Dacă vrei să ÎL primești pe Duhul Sfînt nu stărui după EL !!!

Ioan 7:37-39
Versetele de mai sus sunt revelatoare pentru oricine le citește fără să se grăbească. Însă pentru că NU suntem atenți la citire, adică la ce ne învață fără echivoc Scriptura și ne luăm după practicile cultului sau a bisericii locale, uneori ne încurcăm sau chiar ne rătăcim în cele mai esențiale adevăruri! Cu cele mai bune intenții, uneori ne complicăm periculos de mult viața de creștin, tocmai pentru că NU medităm asupra Cuvintelor lui Isus Hristos, care este Cuvîntul!

Iată ce revelație am primit din Cuvînt:

Dacă vrei credință nu te concentra pe credință, ci pe Isus Hristos.
Dacă vrei vindecare nu te concentra pe vindecare, ci pe Isus Hristos.

Dacă ÎL vrei pe Duhul Sfînt nu te concentra pe Duhul Sfînt, ci concentrează-te pe Isus Hristos.

„În ultima zi a praznicului, care era ziua cea mare, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, după cum zice Scriptura, din inima lui vor curge rîuri de apă vie. Prin aceasta s-a referit la Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în EL. Căci Duhul Sfînt încă nu fusese dar, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit”.

Poate ar fi bine să re-re-re-citim cuvintele de mai sus. Însuși Isus a spus că Duhul Sfînt se dă sau vine
peste și în cei ce vor crede în EL, în Isus, NU altfel. Am fost foarte atent la Cartea Faptele Apostolilor.
Toți cei ce au primit Mîntuirea sau pe Duhul Sfînt, fie că au vorbit sau nu în limbi, se concentrau pe
Domnul Isus. În toate cazurile menționate în Fapte unde ni se spune că cineva a primit Duhul, miracolul s-a petrecut în timp ce asculta Evanghelia. În acele momente de predicare și de ascultare cu interes a
Evangheliei, s-a coborît peste ei, dar și în ei Duhul Sfînt.

Acum o să scriu un adevăr revoluționar pentru mine, deranjant pentru unii, dar sublim pentru toți, adevăr care însă suprimă naivitatea, mîndria sau „superioritatea” unora dintre noi: Duhul Sfînt se primește prin credință nu prin stăruință. Duhul se primește prin credința în Isus Hristos. Punct! Nu prin stăruință după Duhul Sfînt. Duhul se primește prin credința în Isus, nu prin practica sau prin credința în ceea ce au spus unii și alții.

Știu că Subiectul este unul delicat, dar o spun cu tot respectul și cu toată responsabilitateta și în smerenie, că sunt decis să rămîn în Cuvînt, nu pe lîngă El. Într-o vreme, deși Predicam Cuvîntul, încercam să nu deranjez pe nimeni și evitam să fiu clar pe unele subiecte. Greșeam! Dar de cîțiva ani buni NU mă mai interesează ce spun cultele piramidale, oricare ar fi ele. Mă intersează însă ce spune Domnul Isus.
Ar fi vai de noi dacă Duhul s-ar primi prin stăruință și vă și spun de ce. Ar însemna că depinde de mine, de eforturile sau de abilitățile mele, dar ce bine că nu e așa. Eu sunt un susținător ardent al Lucrării Duhului Sfînt în toate aspectele ei. Nu sunt cesaționist, ci continuaționist. Cred în toate darurile spirituale menționate în 1Corinteni 12, etc, cred în vorbirea în limbi, dar …. dacă Duhul s-ar primi prin stăruință înseamnă că Mîntuirea ar depinde de mine. Dacă numai vorbirea în limbi ar fi dovada sau semnul botezului cu Duhul Sfînt, atunci ce se va întîmpla cu cei ce stăruiesc ani de zile după vorbirea în limbi și totuși nu o primesc?
Oare ei nu sunt deloc creștini sau sunt creștini second hand, iar cei ce vorbesc în limbi sunt first hand? Etc? Să ne luăm după roadă, fraților, nu doar după cuvinte! Dumnezeu este mult mai înțelept și mult mai bun decît noi. Singura condiție pe care EL a pus-o, pentru a primi Duhul sau Mîntuirea, este credința în Isus cel răstignit. „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui” a spus apostolul Pavel care s-a întîlnit cu Isus cel Viu. Știa el ce scrie!!!
În creștinism sau în Împărăția lui Dumnezeu totul funcționează prin efortul omului? Nicidecum! Totul,
dar totul, funcționează prin Har și prin credință, dar prin credința în Isus Hristos. Să nu ne mai chinuim, ci să ne veselim! Citiți cu atenție sporită Galateni 3:2, 5,14 și vă veți convinge, cu Bucurie, că primirea Duhului se face numai și numai prin credința în Isus Hristos Domnul nostru.

Sola Cristus! Sola Scriptura. Sola Grația! Sola Fide!

Aleluiaaa!!!

Nu te mai chinui …..

Despre miracolul imens al Harului și al Neprihănirii.

„Ci să fiu găsit în EL, nu avînd o neprihănire pe care o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credință” (Filipeni 3:9).

Am înțeles foarte clar că neprihănirea lui Dumnezeu NU se bazează pe ce am făcut eu! Singurul aport al meu în mîntuire este credința, dar și ea este tot un dar al lui Dumnezeu!

În Romani 5:17 Pavel face o declarație, o afirmație covîrșitoare: „cei ce primesc în toată plinătatea Harul și darul neprihănirii vor domni în viață prin acel unul singur, care este Isus Hristos”. Așadar, Harul și neprihănirea sunt un dar, și sunt bazate pe ce a făcut Isus Hristos.

Cînd Domnul ne-a mîntuit prin Har și prin credință, ne-a dat Har nu doar pentru iertare, ci și pentru victorie, pentru a domni în viață. Asta înseamnă mîntuire deplină. Acum atenție sporită: ca să avem o Mîntuire Completă, e nevoie și de victorie, nu numai de iertare. Harul și neprihănirea implică domnia în viață. Dacă Hristos e Mîntuitorul, dar și Domnul meu, EL domnește în viața mea, dar atunci și noi suntem ca EL; domnim și noi. Cum este EL așa suntem și noi!!!

În Mîntuire putem fi Fericiți sau chinuiți. Putem domni sau ne putem chinui. Eu am văzut și încă văd destui creștini care sunt chinuiți din cauză că nu Isus îi conduce! Ei cred în Isus, dar nu sunt conduși de Isus. Nu sunt sub domnia Lui! Motivul pentru care unii creștini se chinuie în pocăință e că nu au înțeles Harul și neprihănirea corect. Ei trăiesc conduși de emoții: de mofturi, de mînie, de neiertare, de pofte, instincte, de mîndrie, de „dreptate”, de spirit de judecată, reacții firești, etc. Toate acestea sunt păcate care îi chinuie. Dar nu așa este mîntuirea autentică. Mîntuirea autentică este o plăcere, nu un chin. La Biserică trebuie să mergi de plăcere, nu din obligație! Rugăciunea, Scriptura, iubirea, misiunea, dărnicia, sunt o plăcere, nu un chin!

Harul și Neprihănirea sunt concepte și produse Divine și din acest motiv trebuie înțelese prin Duhul Sfînt. Harul, prin definiție NU e drept, nu e corect. Pentru unii, Harul e scandalos, pentru alții e însă încîntător. Cînd Harul mă stăpînește … domnesc în viață! (Romani 5:21). Fii stăpînit de Har! Lasă-te stăpînit de Har! Doar cînd ești stăpînit de Har domnești în viață, altfel te chinuiești!

Neprihănirea e tot un cadou, care îmi asigură Mîntuirea. În plus, Neprihănirea pe care o dă Dumnezeu în dar, țineți-vă bine, pe deasupra e și … Veșnică. Încă un Bonus 🙂 Daniel 9:24 spune că Isus a adus o „neprihănire veșnică”. Asta înseamnă că NU poți pierde această neprihănire, tocmai pentru că este veșnică și depinde de Domnul, nu de tine! Dar să fie clar: un om neprihănit sub domnia Harului trăiește în voia lui Dumnezeu, nu în voia sa! Voia lui Dumnezeu e bună, plăcută și desăvîrșită!!!

Un Tată Veșnic, prin Isus Hristos, naște copii veșnici, cărora le-a dăruit o neprihănire veșnică! Deci trăiește liniștit! Ce bine că Neprihănirea NU depinde deloc de tine, ci de Cel ce a dat-o! Dacă neprihănirea ar depinde de ce faci tu, n-ai avea nici o șansă; vrășmașul te-ar șmecherii de fiecare dată. Așadar, neprihănirea NU e bazată pe ce faci tu, ci pe ceea ce a făcut Isus Hristos.

Primește Harul în toată plinătatea sa, meditează asupra lui, înțelege-l și vei …. domni în viață, nu te vei mai chinui! 🙂 Isus n-a venit în inima ta ca tu să te chinuiești, ci să te odihnești! 🙂

Pericolul moralității

Luca 15
Nu toți au observat, însă Isus ne spune că fiul cel mare, cumințelul, care a rămas acasă, era într-un mai mare pericol decît fiul cel mic plecat aiurea de acasă. Fiul cel mare era în casă, dar pierdut, chiar dacă era un băiat moral și rămăse-se în casă! Marele pericol în care se află azi biserica Domnului nu-i din cauza fiilor care au plecat de acasă, ci din cauza celor rămași acasă, dar încă răi, nemiloși, „morali,” neiubitori, nepocăiți în duh, poate nenăscuți din nou, zgîrciti, deprimați, deci … neduhovnicești, trăind un fals religios!
Doamne îndură-te și de unii și de alții!
Știm despre fiul cel mic că în final s-a pocăit și a revenit smerit acasă; despre fiul cel mare, care însă n-a plecat de acasă, nu știm dacă în ziua întoarcerii acasă a fratelui cel mic, venind el de la muncă, că era harnic, a mai intrat vreodată în casă.
Isus ni-l prezintă ultima oară oprit în fața porții și negru de supărare pentru că fratele cel mic s-a pocăit și a revenit acasă, iar veselia Tatălui era mare!
Fiul cel mare era ca Iona, ofticat de ciudă că ninivenii se pocăiseră, în loc să … ardă!
Fiul cel mare era moral, dar nu și spiritual. Creștinismul real include moralitatea, dar nu în defavoarea spiritualității și nu face moralitatea o condiție a intrării în Împărăția lui Dumnezeu. Moralitatea poate fi un real pericol pentru destui credincioși creștini. Păcatul moralității i-a distrus pe fariseii și cărturarii din vremea Domnului, tocmai pentru că se credeau buni, iar asta a dus la nepocăință, aroganță și mîndrie. Propria lor moralitate a devenit propriul lor dușman ucigător pentru că i-a împiedicat pe farisei să se pocăiască. Moralitatea înseamnă efortul omului de-a fi bun, corect și harnic. Cam așa era fiul cel mare: moral, cumințel, harnic, dar nespiritual, lipsit de bucurie și ciudos, ranchiunos, chiar răutăcios. Uneori tocmai moralitatea umană care e mîndrie, poate deveni înaintea lui Dumnezeu … imoralitate. Ați auzit povestea acelei creștine foarte morală, dar și foarte dificilă? Cineva a zis despre ea: „Sora noastră nu înjură, dar pe toți cei de lîngă ea îi face să înjure”. Un creștin, preot sau pastor doar moral, dar nespiritual poate fi extrem de răutăcios, justițiar și răzbunător. Am simțit asta pe pielea mea! 😦

Chiar dacă fiul cel mare lucra pentru casă, Tatăl nu a avut părtășie cu fiul cel mare, dar cu fiul cel mic, după ce s-a pocăit … Daaa. Să nu confundăm moralitatea cu spiritualitatea. Spiritualitatea sau duhovnicia creștină, este lucrarea supranaturală a Duhului Sfînt în viața omului prin Jertfa lui Isus, care produce smerenie, bucurie, acceptare și pocăință reală. Mă tem că destui oameni morali vor ajunge în iad. Un om poate fi moral, dar total nespiritual. În Împărăția Domnului nu se ajunge prin moralitate, ci prin pocăință și credință. Una e să lucrezi pentru Domnul, cu totul altceva e să ai părtășie cu EL! Părtășia cu Tatăl e mult mai importantă decît transpirația pentru Tatăl. Ce faci cu Hristos e mult mai important decît ce faci pentru Hristos.

Sparge și tu capcana moralității. Nu te poticni de pocăința risipitorului, dar nici de bucuria Tatălui; intră în casă și devino și tu crestin duhovnicesc. Bucură-te cu cei ce se bucură și urcă de la moralitate la spiritualitate! 🙂

Fă ce este împotriva firii.

În fața Mării Roșii, cînd armata lui Faraon se apropia și poporul lui Dumnezeu tremura, fiind blocat și speriat, Domnul le-a spus să facă un lucru împotriva firii umane: „Domnul se va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți” (Exod 1:2). Cel mai greu lucru pentru natura umană e să stea liniștită cînd pericolul se apropie.
Cînd vrășmașul te amenință, cînd vîntul bate cu furie, cînd veștile sunt înspăimântătoare, tu stai liniștit și dă-i voie Domnului să poarte luptele tale!
Îngrijorarea nu poate adauga nici un milimetru la statura noastră, însă încrederea noastră în EL, sigur duce la miracole! Cineva a spus cu înțelepciune: „Îngrijorarea de azi îți distruge ziua de mîine”.
În mijlocul încercărilor și fricilor tale stai liniștit în interior și lasă-L pe Domnul să lupte pentru tine! Știu că acest lucru e împotriva naturii noastre umane, dar tocmai de aceea Isus ne-a spus:  “Vă dau Pacea Mea…”.
Ține cont: Domnul lucrează prin Pacea din inimă care înseamnă încrederea noastră în Cuvîntul Său. Calea Domnului e cea mai Bună!!!!!
Calea lui Dumnezeu e Isus Hristos, tot ce a făcut și a zis EL!
Deși e important să facem tot ceea ce putem noi, încrederea noastră totală trebuie să fie în Domnul! 🙂

Firea umană NU îți vrea binele, ea îți vrea răul! Domnul îți vrea Binele Suprem și din acest motiv natura firească trebuie răstignită, iar încrederea maximă în Calea lui Dumnezeu (încrederea) trebuie activată. Răstigneste-ți firea, activează-ți credința, pune-ți total încrederea în Domnul și Miracolele vor veni!

Nu-i de mirare că Domnul le-a văzut spaima și le-a venit în ajutor cu o poruncă poate mai grea decît spaima însăși: Stați liniștiți”. Dar înainte de-a le porunci să stea liniștiți, Domnul le-a spus ca EL Însuși se va lupta pentru ei. I-a îmbărbătat! Calea lui Dumnezeu este supranaturală! În creștinims noi NU acționăm pe baza impulsurilor firești, ci pe baza Cuvîntului lui Dumnezeu în Isus Hristos. Asta e Calea lui Dumnezeu de a rezolva toate situațile de criză: Promisiunea Sa, Încredere în Cuvîntul Său și rezultatul e Pace în inimă, în ciuda furtunii și în ciuda ciudoșilor!!! 🙂

Cînd a sărbătorit Isus Victoria

Cînd și cum și-a sărbătorit Isus Biruința? Domnul este mereu surprinzător!

Înainte de pătimirea Sa, Domnul deja a sărbătorit Victoria Sa! Înainte de patima Sa, Isus a anticipat, dar a și Prăznuit Victoria Sa! Woow!
Domnul a instituit LEGĂMÎNTUL cel Nou, cu toate că învierea Sa și răscumpărarea noastră erau încă fizic nefinalizate!
Faptul acesta însă n-a contat! Isus umbla pe înălțimi spirituale și ne-a arătat și nouă Drumul!
Isus a umblat cu credința lui Dumnezeu și ne îndeamnă și pe noi să facem la fel!”
Pentru o Victorie spirituală robustă continuă, nu-i suficient să crezi în Isus, trebuie și să crezi ca Isus!

Cînd David l-a înfruntat pe Goliat, el a anticipat Victoria, dar și-a sărbătorit succesul după cîștigarea victoriei. Isus nu doar că a anticipat Victoria, dar EL a și sărbătorit-o în avans, la Cina cea de taină. Cina Domnului reprezintă Sărbătoarea Victoriei Sale. Isus avea credință, nu glumă!

Noi în general sărbătorim succesul după succes. Isus și-a sărbătorit Victoria înainte de Victorie. EL și-a sărbătorit succesul înainte de Succes! J

Ori de cîte ori ne împărtășim la Masa Domnului Sărbătorim Victoria lui Isus. Ori de cîte ori stăm la Masa Domnului și noi deja ne sărbătorim Victoria înainte de Victoria finală.

Cu Dumnezeu e cel mai BINE

Diferența dintre Egipt și Canaan!

“M-am coborît ca să-l izbăvesc din mîna egiptenilor și să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-o țară bună și întinsă” (Exod 3:8).

Egiptul reprezintă lumea, iar Canaanul reprezintă Împărăția lui Dumnezeu! Reprezintă Odihna Lui!

Cînd copiii lui Israel erau în robie în Egipt și își asigurau singuri cele necesare, iar faraon era șeful cel mare de care ascultau, mîncau castraveți, pepeni, praz, ceapă și usturoi. (Numeri 11:13).
Aceste soiuri de legume îi obligau să se aplece în jos, aproape de pămînt și înspre pămînt, să le scoată și să le smulgă pentru a le mînca – o muncă istovitoare!
Însă atunci cînd Dumnezeu i-a scos din sclavie și i-a dus în Canaan, lucrurile s-au schimbat radical. Domnul le-a cerut să asculte de EL, le-a promis Prezența Sa cu ei în Canaan, o țară în care curgea lapte și miere și acolo EL le-a dat struguri, rodii și smochine. (Numeri 13:23).
Aceste fructe nu se aflau pe pămînt, iar evreii trebuiau doar să privească în sus, să întindă mîna și să le culeagă de pe creangă pentru a le mînca! Cu Dumnezeu și în Voia Lui e cel mai Bine 🙂

Există în aceste minuni și o lecție spirituală profundă: Cînd trăim cu Domnul, dar și sub autoritatea Lui, credința e mîna care ia de la Dumnezeu, iar de la EL este ușor de luat pentru că Lui îi place să ofere cu generozitate! Isus a venit și a dat oilor Sale viața din belsug, o viață de abundență! Domnul n-a venit să ne dea o viață obișnuită, ci una Neobișnuită, Supranaturală! Isus vrea să facem lucruri neobișnuite și să trăim la fel. Domnul i-a întrebat odată pe ucenicii Săi: Ce lucru neobișnuit faceți? Că dacă sunteți oameni obișnuiți sunteți ca …. lumea.

În Canaan încă trebuiau să muncească, dar din odihnă, pentru că Domnul era cu ei, lupta cu ei și de partea lor. Cu Dumnezeu viața e supranaturală, cu scop nobil, mult mai ușoară și demnă de trăit! Și în Canaan trebuie să lupți și să te lupți cu uriașii, dar din Biruință în Biruință! Cu Dumnezeu totul e mai ușor și mai simplu. EL întotdeauna dă și nu ia!

În lume toți avem necazuri, dar cu Domnul Isus și ascultînd de EL, ele sunt mai ușor de îndurat, dar și mai ușor de biruit! Vorbesc din experiență!

Tu unde trăiești? În Egipt sau în Canaan? Ești încă rob sau ești liber în Hristos? Cine îți conduce viața, lumea sau Hristos? Cui te supui? Ești victimă sau ești Victorios? Ai mentalitate de sclav sau de moștenitor? Ai mentalitate de orfan sau de copil de Dumnezeu?
+++

Ești pregătit să stăpînești ?*

Doar doi spioni evrei dintre cei 12, erau pregătiți să ia în stăpânire țara Canaan, (Israelul de azi). Cei doi au văzut uriașii și le-au spus israeliților să nu se teamă de ei “căci sunt ca pîinea pentru noi. Îi vom mînca” (Numeri 14:9). Cei doi i-au îndemnat pe oameni să NU se teamă de uriași, deoarece credeau că Domnul este cu ei!
Iosua și Caleb au avut un alt duh! Ei aveam un duh de încredere în Promisiunile lui Dumnezeu și din acel motiv trăiau în odihnă. Aveau Pace în inimă! Ei s-au odihnit în promisiunea lui Dumnezeu că le-a dat lor țara! Chiar în prezența dușmanilor și adversităților ei aveau Pace în inimă! De ce? Deoarece credința lor nu era centrată pe uriașii pe care i-au văzut, ci pe Promisiunile lui Dumnezeu!
Dumnezeu a numit țara promisă “Odihna Mea”! „Nu vor intra în odihna Mea” (Evrei 3:11). Asta înseamnă că Harul și odihna lui Dumnezeu, sunt pentru credinciosul din Noul LEGĂMÎNT, ceea ce țara fizică promisă a fost pentru copiii lui Israel în Vechiul Legămînt!
Țara noastră promisă azi e Odihna lui Dumnezeu, dacă suntem dispuși să avem spiritul lui Iosua și Caleb care era un duh de încredere fermă în Cuvîntul lui Dumnezeu, nu în ce vedeau sau simțeau!
Cei doi bărbați aveau mentalitate de moștenitori, ceilalți 10 aveau mentalitate de slugi!
Cînd ÎL vedem pe Domnul mai mare decît uriașii din jur, vom avea pace în inimă chiar dacă suntem în mijlocul furtunii!
Cei doi pentru că erau stăpîniți de duhul încrederii ferme, aveau deja mentalitate de stăpîni, pentru că s-au încrezut în Cuvîntul Domnului!
Azi, noi avem Cuvîntul lui Hristos! Crede-L copilărește și vei fi stăpîn în viață pe lucrurile promise de EL! Dacă vrei să domnești în viață, lasă-te stăpînit de Cuvîntul lui Hristos!

Factorul Plus+++

EL

Scriptura începe în Geneza 1:1 prin Cuvintele:

„La început  DUMNEZEU a creat ….”. Istorice și științifice Cuvinte!

În afară de Dumnezeu, nu există nici un alt punct rațional sănătos de pornire în viață.

EL este Axa în jurul căreia se învîrte viața.

EL este Sursa în care viața își are începutul.

EL este punctul de referință de la care pornește orice definiție”.

Cineva a spus într-un mod sublim: „NU am suficientă credință ca să devin ateu”. Ca să fii ateu îți trebuie mult mai multă credință decît ca să fii ….. credincios! Ca să fii ateu trebuie să crezi în absurd (în Nimic). Ca să fii credincios trebuie să crezi în EL, în Creator! În spatele ceasului există un ceasornicar! Ca să fii ateu trebuie să crezi speculația. Ca să fii credincios trebuie să crezi Revelația (Biblia).

Fetele lui Iov

Ficele pe care Iov le-a avut în partea a doua a vieții sale, după ce satana a fost învins de acest credincios neprihănit, primesc niște nume extravagante, ceea ce demonstrează puterea Harului lui Dumnezeu în viața omului.

Nume neobișnuite. De obicei, numele evreiești sunt foarte serioase, dar și clasice: Rebeca, Lidia, Ana, Maria etc; însă numele celor trei fete ale lui Iov, exprimă o trăsătură de caracter a tatălui lor sau un adevăr teologic profund. Numele exotice ale ficelor lui Iov fac referire la frumusețe.

Iemima înseamnă „porumbiță”, care era considerată o pasăre foarte frumoasă.

Numele celei de-a doua era Cheția, care înseamnă „scorțișoară”, un condiment foarte prețios încă de pe vremea aceea, tocmai pentru că este foarte sănătos.

Dar argumentul de necombătut că Iov avea gusturi pentru nume neobișnuite, tocmai pentru că a avut parte de o biruință neobișnuită, este numele celei de-a treia fică: Cherec-Hapuc, care înseamnă „cornul fardului de pleoape”. Iov i-a dat uneia dintre ficele sale numele unui produs de machiaj. E ca și cînd i-ai da fetei tale numele Estee Lauder sau Maybelline, etc.

Zestre neobișnuită. Ficele lui Iov în mod neobișnuit primesc și moștenire! Șocant pentru vremea aceea! Mai mult decît numele acestea fascinante, Iov le dă și o zestre specială și astfel sparge toate tiparele din vremea veche!

În lumea antică, dominată de bărbați, un tată cu 7 fii nici măcar n-ar fi visat să lase ceva unei fice. Băieții erau de-a importanță strategică. Fiii aveau obligația să se îngrijească de părinți la bătrînețe. Ficele nu aveau o importanță strategic, ba erau deseori considerate o povară, erau disprețuite. Banii care erau dați ficelor ajungeau să fie folosiți pentru a îngriji de părinții soților lor, etc. Deci … era ca și cînd ai depune bani în fondul de pensii al altcuiva.

Atunci de ce include Duhul Sfînt această parte în istorisire? Pentru că acum neprihănitul Iov își arată caracterul pînă la capăt, și conferă demnitate făpturilor disprețuite și neînsemnate, care erau considerate ca avînd o valoare mult prea mică. Iov investește în fetele lui într-un mod neobișnuit nu numai în numele lor, dar le și oferă demnitate pentru că ficele în vremea aceea erau disprețuite! Uaau! Fii și tu ca Iov! Poți!

Iov e un om plin de bunătate și sparge tradiția înțepenită și învechită a vremii. Este incontrolabil de generos. Cred c-o uimește chiar și pe acra de nevastă-sa! 😦 Iov e extravagant în dragoste și față de fice, dar și față de soția lui! Cine ÎL iubește din toată inima pe Dumnezeu, tot așa face și cu cei din jurul Său!

Iov dăruiește fără absolut nici un motiv al acelei vremi! Oare de ce? Pentru că era un iubitor de Dumnezeu, era deci un credincios neprihănit. Îi șochează și îi și deranjează pe cei din vremea sa! Nu ne amintește de Cineva din Noul Legămînt, care a iubit extravagant??

Fetele acestea au fost iubite de tatăl lor într-un mod extravagant. Și tu poți iubi neobișnuit, nonconformist, împotriva curentului obișnuit și împotriva logicii tradiționale! Practică-ți neprihănirea pe care o ai în Isus Hristos!

Credincioșii neprihăniți iubesc extravagant oferind și demnitate celor lipsiți de ea!

Fii preocupat de Viață, nu de moarte!

Nu te concentra asupra judecății. Nu fii curios de ea.
Nu fii ca soția lui Lot care a devenit un stîlp de sare cînd s-a întors să se uite la foc și pucioasă. Gen 19:24-26
Doamna Lot a vrut să vadă judecata lui Dumnezeu, deși îngerii au avertizat-o să NU privească înapoi la judecată.
Deci, nu te concentra pe judecată, nu privi înapoi la păcatele tale. Privește numai la Factorul Plus, la Cruce, la Jertfă, la Dl Isus.

Ce e Crucea? E un minus transformat în Plus de Jertfa lui Isus! Factorul Plus!
Dumnezeu este pentru tine pt tine, NU împotriva ta. De unde știu acest măreț fapt? Dacă Domnul pînă acum ne-ar fi judecat pentru păcatele noastre, mai eram azi vreunul în viață? Doamna Lot a greșit amarnic din două motive: 1.N-a ascultat de porunca sau sfatul îngerilor de-a NU privi înapoi. 2.Era concentrată pe judecată! Era atrasă de pedeapsă, de judecată, de spectacolul morții. Dacă îți place judecata, te vei concentra pe ea și vei deveni un monument de … sare, lipsit de viață. Dacă îți place Harul te vei concentra pe el și vei deveni un izvor de Viață!

Tu fii preocupat și atras de Hristos, de Viața și de Jertfa SA! Concentrează-te pe Christos cel răstignit și vei fi iertat, salvat, încurajat, dar și vindecat.

Dumnezeu deja a judecat păcatele noastre în Isus. Orice necaz pe care l-ai putea avea azi, nu este de la EL. Domnul este de partea ta și de aceea EL te iubește și acționează în favoarea ta! Deci concentrează-te pe Viață, pe Isus Hristos, nu pe lucruri negative! Primesc de la unii amici articole felurite. Unii văd în jurul lor numai conspirații ale răului; alții văd în jurul lor și durerea, dar se focalizează pe Bine și așteaptă de Bine!

Privesc azi în jurul meu, dar și în Biserică. Pe lîngă virusul ucigaș, ultima găselniță de senzație care încearcă să înspăimînte, este o pană majoră de energie elctrică de cîteva săptămîni, care va paraliza lumea și vom muri …. de foame. Teoria și nebunia asta a pornit recent din Austria. Dar bunicii noștri nu au apucat electrificarea și totuși s-au descurcat.

Oamenii care se focalizează pe informații negative, pe conspirații și pe pedeapsă, sunt dificili, super sărați, extremiști, acuzatori și negativiști. Însă cei ce se preocupă și se focalizează pe Isus, deci pe Viață și trăiesc prin credință, sunt pozitivi, văd totul în culori ale Vieții, fiind oameni veseli și purtători de Har! Noi suntem ascunși cu Hristos în Dumnezeu. Tu de Cine și de ce ești preocupat?