Misterele paradoxale ale Crucii

Paradoxurile Crucii

 Cum poate Dumnezeu să fie și bun și sfînt deopotrivă? Cum poate El împărții și îndurarea și dreptatea deopotrivă? Cum Îl poate EL răscumpăra pe păcătos fără să se arate indulgent cu păcatul?

Oare poate un Dumnezeu sfînt să ne treacă cu vederea păcatele? Oare poate un Dumnezeu bun să ne pedepsească greșelile? Din perspectiva umană există doar două variante, dar neatrăgătoare. Însă din perspectiva lui Dumnezeu, există și a treia și ea se numește Crucea lui Hristos.

Crucea e simbolul universal al creștinismului. Un simbol straniu, nu credeți? E foarte ciudat că un instrument de tortură a ajuns să reprezinte o mișcare a speranței. Simbolurile altor religii sunt mult mai optimiste și chiar mai atrăgătoare: steaua cu șase colțuri a lui David, semiluna islamului, floarea de lotus a budismului. Și totuși, creștinii au ales crucea. Un instrument de execuție!

De ce este crucea simbolul credinței, dar și al speranței noastre? Crucea e întretăierea celor două dimensiuni ale lui Dumnezeu: a sfințeniei, dar și a iubirii Sale.

Crucea e locul unde Dumnezeu își iartă copiii, fără însă a scădea din exigențele Sale.

Cum e posibil așa ceva? Iată cum: Dumnezeu a pus păcatul nostru asupra Fiului Său și acolo l-a pedepsit! „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în EL” (2Corinteni 5:21). E uluitor acest verset!

De ce a făcut Dumnezeu acest lucru șocant? Avea oare față de noi vreo datorie morală? Vreo obligație impusă de poziția Sa divină? Nu, Dumnezeu nu are față de nimeni nici o obligație. Singura rațiune pentru gestul Său șocant este asta: Dumnezeu iubește lumea! Aceasta este singura explicație a Crucii.

Bîrna verticală a Crucii vorbește cu forță maximă despre sfințenia Lui, iar cea orizontală declară în aceeași măsură dragostea Lui.

Pînă unde se întinde dragostea lui Dumnezeu? Pînă acolo încît să cuprindă toată lumea.

Ești inclus și tu în această lume? Dacă faci parte din lume atunci și tu ești inclus în dragostea lui Dumnezeu!

E așa de minunat să știi că nu ești lăsat pe din afară …. de Dumnezeu. Nu se întîmplă însă așa întotdeauna. Universitățile te exclud dacă nu ești destul de ager la minte sau la buzunar. Lumea afacerilor te exclude dacă nu ai suficientă competență și din păcate și anumite biserici, comunități și comitete, te exclud dacă nu ești suficient de bun.

Dar oare există o limită? Cu siguranță trebuie să fie un capăt al acestei iubiri. Cam așa suntem tentați să gîndim, nu? Se pare însă că David, cel vinovat de adulter și crimă, n-a aflat niciodată acel capăt. Pavel ucigașul, nu l-a aflat nici el niciodată. Petru mincinosul, nu l-a aflat niciodată.

Dacă e vorba de viața lor, e clar că au ajuns la un moment dat la capăt. Cît privește însă dragostea lui Dumnezeu, nu i-au aflat niciodată capătul.

Și ei ca și noi, și-au găsit numele scris pe lista dragostei lui Dumnezeu!

Am început să mă liniștesc!!!!!!!!!!!!

 

Prelucrare, dar nu vă mai spun după cine 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s