Mandatați să vindecăm

Ucenicia autentică este despre vindecare. Ce mă uimește, dar mă și șochează este porunca pe care Domnul Isus o dă ucenicilor Săi: „Vindecați!” V-ați gîndit vreodată că Domnul nu ne-a trimis doar să ne rugăm, ci să predicăm, dar și să …. vindecăm?

Unii creștini, dintr-o decență proprie, dar și cu intenția de a fi cît de cît biblici, susțin că Isus ne-a spus să ne rugăm, nu să vindecăm. E foarte clar că Dumnezeu ne cere să ne rugăm unii pentru alții (Luca 18:1), dar tot EL ne cere să îi și vindecăm pe oameni (Matei 10:8; Luca 10:9; Iacov 5:14-16).

Domnul ne cere să ne mărturisim păcatele, dar tot El ne cere și să îi vindecăm pe oameni. Fiindcă Biserica nu e un muzeu de sfinți, ci un spital pentru păcătoși, nu pentru a tolera și scuza păcatul, ci pentru a vindeca păcatul.
Tot mai mult realizez că Lucrarea lui Isus din Nazaret este, (nu doar era!), centrată pe vindecare. Pe vindecare fizică, psihică, morală, emoțională și spirituală. Isus a venit tocmai pentru asta: să îi vindece pe cei bolnavi. Luca 4:18:
„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi.”

Trăim pe o planetă bolnavă, cu o populație bolnavă. Există boli spirituale care produc boli psihice care, la rîndul lor, produc boli emoționale, familiale, fizice etc.

Dar Nu oricine poate vindeca. Nu oricine poate elibera. De ce nu sunt mai multe vindecări azi în Biserică și prin Biserică?
Pentru că nu mai citim cu atenție Evanghelia, n-o mai cunoaștem corect. Nu-i mai cunoaștem puterea. Nu mai credem și nu mai cunoaștem puterea Numelui lui Isus Hristos. De exemplu, mie, ditamai pastorul (mă refer la kilograme!), mi s-a întîmplat să constat că mai trebuie să citesc si să ma adîncesc și mai mult în Cuvîntul Sfînt. Luna trecută Nelu Iștoc m-a întrebat dacă în afară de Iacov 5 mai există în Noul Testament vreun verset care să susțină ungerea cu ulei a bolnavilor. I-am răspuns, după cîte știam atunci, că referirea la ungere este numai in Iacov 5. Atunci mi-a zis că a mai găsit un verset în Marcu 6:13 care ne vorbește despre practica ucenicilor de-a unge cu untdelemn bolnavii. Deși am citit de zeci de ori Noul Testament, privirea și atenția nu mi s-au oprit niciodată asupra acelui verset.
Iată cîteva texte în care Domnul le poruncește ucenicilor, nu doar să se roage, ci să și vindece!:
„Ucenicii au plecat și au propovăduit pocăința. Scoteau draci și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau”. Matei 10:1, 8.
„Apoi Isus a chemat pe cei 12 ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință”. „…. Vindecați pe bolnavi, înviați morți, curățiți pe leproși, scoateți afară dracii…..”.

Suntem mandatați să îi vindecăm pe oameni din toate punctele de vedere. Amin! Acesta e rolul, dar și rostul Bisericii pe pămînt!

Prea mulți credincioși din bisericile noastre cred doar într-un Hristos istoric. Puțini însă, sunt cei ce mai credem și într-un Hristos viu și contemporan cu noi, prezent cu noi, Același, ieri, azi și în veci de veci!

Pentru că nu mai există interes în a plăti prețul puterii, nici nu mai avem putere. Pentru că nu ne mai cunoaștem identitatea, nu mai avem credință și nici îndrăzneală.

E mai ușor să nu crezi decît să crezi. E mai simplu să nu te rogi pentru bolnavi decît să te rogi. E mai ușor să nu riști decît să riști rugîndu-te pentru bolnavi. E mai ușor să nu te faci de rușine, să ții mai mult la demnitate și decență, decît să te rogi pentru bolnavi și să riști să nu fie vindecati, iar tu să te faci de rușine (?), așa că mai bine nu mai ungi cu ulei și nu te mai rogi pentru bolnavi.

În ce mă privește, pot să vă spun ca nu sunt nici rușinat, nici intimidat de lipsa unui răspuns din partea lui Dumnezeu la rugăciunea și ungerea unor bolnavi. În fond, ”nu eu vindec, ci Hristos”, cum spune poetul Costache Ioanid. Sunt doar ”trimisul împuternicit al lui Dumnezeu” să Îi împlinesc lucrarea. Fac ce imi spune El. Răspunsul la rugăciune și ungere depinde de El.
Fraților, suntem trimiși de Domnul Isus, ni se porunceste, suntem chemați să vindecăm comunitatea, societatea, lumea. Dar pentru asta ni se cere un preț: Al Cunoașterii Cuvîntului lui Dumnezeu. Al Curăției. Al credinței.

Tu vindeci sau otrăvești? Dacă ești ucenic, vindeci! Ți s-a poruncit să vindeci! Știi cum știi că ești ucenicul lui Isus? Vindeci și vrei să vindeci! Te interesează să vindeci! Încurajezi! Îmbărbătezi! Ridici!
Cuvintele, privirile, atitudinile și faptele noastre trebuie să vindece, dacă suntem ucenicii lui Isus.

Israel …… în sfîrșit

Dacă Domnul va voii, vineri dimineața vom zbura Budapesta – Tel Aviv, cu întreaga familie.

Scopul călătoriei noastre în Țara Sfîntă este dublu:
1. Să vizităm locurile despre care am citit și predicat atît de des, dar și să ne bucurăm de locurile biblice.

2. Al doilea motiv este să îl botez pe fiul meu Danny și pe Simona, logodnica sa. Botezul acesta e un răspuns la o rugăciune veche a familiei noastre! EL încă răspunde la rugăciuni, deci să nu vă descurajați!

Dar Domnul ne-a dat și un bonus 🙂 Două zile mai tîrziu va veni și Alin Neagoe, fiul prezbiterului nostru. Ne-a surprins hotărîrea lui Alin de-a ni se alătura și de a fi botezat și el odată cu prietenul lui Danny. Asta este o prietenie pozitivă 🙂 Observați că influențele și gesturile noastre sunt molipsitoare?

E prima dată în viață cînd mergem în Israel, probabil că și … ultima!!

Dacă ați vrea să ne susțineți în rugăciune, am fi realmente onorați. Vă mulțumesc anticipat!

Crucea Veche, crucea nouă!!!

Să medităm, să predicăm și să practicăm!

Neanunţată şi prea puţin detectată, în cercurile evanghelice populare s-a strecurat o nouă cruce. Seamănă cu vechea cruce, dar este diferită. Asemănările sunt superficiale; deosebirile sunt fundamentale.

Din această cruce nouă a izvorât o nouă filosofie a vieţii creştine, iar aceasta a produs o nouă tehnică de evanghelizare – un nou tip de servicii divine şi un nou tip de predicare. Noul evanghelism foloseşte acelaşi limbaj ca şi cel vechi, dar conţinutul lui nu mai este acelaşi, iar accentele sunt altele.

Crucea veche nu avea alianţe cu lumea.
Pentru inima firească şi mândră a lui Adam, ea însemna sfârşitul călătoriei. Ea producea efectul sentinţei impusă de legea de pe Sinai.

Crucea nouă nu este opusă lumii; din contră, este un prieten amabil şi, înţeleasă corect, ea este izvorul pentru un ocean de distracţie şi plăcere religioasă. Ea îi permite lui Adam să trăiască fără deranj.
Motivaţia vieţii lui rămâne neschimbată; el trăieşte tot pentru propria lui plăcere, numai că acum se desfată cântând coruri şi privind filme religioase în loc de a cânta cântece sălbatice şi de a bea vodcă. Accentul este tot pe plăcere, deşi distracţia este acum la un nivel mai înalt, moral, dacă nu intelectual.
Noua cruce încurajează o abordare nouă şi complet diferită a lucrării misionare. Evanghelistul nu cere lepădarea vieţii celei vechi înainte ca cea nouă să poată fi primită. El nu predică contraste, ci similitudini. El caută să atingă coarda interesului public, arătând că noua credinţă nu are pretenţii neplăcute; din contră, ea oferă tot ceea ce oferă lumea, doar la un nivel mai ridicat. Exact lucrurile după care aleargă o lume înnebunită de păcat sunt prezentate cu iscusinţă a fi exact lucrurile pe care le oferă evanghelia, doar că produsul religios este de o calitate mai bună.

Noua cruce nu îl sfâşie pe păcătos, ea doar îl redirecţionează. Ea îl călăuzeşte spre un mod de viaţă mai curat şi mai satisfăcător, salvându-i respectul de sine. Tipului declarativ ea îi spune: “Vino şi exprimă-te de partea lui Hristos.” Egoistului îi spune: “Vino şi laudă-te în Domnul.” Căutătorului de distracţii şi emoţii îi spune: “Vino şi bucură-te de satisfacţiile părtăşiei creştine.” Solia este împinsă în direcţia curentului la modă pentru a putea fi acceptată de public. Filosofia din spatele acestui gen de evanghelie poate fi sinceră, dar sinceritatea nu o poate salva de a fi falsă. Este falsă deoarece este oarbă. Ea pierde complet sensul crucii.

Crucea veche este simbolul morţii.
Ea reprezintă sfârşitul abrupt, violent, al fiinţei umane. Omul din timpul Romei care îşi lua crucea şi pornea pe drumul ei spusese deja la revedere prietenilor lui. El nu se mai întorcea acasă. Pleca pe un drum fără întoarcere. Crucea nu cunoştea compromisuri, nu modifica nimic, nu excludea nimic; ea omora complet şi pentru totdeauna. Ea nu încerca să păstreze relaţii bune cu victima. Ea lovea cu forţă şi cruzime, iar când îşi termina treaba, omul nu mai era. Rasa lui Adam este sub sentinţa de moarte. Nu există înţelegere sau evadare. Dumnezeu nu poate accepta roadele păcatului, oricât de inocente sau frumoase ar părea ele în ochii omului.

Dumnezeu salveză individul lichidându-l şi apoi înviindu-l la o viaţă nouă. Evanghelia care trasează paralele între căile lui Dumnezeu şi căile oamenilor este falsă conform Bibliei şi crudă pentru sufletele ascultătorilor. Credinţa lui Hristos nu merge paralel cu lumea, ci o intersectează. Venind la Hristos, noi nu aducem vechea viaţă la un nivel mai înalt, ci o lăsăm la cruce. Bobul de grâu trebuie să cadă în pământ şi să moară. Noi, cei care predicăm evanghelia, nu trebuie să ne privim ca fiind agenţi de relaţii publice trimişi să aducă înţelegere între Hristos şi lume. Nu trebuie să ne imaginăm însărcinaţi să-L facem pe Hristos acceptabil lumii de afaceri, presei, sportului sau educaţiei moderne. Noi nu suntem diplomaţi, ci profeţi, iar mesajul nostru nu este un compromis, ci un ultimatum. Să predicăm vechea cruce, şi vom avea vechea putere!

Autorul este necunoscut, dar puțin ajutat !!