Ps 57:1
Locul de scăpare se ridică cu regularitate la suprafață ca una din expresiile preferate ale lui David. În cartea Psalmilor vei vedea că expresia aceasta apare de peste 40 x. Însă parcă niciodată David nu a folosit expresia asta mai grăitor decît în Psalmul 57.
Fugea de Saul și a reușit să se ascundă într-o peșteră, se numea Adulam. Introducerea acestui Psalm îi explică starea: „O cîntare a lui David făcută cînd a fugit în peșteră urmărit de Saul”.
Imaginează-ți-l pe David în întuneric: pe genunchi, probabil cu fața la pămînt, speriat, în întuneric, urmărit și în meditație. Nu are cui să i se adreseze. Dacă s-ar duce acasă și-ar pune familia în pericol. Dacă s-ar duce la Cortul întîlnirii i-ar pune pe preoți în pericol. S-a mai întîmplat asta deja! Saul îi va ucide. Gat nu vrea să îl primească.
David numai sfînt nu era. David devine mai rău înainte de-a deveni mai bun. A mințit în sanctuar și a făcut pe nebunul în fața filistenilor. E complet singur! Însă apoi își aduce aminte: totuși nu este! Nu este singur! Și din adîncimile peșterii se înalță o voce emoționată:
„Ai milă de mine Dumnezeule, ai milă de mine. Căci în Tine mi se încrede sufletul. La umbra aripilor Tale caut loc de scăpare” v.1
Fă din Dumnezeu locul tău de scăpare. Nu din slujba ta, nu din partenerul tău, nici chiar din biserica ta, nu din reputația ta sau din salariul tău. Fă din Dumnezeu locul tău de scăpare.
Ceea ce mă intrigă, dar mă și uimește la David, este faptul că în ciuda condiției sale de urmărit cu furie pentru a fi ucis, totuși acolo în peșteră, el compune, cîntă. Să poți cînta cînd alții sunt pe urmele tale tocmai pentru a-ți lua viața e surprinzător, dar și …. grăitor!!!!!
Cînd faci din Dumnezeu locul tău de scăpare, se lasă cu cîntare! Peștera devine sală de concert. Peștera devine Templu! Aaa și să nu uit: deși a fost foarte aproape, totuși, Saul n-a reușit să îl ucidă! Asta pentru că a făcut din Dumnezeu locul lui de Scăpare! Încă …. funcționează!!!