„Dumnezeul lui Iacov este un turn înalt pt noi.” Psalm 46:7b.
Ce superb, dar și deranjant, este faptul că Biblia Îl numește așa pe Marele Iehova: Dumnezeul lui Iacov! Lui Dumnezeu Tatăl nu-i este rușine să se identifice cu oamenii Săi, chiar dacă sunt imperfecți. Lui Dumnezeu nu-i este rușine să se afișeze cu credincioșii Săi, chiar dacă aceștia falimentează. Asta a făcut și Domnul Isus cînd era cu ucenicii Săi! Și Tatăl și Fiul au aceeași inimă!
Dumnezeul lui Iacov este Dumnezeul celor care falimentează. EL nu-i abandonează pe unii ca aceștia, ci îi transformă în canale de binecuvântare pentru alții.
În urmă cu cîteva zile, cineva a abandonat un cățeluș de cinci săptămîni în parcul din fața casei noastre. L-am auzit și l-am văzut plîngînd în parc! Se lua după trecători, dar majoritatea îl respingeau. Noi l-am salvat pe cățel, l-am numit Bobiță și acun este deja … star!
Oamenii abandonează căței și … oameni. Oare ce „inimă” a putut să aibe un om să abandoneze în parc un cățel așa de frumos?? Chemarea noastră este să-i salvăm, și pe căței, dar mai ales pe oameni!! Acum cînd mă gîndesc mai bine, realizez însă că noi l-am salvat pe Bobiță pentru că este mic, dar și frumușel. Dacă însă nu era frumos, oare l-am mai fi salvat? Oare l-am mai fi luat în casa noastră? Oare Danny, Alexandra, Mihai și Sofia l-ar mai fi luat în brațe? Oare l-ar mai fi dus acasă? Iacov nu era însă deloc frumușel cînd Dumnezeu l-a salvat! Dimpotrivă!
Privită din orice punct de vedere omenesc, viața lui Iacov a fost o viață de eșec, deși aparent avea succes. Avea o viață de șmecher, dar și de faliment. EL a falimentat cu privire la tatăl său, la mama sa, la fratele său, la unchiul său, la soțiile sale și la fiii săi. Dumnezeu însă nu a falimentat cu privire la Iacov, ci l-a iubit, l-a rînduit pentru binecuvântare și, în final, prin zdrobire, dar și disciplină atentă, l-a făcut să fie un suflet ales, care a adus roadă la bătrînețe. Deci e Nădejde și pentru tine, așa cum a fost și pentru mine!
Există un Iacov în fiecare dintre noi. Ca și el, trebuie să plătim iarăși și iarăși prețul voinței proprii și al independenței. Dumnezeu ne educă uneori prin oameni care sunt la fel ca noi și asta nu-i deloc plăcut, ci chiar … deranjant. Prin intermediul lui Laban, Iacov a putut să discearnă înșelătoria din propria sa inimă.
Dumnezeu i s-a arătat lui Iacov de cinci ori. De fiecare dată i-a administrat Har, dar și o corecție, punîndu-i la dispoziție o nouă oportunitate.
Dumnezeul lui Iacov nu lasă nici o lucrare neterminată și asta e șansa noastră. Iacov poate să-și uite juruințele, însă Dumnezeu nu uită niciodată să fie credincios. Iacov a devenit o binecuvântare după ce puterea sa omenească a fost zdrobită. Eșecul lui Iacov consta tocmai în forța sa umană. Însă victoria a venit tocmai prin înfrîngerea sa din partea lui Dumnezeu!
Apoi Iacov, înșelătorul, a devenit Israel, un prinț al lui Dumnezeu. Este minunat să privim la sfîrșitul vieții lui și să învățăm de la el. Mulți dintre noi ne aflăm în acest proces în care Dumnezeu vrea să ne transforme din „înșelători” în „prinți ai lui Dumnezeu”! Deci să fim cu Nădejde …. Maximă!
cocardaniel 