„Nu destăinuii prietenului tău toate secretele vieții tale, se prea poate ca într-o zi să-ți devină dușman.
Nu face dușmanului tău tot răul pe care îl poți face, se prea poate ca într-o zi să îți devină prieten”
Mi se pare superbă avertizarea de mai jos, chiar profund spirituală!
Din categoria Uncategorized
„Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape” Matei 14:28.
Cînd Domnul i-a poruncit lui Petru să vină la El pe ape, a rostit Cuvîntul creator. Într-un sens foarte real, Petru n-a umblat pe ape, ci pe …. Cuvînt! N-ar fi putut umbla pe ape dacă Isus nu i-ar fi poruncit: Vino!
Aici trebuie, totuși, să fim foarte atenți și să nu ne bazăm pe presupunere, prezumție, pe mofturi sau pe fantezii, ci numai pe Cuvîntul Său.
Nu trebuie să încercăm să facem nimic, decît dacă El ne porunceste sau dacă El ne invită. Dar, atenție: cînd El porunceste, El se și îngrijește de împlinirea poruncii Lui 🙂 Prin urmare, ne putem aventura doar pe baza Poruncii sau a Invitației Sale, dar e înțelept să verificăm și să spunem: „Doamne, dacă ești Tu ……”
Un secret în viața creștină este: să fii foarte atent să ÎL auzi pe Domnul cînd îți vorbește și doar după aceea să acționezi. Asta însă implică intimitate cu EL.
Apoi, un alt secret în viața de credință este să te bazezi pe ce spune Isus, nu pe ce vezi sau gîndești tu. Deși nu este simplu să te supui Cuvîntului lui Isus, Biruința vine cînd ne supunem LUI.
Acum, se pune întrebarea la care trebuie să răspundem cu foarte mare grijă și discernămînt: Mai vorbește Domnul azi și altfel, nu doar prin Scripturi? Răspunsul meu categoric este: DA! El vorbește și altfel, nu numai prin Scripturi, dar niciodată împotriva Scripturilor. Categoric, tot ce a avut de spus cuprivire la Mîntuire, Domnul ne-a spus prin Scripturi și la ele nu se mai poate adăuga nimic. Scriptura e completă, infailibilă și finală. Însă Domnul vorbește azi și dincolo de Scriptură în dreptul nevoii mele personale. De exemplu: cu cine anume să mă căsătoresc, ce serviciu să îmi aleg, la ce biserică să mă duc, în ce țară să mă stabilesc etc.
Răspunsul la aceste întrebări nu îl avem specific în Scripturi, dar Duhul ne călăuzește în aceste situații, prin mărturia înterioară a prezenței Sale, dar nu în contrast cu Scriptura, ci în acord cu Ea.
Deci, Petru a umblat pe Cuvîntul lui Hristos și din acel motiv a putut umbla și pe mare în mod miraculos, sfidînd toate legile gravitației și hidrologiei. Domnul încă ne vorbește, noi Îl auzim și ne supunem Cuvîntului Său și în felul acesta intrăm în supranatural! Și tu poți avea parte de miracole, dacă te focalizezi numai pe Isus și asculți de Cuvîntul Său!
Din categoria Uncategorized
Cu mici excepții, majoritatea oamenilor nu discută despre hainele mortuare. Ei bine, apostolul Ioan și el este o excepție de la regulă. El a ajuns să vadă în hainele mortuare ale lui Isus, un simbol al triumfului. Frapant, nu? Pînă la un moment dat, toți ucenicii au văzut în hainele mortuare ale lui Isus o imensă tragedie. Dar în prima Duminică de Paște, Dumnezeu le-a deschis ochii și în veșmîntul morții, al înfrîngerii, ei au văzut, în sfîrșit, haina biruinței.
Poate Domnul să facă și pentru noi acelaș miracol? Siguuuur!
Toți avem parte de tragedii într-un fel sau altul. Sub forma unei scrisori, al unui email, un sms devastator, o defăimare josnică, o analiză proastă, un diagnostic urît, sau o citație la tribunal. Nu ne plac aceste simboluri nici nouă. Oare poate Dumnezeu să scoată ceva bun din aceste situații? Cît de departe putem merge cu interpretarea versetului din Romani 8:28 „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu”? Toate includ și tumorile și accesele de furie și căderile și încercările și despărțirile definitive??? Ioan ar spune că …DA!
Biblia ne spune că Dumnezeu este specializat să schimbe tragediile noastre în triumf, cu condiția să așteptăm, să ne pocăim real, să ne încredem total în EL și să-L privim cum lucrează!
Putea exista pentru Ioan o tragedie mai mare decît moartea lui Isus? Cu cîțiva ani în urmă el renunțase la tot pentru Isus. Participase cu bucurie la intrarea triumfală a lui Isus și a ucenicilor Săi în Ierusalim. Ce întorsătură neașteptată și urîtă însă au luat lucrurile.
Mulțimea care Îl aclamase ca pe un rege în duminica de Florii, acum în vinerea mare, Îi cereau moartea. Iar pînzele mortuare simbolizau un semn palpabil care îi aminteau că Prietenul lui era înfășurat în giulgiu și înmormîntat într-un mormînt pecetluit cu sigiliul sistemului care părea de neînvins.
Ioan nu știa în acea zi de vineri, ceea ce știm noi azi. Nu știa că tragedia acelei zile de vineri, prin Harul uimitor al lui Dumnezeu, avea să se transforme în triumful zilei de duminică, deși sistemul a spus cu totul altceva. Însă nici el și nici un alt ucenic nu se așteptau la nici o supriză în ziua de duminică.
Gloatele avuseseră satisfacția și chiar erau bucuroase că asistaseră la o execuție publică a unui lider religios. De ce Ioan încă era în cetate? Nu avea unde să meargă, nu mai avea energie să călătorească sau vreo țintă înspre care să se îndrepte? Sau poate mai rămăsese în Ierusalim pentru că Îl iubea pe Isus?
Pentru unii, Isus a fost un făcător de minuni. Pentru unii, Isus a fost un mare învățător. Pentru alții, Isus a fost nădejdea lui Israel. Dar pentru Ioan, El a fost toate acestea la un loc și încă ceva. Pentru Ioan Isus a fost și un … Prieten.
Prietenia care ne surprinde
Un prieten, dacă am înțeles sensul prieteniei autentice, nu poate fi abandonat – nici chiar cînd acel prieten e mort. Ioan a rămas aproape de Isus și cînd era mort. Asta e prietenia reală. Să stai lîngă prieten pînă învie, chiar dacă nu știi dacă o să se mai ridice vreodată din mormînt. Așa ceva e ….. neobișnuit. E duhovnicesc!
Ioan a rămas mereu aproape de Isus. A fost lîngă El pe Muntele Transfigurării. Lîngă EL în Ghețimani. A fost lîngă Crucea lui Isus cînd era răstignit și era undeva aproape cînd L-au înmormîntat, cînd au prăvălit piatra și au pus sigiliul roman pe ea.
L-a înțeles pe Isus? Nu! L-a părăsit pe Isus? Nu!
Dar noi? Cînd suntem în postura lui Ioan, ce facem? Cum reacționați cînd vine vinerea neagră în viața voastră? Ce facem cînd ne aflăm undeva între tragedia de ieri și triumful de mîine, dar de care încă ești inconștient?? Îl părăsim pe Dumnezeu sau rămînem lîngă EL? Ioan a rămas lîngă El. Și pentru că a rămas acolo vineri și sîmbătă, a participat și la triumful de duminică.
Cînd dumincă dimineața a ajuns la Ioan și la Petru vestea că „au luat trupul lui Isus”, cei doi au dat fuga la mormînt. Tabloul dinăuntru l-a făcut să încremenească pe Ioan de uimire în fața intrării.
Ce a văzut? Fîșiile de pînză! A văzut ștergarul care fusese pus pe capul lui Isus făcut sul și pus într-un alt loc singur”. A văzut „fîșiile de pînză jos”. Cum era cu putință? Dacă prietenii lui Isus i-ar fi luat trupul, n-ar fi luat și fîșiile de pînză odată cu el pentru că era înfășurat în ele și saturat cu mirodenii? Dacă dușmanii i-ar fi furat trupul n-ar fi făcut la fel? S-ar mai fi deranjat ei să desfacă hainele de pe El și să le împăture cu atîta grijă? Dar dacă nu fusese nici prietenii și nici dușmanii, cine luase Trupul lui Isus? Aceasta era întrebarea lui Ioan și ea l-a dus la următoarea revelație: „…. și a văzut și a crezut” (Ioan 20:8).
Dincolo de giulgiul lugrubru și zdrențuit al morții, Ioan a văzut puterea vieții. Ciudat, nu-i așa, ca Dumnezeu să folosească ceva atît de trist cum e un giulgiu mortuar ca să schimbe o viață, un destin, dar și o Eternitate.
Numai Dumnezeu poate face așa Ceva! Numai EL folosește mereu o asemenea practică. O unealtă a morții, devine un simbol al dragostei Sale. E oare atunci de mirare că ia veșmîntul morții și îl transformă într-un graal al vieții?
Și ajungem din nou la întrebarea noastră: poate Dumnezeu să facă ceva asemănător și în viața ta? Poate El lua cea azi e un simbol al tragediei și să-l preschimbe într-unul al triumfului? Eu nu am nici cea mai mică îndoială. Trebuie însă să facem și noi ce a făcut Ioan. Nu pleca de lîngă Isus. Stai aproape de EL!
Dumnezeu încă este specializat să transforme tragedia ta, în cel mai mare triumf al tău! Vorbesc din experiență proprie!
Crucea lui Isus a fost cea mai mare Tragedie a istoriei, dar care prin puterea lui Dumnezeu a devenit cel mai mare Triumf al Cosmosului! Există viață și după răstignire! Isus e Dovada!
Prelucrare dupa Max Lucado
Din categoria Uncategorized
Să crezi în Dumnezeu și să te închini Lui cînd nu îți ascultă rugăciunea e miracol.
Să crezi în El cînd nu-L înțelegi tot miracol este.
Să te închini Lui însă cînd totul în jurul tău se prăbușește, miracolul e și mai mare.
Să te poți închina lui Dumnezeu cînt mulți lovesc și rîd de tine, tot miracol este.
Să Îl iubești pe Dumnezeu cînd ești descurajat, disprețuit și defăimat e onoare, dar și minune!
Însă să fii iubit cînd alții te urăsc, e tot minune.
Să urci în patru labe chiar prăbușit fiind, minunea-i tot mai mare.
Să speri, să iubești și să te închini fiind în întunerec, minunea-i și mai strălucitoare.
Să te gîndești la un nou început cînd alții te îngroapă e uimitor.
Iubirea necondiționată e iubirea Divină, restul e religie și fire!
Cred în înviere și după ce am murit.
Cred în Dumnezeu, nu în Goliat.
Dacă privesc prea mult la Goliat mă prăbușesc.
Dacă privesc intens la Dumnezeu și acționez … biruiesc.
Mă concentrez deci pe Domnul! Numai pe EL!
Asta înseamnă Har!
Sunt tot mai îndrăgostit de … Har!
Din categoria Uncategorized
cocardaniel 