Am primit Răspunsul!

Mi s-a dat Revelația!

Cum se explică faptul intrigant că cei doi ucenici care mergeau spre Emaus în Duminica învierii lui Isus, NU L-au recunoscut, deși Domnul era lîngă ei și vorbea cu ei?

A fost o întrebare care m-a frămîntat de mulți ani. De ce Isus nu i-a lăsat pe cei doi să ÎL recunoască? De la Ierusalim la Emaus sunt vreo 12 km. Isus li s-a alăturat pe drum și probabil a călătorit cu ei și lîngă ei, cel puțin o oră. În tot acest timp, cei doi ucenici, deși Îl priveau, NU au realizat că Cel de-al Treilea e Isus. Ochii le erau împiedicați să-L cunoască. De ce NU le-a deschis Isus ochii? De ce Nu L-au recunoscut? Știu explicațiile clasice: că era în trup slăvit, că ei erau triști și nu vedeau bine, că erau concentrați pe moarte, nu pe viață, etc. Însă săptămîna trecută, dar și luminată, am primit Revelația🙂 Slavă Domnului!!! De ce Isus nu i-a lăsat pe cei doi să ÎL recunoască?

E mult mai important pentru Domnul, dar și pentru noi, să ÎL vedem pe Isus în Scripturi, decît în Persoană. Aceasta este voia lui Dumnezeu, norma, nu alta. Isus i-a zis: „Tomo, Tomo… ferice de cei ce n-au văzut și au crezut”. Noi suntem fericiții!

Nu alergați după viziuni și nici după proroci, ei au locul și rolul lor limitat. Domnul Isus Hristos cel Înviat, e cel mai bine văzut și întîlnit în Cuvînt, nu în Persoană fizică. În Scripturi ÎL vedem cel mai clar și numai așa putem cunoaște despre Isus, numai așa putem să-L cunoaștem pe Isus, și numai așa ÎL putem înțelege pe Isus. Numai acolo ÎL vedem pe Isus. Așa a decis EL. Din acest motiv avem Cuvîntul scris. Din acest motiv lumea e plină de Biblii.

Însuși Isus ne-a demonstrat acest mare Adevăr atunci cînd le-a apărut celor doi spre Emaus. (Băi calde). Inimile ucenicilor au clocotit cînd Isus le vorbea despre …. Isus. (Luca 24:32). 

Cei doi ucenici erau descurajați și triști. Secretul ieșirii tale din apatie, confuzie, descurajare și depresie, este să ÎL vezi pe Isus, așa cum este EL descris în Scripturi, dar și să privești țintă la EL. Doar Isus i-a vindecat. EL încă vindecă, dacă privești țintă la EL!!!

Încă odată: De ce ucenicii NU L-au recunoscut pe Isus cel Înviat, deși Domnul era lîngă ei și vorbea cu ei? De ce Isus nu le-a dezîmpiedicat ochii?

 E mult mai important pentru noi să ÎL vedem pe Isus în Cuvînt decît în Persoană sau în vise. Cea mai acurată imagine a lui Isus Hristos o avem în Evanghelii. Mulțumește-te cu Cuvîntul! E divin, E infailibil și e de actualitate. Azi noi avem acest Mare Privilegiu să ÎL vedem și să-L întîlnim în Cuvînt, dar prin Duhul Sfînt!

Cuvîntul scris (Biblia), te duce la Cuvîntul Viu: Isus Hristos! Isus e centrul Scripturii. Dumnezeu nu ne-a dat însă Biblia să facem din ea scop; EL ne-a dat-o ca mijloc spre un Scop … Divin. Cuvîntul scris este mijlocul care ne duce la Cuvîntul Viu! Dacă Cuvîntul scris Nu mă duce la Cuvîntul viu și Nu mă unește cu EL, devin un simplu fariseu, cunoscător de Biblie, dar uscat și penibil.

Cuvîntul Sfînt, prin Duhul Sfînt, mă duce la Cuvîntul Viu și mă face una cu EL. Noi NU ne închinăm însă unei Cărți, chiar dacă ea este Biblia, ci Domnului Isus Hristos, despre care vorbește Cartea Sfîntă!

Să cunoști Cuvîntul lui Dumnezeu, dar să NU ÎL cunoști pe Dumnezeul Cuvîntului, e extrem de periculos.

În Împărăția lui Dumnezeu totul funcționează prin credință, nu prin vedere. Noi am vrea să vedem, Domnul vrea să credem. Însă cînd vei crede, treptat, vei începe să vezi, să experimentezi și să simți!

Citește pînă îți vorbește!!!!

Echipat să Biruiești

Judecători 6 și 15

Ghedeon și Samson

Ceea ce am înțeles tot mai mult din Scripturi este că Duhul Sfînt l-am primit pentru cîteva motive clare și definite:

Să fim născuți din Nou. Ioan 3

Să fim ai lui Isus Hristos, fiind siguri de Mîntuirea noastră (Romani 8:9).

Să avem Roada Duhului Sfînt, dar și darurile Sale. (Galateni 5:22-23).

Duhul Sfînt ne-a echipat pentru Biruință, pentru Victorie. (1Ioan 5:4).

În ciuda căderilor sale multiple, Samson avea Duhul Sfînt și de aceea era echipat cu puterea Biruinței, a ridicării. Dacă L-ai primit pe Isus în inima ta ca Domn și Mîntuitor, tu ai primit în tine putere de Ridicare și de Biruință pentru tine, dar și pentru alții. Duhul Sfînt l-am primit tocmai pentru a birui orice legătură, orice limitare și orice cădere, dar și de-ai ajuta pe alții să fie eliberați.

Cînd frații de credință și de neam l-au legat, Duhul Sfînt a venit peste el și și-a rupt legăturile și i-a învins pe filistenii care se bucurau de faptul că frații lui l-au legat și l-au dat în mîinile lor.

Observație: Duhul i-a dat putere, dar el și-a rupt legăturile! Și tu ai responsabilitate, nu numai Duhul Sfînt! Biserica e chemată să-și dezlege, dar și să dezlege legăturile morții!

Uneori cei ce te leagă ești tu sau sunt frații tăi de credință și de neam, nu dușmanii. Poate că acum ești căzut, legat și murdar, dar NU acela e destinul tău. Acela e accidentul tău, nu destinul tău! Dar chiar dacă acum ești jos și legat, NU aceea este norma și destinul tău. Destinul tău e să Învingi.  Nu uitați, ori de cîte ori Samson a căzut, s-a și ridicat cu și mai mare Forță. El era echipat să Învingă. Așa ești și tu! Dacă ai Duhul, ai putere de ridicare. Înaintea lui Dumnezeu NU ai nici o scuză. EL ți-a dat tot „Echipamentul” pentru a fi mai mult decît biruitor! Ți L-a dat pe Fiul Său, ți-a dat Duhul Său, ți-a dat Cuvîntul Său, deci ești echipat să biruiești!

Ghedeon. Cînd Ghedeon are prima lui întîlnire cu Dumnezeu, rămîne surprins de apelativul folosit de Dumnezeu în dreptul său cînd i se adresează: „Viteazule!” Păi nu era deloc viteaz!!! Ci dimpotrivă, era speriat și se ascundea de frica madianiților! Dar Domnul NU se uită la ce ești, ci la ce vei fi, dacă ÎL asculți.

Dumnezeu îi adresează lui Ghedeon un salut atipic și neașteptat: „Domnul este cu tine … viteazule”. În Engleză: „Om de valoare”

Nu prea părea că Dumnezeu este cu el și nici prea viteaz nu părea. Și totuși, Domnul nu-l ironiza deloc! Nu contează ce spui tu despre tine, ci ce spune Domnul despre tine! Tu poate ai părere rea despre tine, dar Domnul are părere bună despre tine! Așa era Ghedeon!

În ce consta însă vitejia lui Ghedeon totuși, pentru că era un simplu om care trăia o viață simplă de iobag?

1.Era la muncă și nu era apatic și nici dezinteresat.

2.Spre cinstea lui, Îl deranja pe Ghedeon faptul că Israel e în derivă și că Domnul NU mai face miracole azi, așa cum obișnuia în trecut. El credea că problema era la Domnul, nu la el și la națiunea lui. Dar Domnul NU l-a uitat deloc pe Israel, ci mă tem că invers.

3.Era frămîntat. Își dorea mai mult. Știa că condiția prezentă, de sclavi, era anormală.

Domnul i-a zis: „Du-te cu puterea care o ai”. E cam greu să vezi puterea lui Ghedeon. Totuși Îngerul nu l-a ironizat nici de data asta.

Ghedeon avea putere, dar nu așa cum ne-o imaginăm noi:

-Avea puterea smereniei. Se vedea cel mai mic!

-Avem puterea rîvnei pentru poporul lui Dumnezeu.

-Avea puterea cunoștineței trecutului. Domnul făcea miracole.

-Avea puterea foamei spirituale pentru că dorea să-L vadă făcînd mari miracole și în prezent.

-Avea puterea omului învățabil pentru că a fost dispus să se supună Domnului.

-Avea putea omului slab, care însă era flămînd după Putere. (2Cor. 12:9).

În același timp Ghedeon a fost corect: el NU putea să-l salveze pe Israel, dar un mare Dumnezeu putea să folosească un om mic ca Ghedeon, să îl salveze pe Israel.

Domnul i-a zis din nou: „Oare nu te trimit EU?” Dumnezeu l-a asigurat pe Ghedeon că Victoria constă în Încrederea și ascultarea de Cuvîntul Său și în Prezența SA.

E important de observat că Domnul Isus ne trimite, dar e și mai important să știm că EL este cu noi! Aceeași asigurare Domnul i-a dat-o și lui Moise, dar și nouă! Nu uita realitatea asta nici tu! Ești echipat să Biruiești! Duhul este în tine și Domnul este cu tine. Victoria îți e asigurată, dacă însă și tu îți dai intereseul!

Dar ca să fie folositor și puternic, Ghedeon a trebuit să își biruiască dezamăgirile despre Domnul, să își vindece îndoielile cu privire la EL, să asculte de Domnul și să nu se concentreze pe el, ci pe EL! Fă și tu așa … viteazule!

Cine i-a dat valoare lui Bobiță!!!

 

În urmă cu circa șase săptămîni, într-o dimineață răcoroasă, pe la ora opt, am auzit de la fereastra casei noastre, care este spre parc, un schelălăit de cățel. Plînsul era al unui pui de cîine. Era un plîns insistent și disperat. Plîns pe care l-am auzit toți din casă. M-am uitat pe fereastră și l-am văzut. Era un cățel alb, cu cîteva pete maronii pe el. Cineva s-a descotorosit de el în parc. Un cîine fără stăpîn e un cîine … mort. Cîțiva oameni au trecut pe lîngă Bobiță, fiecare grăbit spre ținta lui. A încercat să se ia după …toți, dar oamenii îl driblau și se fereau de el.

Mi-am zis: dacă pînă mă îmbrac mai e în parc mă duc și îl aduc la noi acasă, chiar dacă Mariana, soția mea, poate se va împotrivi. Noi îl avem de 10 ani și pe Franko, un French bulldog, care nu se acceptă decît pe el.

Am ieșit în parc și cățelul plîngea pe sub niște tufe aproape înghețate. Mi-a topit inima. Dar a fost deștept. N-a plecat din parc! Am reușit să-l prind și să-l iau în brațe, deși inițial era speriat și se ferea de mine. Dar imediat ce l-am luat în brațe s-a lipit de mine. L-am dus în curte și Mariana m-a văzut cu el în brațe. Nevastă-mea vede … tot!!!  Eram decis să îmi „asum riscul” să rezist la critici și împotrivi și să-i ofer cățelului gazdă pînă vom lua împreună o decizie. Cînd însă l-a văzut, mi-a făcut semn să intru să-l vadă și ea, în ciuda protestelor lui Franko.

L-am adus în casă și imediat s-a ascuns sub un dulap, dar Franko după el. Am realizat imediat că n-o să fie pace de la bun început între cei doi cîini. Atunci am transmis informația că avem un pui de cîine pentru adopție. L-am arătat tuturor celor ce au intrat în casa noastră în zilele acelea. Vestea a ajuns și la Sara, prietena Alexadrei. Cînd Sara l-a văzut pe cățel, imediat i s-a făcut milă de el, l-a adoptat și l-au numit … Bobiță. De atunci sunt nedespărțiți. Ce am înțeles mai tîrziu însă, este că pentru a-l adopta, Sara trebuie să facă niște sacrificii. În apartamentul în care ea locuiește NU i se permite cu animale de companie. De dragul lui Bobiță a decis să se mute într-un alt loc pentru a putea avea grijă de lepădatul … Bobiță. Bobiță a ajuns deja celebru. E ținut de toți în brațe. E iubit de toți. Se plimbă prin casele mari din Timișoara și Giroc.  Toate acestea i s-au întîmplat lui Bobiță din cauza lui Sara. Bobiță era destinat chinului, durerii și în final unei morți rapide, dar a intervenit …. Sara. Fata asta l-a adoptat și se jertfește pentru el. Cinste ei!

Bobiță nu-i cîine de rasă. E un simplu maidanez, fără valoare, dar care a primit valoare prin Sara. Nu-i nici prea frumos! Dar a primit valoare, nu pentru că era de rasă, ci pentru că a fost adoptat! Ce oamenii au lepădat, Sara a ridicat, a spălat și a adoptat! Ce onoare pe Bobiță! De-ar știi el ce norocos este! Oare își dă seama? Sper!!!!

Pentru mine, Bobiță și Sara sunt o Lecție spirituală profundă:

Exact așa a făcut și încă face Dumnezeu cu noi! Ne-a găsit și ne-a luat în familia Sa, nu pentru că eram rasă nobilă, ci din cauza intervenției Fiului Său. Isus a venit în lumea noastră. A văzut starea deplorabilă în care ne găseam. Că eram sortiți morții și chinului, din cauza păcatelor noastre. Fiind lepădați și aruncați, ne-a auzit scîncetul și plînsul și în felul acesta I-am atras atenția; Isus a venit la noi și ne-a găsit abandonați în lume, aproape de moarte, de iad. Dar ca să ne poată salva, a trebuit să se jertfească, să moară, dar și să învieze de dragul nostru, ca oricine crede în EL, oricine ascultă de EL și vine la EL, să poată fii adoptat, prin pocăință și credință, în Familia lui Dumnezeu, prin Isus Hristos!

Tu ai fost înfiat? Eu DA! Alegerea ÎNCĂ îți aparține! Încă, dar grăbește-te!