Cînd „A Crede” e dificil

Cînd „A Crede” e dificil

„Să fii credincios e onoare”, spune o poezie creștină. Însă să fii credincios nu-i deloc simplu.

Cînd Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să își jertfească fiul, și s-o spunem necosmetizat, adică să îl ucidă, nu i-a fost simplu deloc. Dacă Avraam a fost normal, atunci cînd Dumnezeu i-a cerut jertfirea lui Isaac, trebuie că a intrat în niște lupte cu el însuși, teribil de dureroase.

Cînd Dumnezeu ne cere sau face lucruri pe care nu le înțelegem, nu-i ușor deloc să rămîi credincios sau să nu te clatini …. deloc. Eu m-am cam …. clătinat! Dacă am citit eu bine Scriptura, uneori credința reală se clatină!

Cînd Avraam urca cu Isaac spre Moria pentru a-l „jertfi” (a se citi: a-l ucide), sunt convins că a avut gînduri întunecate în dreptul lui Dumnezeu. Totul era întunecat!

Drumul spre Moria însă e mult prea întunecat ca să poți vedea în fața ta mai mult decît un pas și uneori nici atît. Cei ce sunt în întunerec pot merge pe drumul acesta doar prin credință. Dar umblarea prin credință nu întotdeauna înseamnă că vei merge cu seninătate și fără îndoieli. Dacă vă spune cineva altceva, e doar idealism …. ieftin.

Trăirea prin credință poate fi uneori sau chiar deseori dificilă. Umblarea cu Dumnezeu nu asigură întotdeauna „pășiri” line, ci deseori ea oferă trăiri zbuciumate și dramatice. Citiți cu atenție Cuvîntul Sfînt. Urmăriți viața titanilor lui Dumnezeu și veți înțelege ce încerc să vă spun!

A avea credință puternică în Dumnezeu nu înseamnă să nu ai niciodată alunecări, necazuri, dureri, suferințe, căderi, îndoieli sau întrebări, ci înseamnă să rămîi închinător și ascultător de Dumnezeu, oricît de întunecată, de neînțeles și dificilă ar fi Calea.

Nu începutul e important, ci sfîrșitul!

Oare ce a simțit neprihănitul Iov cînd, deși era în voia lui Dumnezeu, a avut parte de atacuri repetate furibunde asupra sa, dar și asupra casei sale. Oare ce a simțit neprihănitul acela cînd a pierdut toată averea, dar și cînd s-a trezit în casă cu 10 sicrie în care se aflau toți cei 10 copii ai săi, iar dracu, din întunerec … zîmbea.

Călătoria cu Dumnezeu nu-i întotdeauna plăcută și nici întotdeauna miraculoasă. Cînd ai decis să crezi în EL, te expui la dureri în plus. Dacă nu am crede, nu am fi frămîntați de atîtea întrebări sfîșietoare.

Unui prieten al meu, pastor, azi i-a murit soția, stoarsă de cancer. Marți am stat de vorbă cu el pe telefon și mi-a zis: „Mi se întîmplă o nedreptate. De ce ea? Mă înțeleg atît de bine cu ea! Nu-i deloc drept! Ce mă fac acum? Ce va urma de acum? Probabil că voi ieși din Lucrare. Ce rost mai are?”

Și plîngea, el la un capăt, eu la celălalt. Ce să-i mai spui unui om aflat într-o asemena sfîșiere? I-am spus cîteva cuvinte timide, dar nu cred că l-am putut mîngăia prea mult.

Eu, cu mulți ani în urmă am hotărît să CRED ÎN EL, orice mi s-ar întîmpla. A trăi în credință și prin credință, deseori e greu. Dar am ajuns la această concluzie: Drumul cu Dumnezeu duce în Sus și cînd ni se pare că merge în jos.

Iov, deși înconjurat de prieteni, a trebuit să își ducă singur lupta. Tot așa și cu prietenul meu îndoliat. Tot așa cu fiecare dintre noi!

De ce tace Dumnezeu atît de mult? De ce nu ne tratează preferențial? De ce atîta cancer peste tot? De ce întîrzie să îi răsplătească pe cei ce Îl caută din toată inima?

Răspuns: umblarea prin credință implică să crezi în EL fără nici o dovadă! Și încă ceva:

Cînd lucrează Dumnezeu cel mai intens?

Atunci cînd aparent nu face nimic, EL de fapt este în control și activ! Tăcerea lui Dumnezeu însă, nu înseamnă și absența SA.

Pentru mine nu există un adevăr mai important decît cel din 2Corinteni 5:19 „Dumnezeu era în Hristos împăcînd lumea cu Sine, neținîndu-le în seamă păcatele lor…”.

Dumnezeu Lucra cel mai intens cînd Isus se stingea pe Cruce din cauza cancerului păcatului din lumea nostră. Ceea ce pentru oameni părea cel mai mare eșec, pentru Cer, dar și pentru cel credincios, era și este, cea mai mare Victorie!

„A Crede” uneori e dureros, dar la fel de sănătos! Deci, cînd Dumnezeu tace și pe tine te doare, El este prezent, însă are alte planuri, superioare nouă! Crede în El și închină-te LUI și cînd e dificil. Merită! Așa a pățit și Iov și Avraam. Tot așa va fi și cu tine!

Adevăruri Celebre și Deranjante care mi-au atras atenția, spuse de R. Wurmbrand

„Unde vezi un creștin plin de virtuțile leului, fără însușirile Mielului, să știi că este vorba de o falsitate, de o imitație. „Creștinul” acela este al diavolului, nu al lui Isus”. Hmmm

„Dacă vrem să ardem eretici, să fie arși cu focul dragostei. Creștinismul adevărat are martiri, dar nu face martiri”.

„Creștinul care nu progresează în creștinism, nu este creștin”.

Esența creștinismului este dragostea”.

„Creștinii” au făcut creștinilor tot atît de mult rău și într-un fel atît de crud, cît au făcut naziștii, ori comuniștii, ori alți păgîni. Nu este creștin orice om care-l considerați a fi creștin”.

 

Ce să mai spun! Inițial mi-am zis că exagerează, dar totuși, mă tem că are mare dreptate!

Doamne fie-Ți milă de noi … toți!

 

„Toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi“

Mi s-a părut un articol pertinet, echilibrat și de mult bun simț! Pentru unii deranjant, pentru alții intrigant, iar pentru toți…. palpitant!

Dacă toți am fi filmați nonstop? De fapt, oricum suntem și cîndva …..

Atenție: Nu numai faptele, ci și gîndurile, sentimentele, iubirile și motivațiile sunt filmate și pe urmă … ! Fără Sîngele Domnului Hristos și fără pocăință reală, nici-o șansă!

Constantin Sturzu, unul dintre cei mai influenţi preoţi din BOR: „Toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi“ 10 august 2017, 14:15 de Cezar Pădurariu

 Constantin Sturzu, unul dintre cei mai influenţi preoţi din BOR: „Toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi“ Preotul Constantin Sturzu FOTO

Claudiu Pântea Preotul Constantin Sturzu, fost purtător de cuvânt o perioadă îndelungată al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, a scris un articol în care abordează şi problema scandalurile în care sunt implicaţi clerici ai Bisericii Ortodoxe Române.

Constantin Sturzu lucrează din toamna anului 2016 ca preot misionar la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din localitatea spaniolă Vilaller. Până la plecarea în Spania, preotul Sturzu a fost purtător de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, precum şi director general al Centrului Cultural Misionar Doxologia, care coordonează activitatea Editurii Doxologia, a două tipografii şi a unui departament media.

Preotul Sturzu scrie, într-un articol publicat pe site-ul doxologia, despre diversele teme în legătură cu care spune că este abordat zilnic de către credincioşi. Printre altele face referire şi la scandalurile homosexuale în care sunt implicaţi episcopul Huşilor, Corneliu Bârlădeanu, şi preotul Pomohaci.

„Nu e de datoria noastră să judecăm, are cine şi sunt convins că de judecată nu scapă nimeni. Noi să vedem în faptul că Dumnezeu rabdă în Biserica Lui oameni pătimaşi sau corupţie, alteori vânzare sau lepădare – semne ale iubirii Lui celei nesfârşite şi ale îndelungii Sale răbdări! Pe care o are, de altfel, cu noi toţi, căci toţi facem păcate, doar că nu suntem înregistraţi toţi şi nu se difuzează în public înregistrarea cu faptele noastre mai ruşinoase.

Nu, să nu ne prefacem că nu vedem şi că nu există probleme. Dar fiecare să facem ce putem din locul pe care-l avem în Biserică, nu de pe alte poziţii.

În primul rând, să facem noi pocăinţă pentru păcatele noastre, ca să vedem şi să scoatem „paiul din ochiul fratelui nostru” (cf. Matei 7, 5)”.

Puteţi citi pe doxologia.ro articolul integral.

Citeste mai mult: adev.ro/ouguf5

Nu te lăsa păcălit de primele două convertiri!

 

Există Trei Convertiri OBLIGATORII, dar doar a treia este cea semnificativă!

De ce nu merge treaba bine în Romania din nici un punct de vedere? De ce suntem cea mai „creștină” țară din Europa, dar în același timp cea mai coruptă? De ce atîtea crime și atîtea lupte în lumea politică și în cea religioasă? De ce atîta răutate, ipocrizie și păcat? Răspunsul este: Convertirea Incompletă! De ce nu merge bine creștinismul evanghelic sau pocăiesc? Răspuns: Convertirea Incompletă!

Vă fac acum o mărturisire personală, dar să nu mai ziceți de ea nimănui: Am avut parte în viață de trei convertiri. Dacă aceste trei convertiri nu există în ființa mea, (mai ales ultima), mă tem că nu-s creștin, doar mi se pare că sunt creștin. Dacă nu ai parte de convertirea Nr. 3, ești doar păcălit, în nici un caz pocăit!

1.Convertirea la creștinismul istoric (tradițional).

Cred în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfînt. Asta e prima convertire. Ea a apărut prin influența părinților sau prin educație. E bună convertirea asta, dar foarte insuficientă.

2.Convertirea la creștinismul biblic (sau evanghelic în cazul nostru).

Dar deși sună tare evlavios, nici convertirea aceasta nu-i suficientă. Fariseii și cărturarii credeau Scripturile. Memorau cărți întregi, (degeaba), dar tot ei umileau, se mîndreau, disprețuiau și răstigneau, fără pic de discernămînt spiritual. Dar nici chiar această convertire la Scriptură, deși pare sacră, nu-i suficientă. În acest context, Pavel scrie tocmai creștinilor evanghelici: „…litera omoară, Duhul dă viață” (2Corinteni 3:6). Poți fi tobă de Biblie, dar rău ca naiba, însă tocmai tu să nu știi. Poți fi „îmbuibat” de Scripturi, dar plin de fiere amară, însă tocmai tu să nu știi.

3.Convertirea la creștinismul duhovnicesc.

În ultimii ani sunt preocupat de a deveni, nu doar biblic în teologie sau în exprimare, ci duhovnicesc, și eu, dar și cei din jurul meu, care primesc în spiritul lor această Revelație și nevoie!

Convertirea dragostei mele e Îndrăgostirea de Dumnezeu! Doar așa funcționează creștinismul, în rest el eșuează!

Convertirea la înduhovnicire, este convertirea reală și autentică. Convertirea dragostei mele înspre Hristos, e convertirea Supremă, dar și obligatorie.  Îndrăgostirea de El mă înduhovnicește. Duhul Sfînt manifestat în mine, prin Roada și darurile Sale, stăpînindu-mă și conducîndu-mă, sfințindu-mă și înobilîndu-mă, asta e Înduhovnicire. În rest e păcăleală!

De ce credeți că Isus a revoltat, dar a și deranjat lumea cînd a spus: „Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său sau pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe frații săi și pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, (casă, mașină, afacere), nu poate fi ucenicul meu” (Luca 14:26). Dacă zicea să urîm soacra, socrul, păcatul, pe homosexuali, parcă mai înțelegeam, nu? Aici se referea la a treia convertire. Totul trebuie lăsat pe locul trei. EL pe locul Unu! Explicația textului din Luca 14:26 o găsiți în Matei 10: 37.

Doar a treia convertire e plăcută Domnului și după voia Sa. Fără a treia convertire, primele două au valoare, dar insignifiantă și nemîntuitoare, oricît de bine ar da! Fără a treia convertire suntem doar niște simpli păcăliți, în nici un caz pocăiți. Doamne Ferește!

Ne trebuie NEAPĂRAT si tuturor, ACUM, a treia convertire! Converirea la duhovnicie, la a fi condus de Duhul Sfînt, simplu spus, înseamnă să devi progresiv ca Domnul Isus Hristos! Apropos: Se Poate!

 

 

Duminică seara: „Casa Tatălui” din Londra la „Factorul Plus” Timișoara

Duminică (13 August) la ora 18.00 pe Str. Amurgului nr 1, Et 2, vom fi vizitați de sora și filiala noastră din Londra: reprezentații Bisericii „Casa Tatălui”.

Pastorul Gavrilă Ureche, cu cîțiva din familia sa, va fi cu noi duminică după masă, la o seara de Închinare și de Celebrare a Harului lui Dumnezeu față de noi oamenii.

Vă invităm la o seară specială de Sărbătoare, Închinare și Părtășie!

Va cînta echipa de Laudă a Bisericii „Factorul Plus”, Brad, jud Hunedoara. Va fi prezent și Nicu Curea, pastorul Bisericii „Factorul Plus”, Brad.

De asemenea e posibil să fie prezent și Mihai Feher, pastorul Bisericii penticostale „Elim”, din Lintz, Austria

Haideți cu noi la Închinarea care Vindecă și Transformă!

Isus Hristos este Domnul!

Intrarea e Liberă …… după aceea, mai vedem ……………….

Fiii lui Iosif – Ce înseamnă Efraim și Manase

 

Cei doi băieți amintiți mai sus, au fost copiii lui Iosif, care i s-au născut în Egipt, dintr-o femeie cu numele de Asnat, (fica lui Poti-Fera, ceva preot în Egipt), care i-a devenit soție. (Geneza 41:45). „Produsul” lui Iosif în Egipt (pe lîngă Înțelepciunea și Abilitatea supranaturală de care a dat dovadă), au fost cei doi băieți ai săi!

Zilele trecute am ajuns cu cercetarea Scripturii prin Geneza 41 și am primit o revelație proaspătă din Cuvînt, prin Duhul Sfînt. Pentru mine personal, numele celor doi fii ai lui Iosif, născuți în Egipt, sunt remarcabile și au o conotație profund-spirituală, din mai multe motive.

După ce Iosif a avut parte de două înscenări: una din partea fraților săi, (a familiei sale formată din oameni credincioși) și alta din partea doamnei Potifar, fiind acuzat de tentativă de viol; după ce a ajuns în pușcărie și acolo a fost neglijat și trădat din nou, de colegul de celulă, care a uitat de el timp de doi ani, deși i-a făcut bine, totuși a reușit să se desprindă de trecutul traumatizant.

Deși a fost vîndut de cîteva ori, trădat, înscenări, și iar trădat, uitat și traumatizat, totuși, prin Providența și Harul Divin, în final a fost restaurat, exonerat, vindecat, împlinit și …. productiv. De unde știu asta? Din numele pe care l-a dat fiilor săi și din atitudinea pe care a avut-o față de frații trădători, deși putea să se răzbune cumplit. Dar omul duhovnicesc nu se răzbună, el Îl lasă pe Dumnezeu să-l răzbune! Omul duhovnicesc pentru că a fost binecuvîntat, la rîndul său …. binecuvîntează!

Iată numele pe care Iosif, în Egipt, le-a dat fiilor său, care ne dau de gîndit, dar ne și încurajează pe toți cei ce trecem prin crize asemănătoare cu ale lui Iosif:

Manase: Uitare! Efraim: Rodire!

1.Numele pe care l-au primit acești doi fii ai lui Iosif ne spune foarte mult despre ce s-a petrecut în viața lui, ani de zile mai tîrziu, despre caracterul și forța sa pozitivă de ridicare, după ce a fost disprețuit, batjocorit, trădat, calomniat fie de frați, fie de colegii de pușcărie.

Deși a fost urît de frați și dizlocat din culcușul moale al casei părintești (și relocat într-o zonă unde frații nu-i mai puteau face rău), totuși, prin mila lui Dumnezeu, viața i se transformă din rău în bine.

„Uitare” înseamnă și vindecare, iar „Rodire”, pe lîngă vindecare, înseamnă productivitate și împlinire! Putea rămîne acrit de suferința produsă de frații săi, dar a ales uitare și rodire!

„Manase” înseamnă că Iosif nu s-a lăsat dominat de trecutul său neplăcut și negru. Nu s-a mai concentrat deloc pe trecut; pe ce rău i-au făcut alții. Cînd i s-a născut primul copil în Egipt, a decis să-l numească „Uitare” pentru că a realizat că oricît de mult rău i-au făcut frații, nu merită să trăiască în amărăciune. Amărăciunea nu face bine nimănui, nici chiar lui Iosif, care deja era premierul Egiptului! Omul duhovnicesc e superior și se concentrează pe viitor, trăind în prezent la modul înțelept și pozitiv.

2.Nu-i suficient să uiți răul care ți s-a făcut (deși e tare greu să îl uiți. Știu asta din proprie experiență). Pentru a fi vindecat, pe lîngă uitare, (care înseamnă că nu te mai lași afectat de trecut, deși cicatricele rămîn), e nevoie și de …. rodire.

Lecție majoră: poți rodi după trădare, ură, înscenare.

Poți rodi și după eșec. Poți rodi și după dizlocare sau alungare. Asta o demonstrează din plin Iosif (și prin Har) și experiența multora dintre noi. Există viață și într-o altă parte, nu doar în „Canaan”. Există binecuvîntare și în afara sistemului confortabil în care Iosif a trăit zeci de ani. Există viață și după .. moarte. Există chiar viață din belșug, în ciuda răutății și invidiei fraților!

3.Cînd patriarhul Iacov și-a binecuvîntat nepoții, s-a mai petrecut ceva memorabil și puțin intrigant. Iacov l-a binecuvîntat mai întîi pe Efraim (Rodire), care era cel mai mic. A dat întîietatea cuvenită Rodirii.

Înaintea lui Dumnezeu e importantă Uitarea (Manase), dar mai ales … Rodirea (Efraim). Abia cînd aducem multă Roadă pozitivă, Dumnezeu va fi glorificat. (Ioan 15:5-8). Pentru a fi vindecați, unii dintre noi avem nevoie ca mai întîi să Iertăm, să Uităm, ne eliberăm, să ne vindecăm, ca mai apoi să putem aduce Roadă!

Deci, există Uitare și Rodire și în Egipt, nu numai în Canaan! Chiar putem influența „Egiptul” prin caracterul și slujirea noastră plină de Duhul Sfînt și de forță spirituală pozitivă!

Fă și tu ca Iosif: Uită, dar și … produ … Roadă! Se poate! Fi pozitiv … productiv! Nu te concentra pe răzbunare și nici chiar pe …. uitare, ci mai ales pe …. Rodire! Cea din urmă are prioritate! Efraim a devenit din ultimul …. primul!