nobil ucenic al lui Isus cel Viu! Intră și tu azi, în Vinerea Sfîntă, în Planul de Mîntuire pe care Domnul îl are pentru tine prin Isus Hristos! Fă și tu istorie sacră, dar și nobilă!!! 🙂

Cea mai mare victorie a lui Isus !

Diferit de părerea tradițională că Învierea e cea mai mare victorie a lui Isus, realitatea este puțin diferită! De ce credeți că Pavel declară cu îndrăzneală maximă: „Căci n-am avut de gînd să știu între voi altceva, decît pe Isus Hristos și pe El răstignit” (1Corinteni 2:2). De ce apostolul care L-a văzut viu pe Isus Hristos n-a scris: Căci n-am avut de gînd să știu între voi altceva, decît pe Isus Hristos și pe El înviat? Știa el ceva ce trebuie să știm și noi, dar de fapt cred că deja știm toți acest mare adevăr: Prima, cea mai mare victorie a lui Isus n-a fost Învierea Sa, ci a fost Moartea Sa, a fost Răstignirea Sa! Învierea a fost cea mai mare a doua Victorie a Sa! Am fost uimit să descopăr acest fabulos verset în Biblie, care îmi confirmă înțelegerea teologică si spirituală: „A dezbracat de putere domniile și autoritățile și le-a făcut de rușine în văzul lumii întregi, triumfînd asupra lor prin Cruce” (Coloseni 2:15).

Victoria lui Hristos este în Jertfa Sa. Prin jertfa Sa, Isus a fost proslăvit. Isus, în Evanghelii, cînd vorbește despre moartea Sa, o compară cu Slava Sa! Diferit de înțelegerea oamenilor, Crucea este Slava Sa! La fel este și Învierea Sa! Traian Dorz a înțeles și el acest Adevăr Colosal cînd a scris poezia: „Crucea-i Slava Ta”. Isus a fost proslăvit mai întîi prin mortea Sa și numai după aceea prin Învierea Sa! 🙂

Învierea lui Isus a fost cea mai mare victorie a Sa, dar numai după moartea Sa! Știați că Domnul a vorbit parcă mai mult despre Răstignirea Sa, despre Cruce, decît despre Învierea Sa??? Fără răstignirea și moartea eului nu există învierea duhului!

Concluzie: Isus a mers din Victorie în Victorie! Nașterea Sa, Victorie; Viața Sa, Victorie; Moartea Sa, Victorie; Învierea Sa, Victorie. Numai să verificați cît de profund este Pavel cînd vorbește despre Crucea lui Hristos! Creștinismul are două culmi: Moartea și Învierea lui Isus Hristos!

Sper să nu forțez prea mult lucrurile, dar cea mai mare victorie a Sa, Isus n-a cîștigat-o în grădina învierii, ci în grădina Ghețimani, unde a acceptat Voia lui Dumnezeu de-a merge pe Cruce!

Cea mai mare Victorie a lui Isus este Crucea Sa, e Răstignirea Sa, dar mai ales faptul că NU a coborît de pe Cruce, deși ar fi putut face asta cu ușurință. Cred că cea mai subtilă ispită a lui Isus a fost atunci cînd I s-a cerut să demonstreze că e Fiul lui Dumnezeu, coborînd de pe Cruce. Aceea este Adevărata Putere: să rămîi în Voia lui Dumnezeu și să nu cobori de pe Cruce, chiar dacă ai avea dreptul și puterea respectivă!! Ce L-a ținut pe Isus pe Cruce? Piroanele? Garda romană? Nicidecum! Planul de mîntuire a lui Dumnezeu L-a ținut pe Cruce, Dragostea pentru oameni și salvarea noastră!

Știați că Săptămîna Patimilor, corect tradus, este, de fapt, Săptămîna Pasiunilor lui Isus??? 🙂 Slavă Lui!

Sigur vrei să fii Fericit???

Dacă vrei să fii fericit, atunci fă-o fericită pe soția ta (și invers) și fără să realizezi, te vei trezi și tu fericit.
Dacă vrei să ajungi fericit, nu aștepta ca alții să te facă pe tine fericit, ci fă-i tu pe alții! Motivul pentru care multe relații de prietenie și căsnicii nu merg bine nici chiar la creștini, este faptul că s-au căsătorit bazați și pornind de la o premisă eronată: „Ea sau el mă va face fericit!”
Dacă ești egocentric vei fi nefericit! Dacă ești Cristocentric sigur te vei trezi fericit! Oamenii egocentrici sunt slabi. Cei Cristocentrici sunt puternici!
“Mai ferice e să dai decît să Primești!” (Fapte 20:35). Numai Dăruind vei Dobndi.

În săptămîna Mare Dl Isus ne-a dăruit Viața și ne învață și pe noi să dăruim … viață sau măcar puțină eleganță, încurajare și bucurie!
Numai Dăruind vei Dobândi – Numai fericind vei fi fericit!

Suferința nu-i pedeapsă

„Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (1Corinteni 4:17).

„Căci eu consider că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care urmează să ne fie descoperită” (Romani 8:18).

De ce Dumnezeu la unele rugăciuni răspunde cu DA și la altele cu NU? De ce Domnul pe unii credincioși îi vindecă miraculous și pe alții nu? De ce uneori dezastrul lovește cîte un oraș, iar altele scapă? De ce unele familii suferă atît de mult, iar altele deloc? Vă atrag atenția la un aspect foarte important al vieții creștine spirituale:Teologia greșită sau superficială poate fi foarte periculoasă și traumatizantă.

O teologie greșită îi poate răni și mai adînc pe cei ce suferă. Teologia extremistă poate dăuna grav sănătății spirituale, dar și fizice. Știu că Domnul răspunde rugăciunilor și trebuie să ne rugăm insistent, dar EL nu răspunde imediat sau cum ne dorim noi, dar în final ne va răspunde.

Cu ceva ani în urmă am auzit un pastor care a afirmat în fața bisericii pe care o păstorea, că a fost vindecat de cancerul său. Cînd a transmis bisericii vestea cea bună, cîțiva dintre cei prezenți au comentat: „Am știut că Dumnezeu te va vindeca. Nu se putea altfel. Atît de mulți oameni s-au rugat pentru tine!” Dar alți credincioși fie ei și pastori, care au suferit tot de cancer, nu au fost vindecați, deși mulți s-au rugat și pentru ei. Însuși Pavel n-a scăpat de suferința lui, (oricare ar fi fost țepușul lui), tocmai ca Dumnezeu să-și arate, puțin altfel, puterea Harului Său în viața lui. (2Corinteni 12:9). În ciuda faptului că deseori nu înțelegem modul de lucru a lui Dumnezeu, trebuie să știm că dacă suferința nu dispare în urma rugăciunii, Domnul dăruiește Har din belșug, ca să putem merge înainte bucuroși.

E posibil ca din cauza unei teologii facile și eronate, uneori să cădem în descurajare, datorită faptului că alții au fost vindecați și noi nu. Susținătorii teologiei prosperității afirmă că „dacă ai credință mare, trupul îți va fi vindecat, fiul îți va fi salvat, vei avea bani cîți vrei și orice problemă îți va fi rezolvată. Totul depinde de tine. Dacă ai avea credință mare, altfel ți-ar fi viața”. Cînd auzi, accepți și crezi asemenea bazaconii, poți intra în depresie, învinovățîndu-te la greu! Însă această teologie greșită și naivă, nu-i Evanghelia. Răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre nu-i dependent de vrednicia noastră, ci se bazează în exclusivitate pe mila lui Dumnezeu, pe credința mare, dar merge chiar și dincolo de credința noastră mică. (Daniel 9:18). Nu toți oamenii pe care Isus i-a vindecat au avut credință mare, ci unii au avut credință minimă sau nu au prea avut!

Ascultă acum cu atenție: Datorită lui Isus Hristos care a luat pedeapsa noastră asupra Sa, Dumnezeu este totdeauna pentru noi, nu împotriva noastră, chiar dacă EL îngăduie să treci prin unele suferințe. (Romani 8:31-34). Dumnezeu vrea să ne dea toate lucrurile pentru că Însuși Isus mijlocește pentru noi!

Dacă ești în Hristos, Dumnezeu este total pentru tine și niciodată împotriva ta și suferința ta nu-i deloc pedeapsă. Să nu crezi că necazurile, întristările sau durerile, sunt pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta, că atunci crezi greșit și ești în eroare! Necazurile tale nu-s din cauză că nu te-ai rugat corect sau nu te-ai rugat suficient, pentru că n-ai avut destulă credință sau nu ai avut suficienți mijlocitori. Însuși Isus a suferit mult cînd era pe pămînt. La fel toți ucenicii au suferit necazuri mari.

Necazurile tale pot veni din cauza unor alegeri greșite pe care tu le-ai făcut, pot veni din cauza altora care ți-au făcut rău sau din cauză că locuiești într-o lume sub blestemul păcatului și a poluării. Însuși Isus a spus că în această lume în care locuiește temporar și satana, vom avea necazuri. 😦 Însă, să fim cu nădejde: vrășmașul este deja înfrînt! 🙂

Suferințele sau necazurile noastre sunt folosite de Bunul Dumnezeu în feluri pe care noi acum, nu le înțelegem, dar cîndva le vom înțelege. Într-o bună zi vei vedea cum Dumnezeu a folosit întristările tale neînțelese din această viață pentru o greutate veșnică de slavă. (2Corinteni 4:17). Asta este Evanghelie, nu teologie eronată și acuzatoare. Asta este teologia evanghelică și ne încurajează pe toți cei care ÎL iubim pe Isus Hristos!

Văzînd un orb din naștere, ucenicii care în acea vreme aveau o teologie a pedepsei, imatură și deci greșită, L-au întrebat pe Isus cine a păcătuit de omul s-a născut orb: el sau părinții săi? (Oare ce rău o fi putut face fătul acela în pîntecul mamei sale?). Erau obsedați de păcat și pedeapsă. În mod surprinzător, Isus le-a dat o explicație care i-a surprins și le-a spus că nici unii nu au păcătuit, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. (Ioan 9:3). Boala aceea nu era o consecință a păcatului părinților! Totuși împotriva bolii trebuie să luptăm și medical, dar și spiritual!

Există diferență între suferință și boală! Prin simplu fapt că te-ai născut în lumea asta vei avea diferite suferințe sau necazuri. Însă Iacov ne spune că împotriva suferinței trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, iar împotriva bolii trebuie fie să poruncim, fie să îi chemăm pe prezbiterii bisericii să ne ungă cu untdelemn, să se roage și vom fi vindecați (Iacov 5:13-16).

Suferința (necazurile) nu-i pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta. În Hristos nu mai ești pedepsit pentru că deja EL a fost pedepsit pentru tine. Însă simplu fapt că ești în Hristos, nu te scutește de suferința care deseori este inexplicabilă! NU te lăsa sedus: Suferința nu-i pedeapsă în urma păcatului, ci o realitate a simplului fapt că încă ești jos în lume, nu Sus în Cer! Chiar și prietenii lui Hristos au suferit! Dar și suferința aceasta în curînd se va termina! Slava LUI!

Slăvește-L pe Dumnezeu cît mai mult

Slăvește-L pe Dumnezeu nonstop. Îți faci cel mai mare Bine posibil!

Ați auzit vreodată că un evreu ortodox rostește zilnic minim 100 de binecuvîntări? Ei ÎL binecuvintează pe Dumnezeu înainte de masă, ca mulți dintre noi, dar ei ÎL slăvesc (binecuvîntează) și în timp ce mănîncă, pentru diferitele gusturi și mirosuri ale mîncării. După ce mănîncă, poate deja știți, ei din nou binecuvîntează.

Evreii ortodocși ÎL binecuvîntează pe Dumnezeu pentru o zi nouă, pentru o haină nouă și pentru o experiență nouă. Oricînd au o experiență plăcută o transformă în laudă.

Conform Talmudului, dacă te bucuri de ceva fără să rostești o binecuvîntare sau o mulțumire lui Dumnezeu, e ca și cînd ai furat acel lucru. „Un om fură de la Dumnezeu atunci cînd folosește lumea Lui fără să mulțumească sau să binecuvînteze”.

Cîte lucruri ai furat de la Dumnezeu? 😦 Oare cîte binecuvîntări uriașe ne „învinovățesc” din cauză că nu am mulțumit îndeajuns Domnului pentru ele? Nu-i deloc de mirare că Pavel scrie în Romani: „ …. Bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăință”. 

Eu încerc să trăiesc după această maximă: „Orice binecuvîntare primită, care nu se transformă în laudă devine mîndrie sau ingratitudine”.

Și nu există excepții, iar asta înseamnă că nu există o altă alternativă. Unul dintre cele mai simple moduri de a ne pregăti pentru binecuvîntări în viitor este să-L slăvim pe Dumnezeu pentru binecuvîntările din trecut și din prezent.

De fapt, nu suntem gata pentru următoarele binecuvîntări pînă cînd nu i-am mulțumit lui Dumnezeu într-un mod adecvat pentru ultimele.

Familia Cocar are cîteva valori non-negociabile: Totul prin Har, Generozitate, Curaj, Privește țintă la Isus Hristos, cu credință, recunoștință, cu bucurie și smerenie. Aceste valori sunt puncte cardinale pe busola noastră, sunt interconectate și nu sunt discutabile. Generozitatea se naște sau moare odată cu recunoștința, iar recunoștința (gratitudinea, mulțumirea) este o artă, dar și o știință.

Studii științifice bine documentate au descoperit faptul că recunoștința (mulțumirea) crește răbdarea, descrește depresia, dezvoltă puterea voinței și reduce stresul. Recunoștința nu doar că lungește viața, dar și îmbunătățește calitatea vieții! 🙂 Deci ia în seamă Binecuvîntările pe care le-ai primit și fi recunoscător!

„Mulțumiți Domnului pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos, cu privire la voi” (2Tesaloniceni 5:18).

Majoritatea dintre noi suntem buni în a-L lăuda pe Dumnezeu pentru lucruri mărețe, dar nu-L mai lăudăm pentru lucrurile mici. Suntem buni la a-L lăuda pe Domnul după rezolvare, dar nu și înainte de rezolvare! Recunoștința înseamnă să-I mulțumești lui Dumnezeu după rezolvare și este frumos. Dar credința este nivelul superior recunoștinței. Credința îi mulțumește lui Dumnezeu înainte de realizarea nevoii! Credința profețește slăvirea! Urmează slăvirea!

Vă mai amintiți de cei zece leproși vindecați de Isus? Toți zece au fost vindecați fizic, dar numai unul singur a fost vindecat de o boală mult mai gravă decît lepra: nerecunoștința! Recunoștința i-a adus samariteanului un plus enorm: Mîntuirea! (Luca 17:15). Recunoștința manifestată, este închinare pură, dar și slăvirea lui Dumnezeu! „Nu s-a găsit decît străinul acesta să se întoarcă și să dea slavă lui Dumnezeu?” (Luca 17:18). Parcă îi era ciudă Mîntuitorului că doar samariteanul, (nu și evreii) a făcut acest gest înțelept și superior.

În limbajul Noului Legămînt, recunoștința este întoarcere la Cruce, la Temelie. E slăvirea lui Dumnezeu. În momentele de crize multiple în care ne găsim chiar acum, e vital să ne conectăm cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Vestea Bună? Harul Său ne este îndeajuns în fiecare situație prin care trecem.

Dacă vrei miracole, Slăvește-L pe Dumnezeu cît mai des!  Dumnezeu locuiește în mijlocul laudelor noastre și le răsplătește Boierește! 🙂 Învață secretul acesta dela evrei, dar mai ales din Cuvînt! 🙂