Cînd „A Crede” e dificil

„Să fii credincios e onoare”, spune o poezie creștină. Însă să fim și obiectivi: a fii credincios nu-i întotdeauna simplu.

Cînd Dumnezeu i-a cerut lui Avraam să își jertfească fiul, și s-o spunem necosmetizat, adică să îl ucidă, nu i-a fost simplu deloc. Dacă Avraam a fost normal, atunci cînd Dumnezeu i-a cerut jertfirea lui Isaac, trebuie că a intrat în niște lupte cu el însuși, teribil de dureroase.

Cînd Dumnezeu ne cere sau face lucruri pe care nu le înțelegem, nu-i ușor deloc să rămîi credincios sau să nu te clatini …. deloc. De cîteva ori în viața mea de credincios, eu m-am cam …. clătinat! Dacă am citit bine Scriptura, uneori credința reală se clatină! Citiți cartea Psalmilor!

Cînd Avraam urca cu Isaac spre Moria pentru a-l „jertfi”, mă gîndesc că a avut gînduri întunecate, poate chiar și în dreptul lui Dumnezeu. Totul era întunecat! Drumul spre Moria, drumul în voia lui Dumnezeu, unerori e mult prea întunecat ca să poți vedea în fața ta mai mult decît un pas și uneori nici atît.

Cei ce sunt în întunerec pot merge pe drumul acesta doar prin credință. Dar umblarea prin credință, omenește vorbind, nu întotdeauna înseamnă că vei merge cu seninătate și fără îndoieli. Dacă vă spune cineva altceva, e doar idealism …. ieftin. Sau poate că e doar experiența mea??? 😦

Trăirea prin credință poate fi uneori dificilă. Umblarea cu Dumnezeu nu asigură întotdeauna „pășiri” line, ci deseori ea oferă trăiri zbuciumate și dramatice. Citiți cu atenție Cuvîntul Sfînt. Urmăriți viața titanilor lui Dumnezeu și veți înțelege ce încerc să vă spun!

A avea credință puternică în Dumnezeu nu înseamnă să nu ai niciodată alunecări, necazuri, dureri, suferințe, căderi, eșecuri, neînțelegere, îndoieli sau întrebări, ci înseamnă să rămîi închinător și ascultător de Dumnezeu, oricît de întunecată, de neînțeles și dificilă ar fi Calea.

Nu începutul e important, ci sfîrșitul! Oare ce a simțit neprihănitul Iov cînd, deși era în voia lui Dumnezeu, a avut parte de atacuri repetate și furibunde asupra sa, dar și asupra casei sale. Oare ce a simțit neprihănitul acela cînd a pierdut toată averea, dar și cînd s-a trezit în casă cu 10 sicrie în care se aflau toți cei 10 copii ai săi, iar dracu, din întunerec … zîmbea.

Călătoria cu Dumnezeu nu-i întotdeauna plăcută și nici întotdeauna miraculoasă. Cînd ai decis să crezi în EL, uneori te expui la dureri în plus. Dacă nu am crede, nu am fi frămîntați de atîtea întrebări sfîșietoare.

Unui bun prieten al meu, pastor, cu ani în urmă i-a murit soția, stoarsă de cancer. Am stat de vorbă cu el pe telefon și mi-a zis: „Mi se întîmplă o nedreptate. De ce ea? M-am înțeles atît de bine cu ea! Nu-i deloc drept! Ce mă fac acum? Ce va urma de acum? Probabil că voi ieși din Lucrare. Ce rost mai are?”

Și plîngea, el la un capăt, eu la celălalt. Ce să-i mai spui unui om aflat într-o asemena sfîșiere? I-am spus cîteva cuvinte timide, dar nu cred că l-am putut mîngăia prea mult.

Eu, cu mulți ani în urmă am hotărît să CRED ÎN EL, orice mi s-ar întîmpla. A trăi în credință și prin credință, deseori e greu. Dar am ajuns la această concluzie: Drumul cu Dumnezeu duce în Sus și cînd ni se pare că merge în jos.

Iov, deși înconjurat de prieteni, a trebuit să își ducă singur lupta. Tot așa și cu prietenul meu îndoliat. Tot așa cu fiecare dintre noi!

De ce tace Dumnezeu atît de mult? De ce nu ne tratează preferențial? De ce atîta cancer peste tot? De ce întîrzie să îi răsplătească pe cei ce Îl caută din toată inima?

Răspuns: umblarea prin credință implică să crezi în EL fără nici o dovadă! Și încă ceva: Cînd lucrează Dumnezeu cel mai intens? Atunci cînd aparent nu face nimic. Atunci cînd El tace, de fapt este în control și activ! Tăcerea lui Dumnezeu însă, nu înseamnă și absența SA.

Pentru mine nu există un adevăr mai important decît cel din 2Corinteni 5:19 „Dumnezeu era în Hristos împăcînd lumea cu Sine, neținîndu-le în seamă păcatele lor…”.

Dumnezeu Lucra cel mai intens cînd Isus se stingea pe Cruce din cauza cancerului păcatului din lumea nostră. Ceea ce pentru oameni părea cel mai mare eșec, pentru Cer, dar și pentru cel credincios, era și este, cea mai mare Victorie!

Uneori „A Crede” e dificil, dar e singura Cale care duce în sus și pe care Dumnezeu o onorează!!!

Scut și Pavăză

Protejat de orice formă de atac.

Versetul 4 începe cu „EL te va acoperi cu penele Lui și te vei ascunde sub aripile Sale” și se sfîrsește cu, „căci scut și pavăză este credincioșia Lui” (Psalmul 91:4).

Ce este un scut și o pavăză?
Despre scut știm cîte ceva. Scutul este o protecție plată, rotundă, mică, foarte ușoară și mobilă folosită pentru apărare în lupte
cu sabia corp la corp. O pavăză însă e mult mai mare. E un scut enorm, mare și solid, pe care îl împlînți în pămînt și te ascunzi în spatele lui. O versiune a Bibliei traduce pavăză cu zid.
În spatele pavezei te poți adăposti de un atac mai puternic, de sulițe, săgeți, pietre, etc, care sunt aruncate de la distanță împotriva ta. Deci ești adăpostit complet.
În concluzie, fie că e un atac mic sau mare, credincioșia lui Dumnezeu te protejează total. Știi de ce acum ești în viață? Datorită protecției divine asupra ta.
În Efeseni 6:16 ni se spune că pe deasupra tuturor să luăm scutul credinței cu care putem opri săgețile fierbinți ale celui rău. De ce? Scutul credinței te acoperă total.
Acesta e motivul pentru care diavolul vrea să îți slăbească credința, să te deposedeze de Scutul Credinței. Vrea să te provoace să te îndoiești de Cuvîntul lui Dumnezeu, care este Adevărul și să nu mai crezi ferm în EL. Însă odată ce înveți să folosești Scutul credinței, atacurile lui nu mai au putere.

Deci, ridică Scutul credinței și apăra-te de toate atacurile lui satan. Dragul meu, privește cu atenție la Dl Isus, ascultă mesaje
despre EL și Jertfa Sa completă și credința ta va fi întărită și Scutul tău va fi tot mai rezistent și mai mare.
Chiar și dacă se va nimeri să fii în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, Scutul credinței te va ocroti pentru că ÎL iubești pe Dumnezeu și te încrezi în EL.
Să-I Mulțumim Domnului pentru că EL e bun și credincioșia Lui ține în veci. Cu adevărat EL te va ocroti și
pe ține sub aripile Sale atotputernice 🙂 Deși satana e împotriva ta, Dumnezeu este pentru tine, deci fii liniștit că totul se va termina cu Bine!!!

De ce s-a supărat Marta?

 Doctorul Luca în capitolul 10 ne prezintă un episod fabulos. Isus a fost invitat în casa celor trei frați din Betania și dintr-o dată sora Marta care era la bucătărie s-a iritat din cauza sorei ei care a dispărut de lîngă ea. Care a fost motivul pentru care Marta s-a supărat pe Maria? Motivul care o deranja pe Marta a fost însă tocmai motivul care ÎL onora pe Isus.
Constatare: Ce o supăra pe Marta ÎL încînta pe Isus.
@
Dr Warren Wirsbe a spus o chestiune profundă: „Ce faci cu Isus e mult mai important decît ce faci pentru Isus”. Asta am uitat prea mulți dintre noi 😦

De ce s-a enervat Marta pe sora ei Maria?
Ce făcea Maria de Marta nici nu a mai putut vorbi cu ea și s-a dus ață la Domnul? După 40 de ani de pastorație am ajuns la această concluzie bizară, dar și hilară: E mult mai ușor să te rogi lui Isus și să vorbești cu Isus decît cu frații, așa-i?
Sunt destule biserici în care unii frați nu vorbesc cu frații din alte biserici, (sunt supărați), dar vorbesc de zor cu Domnul Isus. Sau li se pare că vorbesc cu Isus? Dar cînd faci așa, Domnul te ceartă, te mustră.

1.Motivul care o deranja pe Marta la sora ei Maria era acesta: Stătea la picioarele Dl Isus și asculta Cuvîntul în loc să bucătărească și să transpire împreună cu ea.
Maria era fascinată de Isus. Avea intimitate spirituală cu Isus. Pe unii oameni îi deranjează cînd vrei să devi spiritual și nu te comporți ca ei, dar pe Isus ÎL încîntă. Însă să NU confundăm activitatea cu spiritualitatea. Există multe momente cînd Marta trebuie aplaudată, dar există și priorități divine de care neapărat trebuie să ținem seama.

Marta avea impresia că Maria nu face nimic, că nu are activitate. Însă Domnul i-a transmis Martei că a sta la picioarele Lui, a avea părtășie cu EL, e cea mai importantă activitate a Împărăției, apreciată de EL.

2.Isus n-are nevoie să lucrezi pentru EL, dacă mai întîi NU ai părtășie cu EL. Să nu uiți asta niciodată: a lucra pentru Hristos nu-i egal cu a avea părtășie cu Hristos. Să nu confundăm activitatea cu spiritualitatea.

Prea mulți creștini sunt dornici să lucreze pentru Domnul, să-L „slujească”, dar prea puțini sunt dornici să fie slujiți de EL, să aibă comuniune și intimitate sfîntă cu EL.
Cînd ești fascinat de Isus, așa cum era Maria, devi ca Isus. Asta trebuie! Cînd ai părtășie cu Dl Isus, treptat devi ca EL, nu se poate altfel.
Degeaba lucrăm pentru Domnul dacă nu vrem să fim în părtășie cu Domnul, ca să devenim ca Domnul.
Degeaba încercăm să-L impresionăm pe Domnul prin slujirile, efortul și transpirația noastră din bucătărie, dacă nu învățăm să avem comuniune cu EL. Știi cînd ÎL slujești cel mai bine pe Domnul? Cînd te așezi în părtășie cu EL la masa spirituală. Cînd îți faci timp să stai cu EL la discuții!
Se pare că Isus este mult mai interesat să „gătească” El pentru tine, nu tu pentru EL. Isus este interesat să te hrănească El pe tine, nu invers.

Ceea ce îl încîntă pe Domnul trebuie să ne încînte și pe noi, dar și să ne intereseze pe fiecare dintre noi. Plăcerile Domnului trebuie să devină și plăcerile noastre.
La „picioarele lui Isus” e Facultatea cea mai importantă, cea mai onorantă, cea mai vindecătoare, dar singura apreciată de Domnul.

Creștinii ar fi isteți, dar și înțelepți, dacă ar învăța care este singurul lucru care trebuie: nu efortul, nu activitatea intensă, ci relaxarea în prezența Sa, intimitatea cu EL, fascinat de EL și în părtășia cu EL.

Asta contează și asta ne trebuie cu adevărat tuturor. Domnul vrea să ÎL slujim pe EL și pe alții din odihna și părtășia Sa, prin puterea SA!

Caută să crești în intimitate cu Dl Isus prin cunoașterea Cuvîntului Său, prin interes de Cuvînt și prin ascultarea de Cuvîntul Său.
Asta și numai asta e partea cea bună care nu ni se va lua, pe care toți trebuie să o alegem, dacă vrem să devenim creștini spirituali, apreciați de Isus, dar și plăcuți Lui.

A fi fascinat de Isus e cea mai înaltă formă de slujire, care te califică pentru acțiuni supranaturale!!! Această intimitate cu Cuvîntul lui Isus te transformă și te onorează pe tine, iar pe EL ÎL încîntă!

Activista și vulcanica de Marta se poate supăra cît vrea ea, pe noi ne interesează însă bucuria pe care o producem lui Isus cînd suntem intens interesați de tot ce este și spune EL!

3. De ce s-a supărat Marta? Pentru că deși era credincioasă, era lumească. Deși e mare nevoie și de Marta în Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să ne însușim prioritățile pe care Isus pune accentul. Credincioșii lumești (firești) sunt periculoși pentru că produc chinuri și lor și altora. Creștinele lumești vorbesc cu Isus, dar nu vorbesc cu sororile lor. E mai simplu așa, nu? Dar nu așa merg lucrurile la Isus. Draga de Marta s-a ales cu o mustrare verbală din partea lui Isus!
Creștinii duhovnicești chiar dacă se supără, îi ține doar pînă la asfințit, dar se culcă liniștiți și bucuroși, nicidecum chinuiți de chinuitori!
Te superi repede? Mă tem că ești stăpînit de duhul nervilor și al orgoliilor, nu de Duhul lui Hristos!
Deci, nu te mai supăra sora Marta, ci învață să stai și tu la picioarele lui Isus, tocmai pentru a învăța de la El, pentru a primi energie de la EL, dar și pentru a deveni ca EL.
Amin

Transfigurări ale Iubirii

În splendidul și uriașul imperiu roman al lui Iulius Cezar și Octavian Augustus, mila, răbdarea, umilința și dragostea, aceste elevate virtuți creștine, erau considerate slăbiciuni, ori defecte ale psihicului uman și NU exista nici o înțelegere pentru ele. Dacă cineva le propunea sau, mai grav le deținea și experimenta, era privit ca slab și deviat de la normele timpului.

Pe de altă parte, forța, violența, cruzimea, erau considerate virtuți, dar și normale și mai ales necesare. Interesele imperiului, se credea, cerea manifestarea acestora. Era imperiul de fier!!! 😦 Era imperiul în care era vai de cei învinși. Așa se explică arenele romane, pline de cruzime, sadism sînge, violență, circ, moarte și … aplauze.

Însă tocmai în acest imperiu s-a născut Isus Hristos. Tocmai în acest imperiu s-a născut Biserica. Tocmai acest imperiu violent și războinic a fost ales de Dumnezeu drept leagăn al mișcării creștine, al fenomenului creștin, al iubirii creștine.

Pentru o lungă vreme se părea că se confruntă „ghioceii” cu „cizma militară” și că rezultatul final și logic, va fi doar o problemă de timp. Cizma romano-latină părea invincibilă, dar cînd s-a ridicat ceața și a strălucit din nou Soarele, Victoria a fost a „ghioceilor”. Nero s-a dus ca o pană pe apă, Diclețian la fel. Dacius și el. Toți! Imperiul roman a plecat, iar imperiul lui Hristos a rămas!!!

Deși o lupoaică fată cîțiva pui pe an și o oaie face doar un pui pe an, ghici ce se vede deseori pe cîmpiile și dealurile romaniei, etc? Turmele de oi…. Deși lupii au colți care sfîșie, iar oile au dinți care rumegă fără să poată sfîșia, totuși oile au învins și sunt mai multe decît lupii :). Răspunsul este … păstorul, Marele Păstor!!

@@@

Tertulian a fost absolut corect cînd l-a informat pe împăratul filosof Marc Aurelius: „sîngele martirilor e sămînța creștinilor”. Dragostea a triumfat și în casa cezarului, a zbirului, a criminalului.

Să Nu iubim selectiv. Isus n-a iubit selectiv, ci a iubit inclusiv, i-a iubit pe toți oamenii! Orice dar bun și desăvîrșit ni se dă de Sus. Din Fabrica lui Dumnezeu ne sunt expediate numai darurile desăvîrșite. Domnul nu face rebuturi și nici nu ne trimite daruri defecte, sau daruri expirate. Între darurile bune este inclusă și Dragostea, care este cea mai valoroasă dintre toate. (Romani 5:5). Orice dar bun și desăvîrșit din Împărăția lui Dumnezeu își are originea în moartea ispășitoare a lui Isus Hristos. Dumnezeu ne acceptă datorită iubirii care s-a jertfit, adică iubirii Fiului Său.

Va trecut prin minte că vom avea colegi de Paradis? Sunt sigur că n-o să ai nimic împotriva colegilor tăi de Paradis. Ba chiar cred că te vei socoti privilegiat să-i poți iubi pe cei pe care Însuși Isus Hristos îi iubește, fie și pentru o veșnicie întreagă. Te rog însă nu uita că Isus îi iubește chiar și pe cei ce sunt pe lista ta neagră acum. EL s-a rugat și s-a frînt și pentru ei.

Sîngele Lui vrea să ajungă și pe lista ta. Vrea să-i schimbe culoarea. Vrea s-o facă albă ca zăpada. Nu uita că și ei sunt frații tăi, chiar dacă ție nu îți place de ei.

Nu uita, ei sunt frații tăi pentru care a murit însuși Domnul Hristos! Dar dacă tu iubești selectiv, adică numai pe cei ce te iubesc, ei, cei neiubiți de tine, rămîn totuși frații lui Hristos, indiferent de opinia ta despre ei.

În Împeriul unde Hristos e Rege, domnește Dragostea Agape, care a fost revarsată prin Duhul Sfînt în inima fiecărui creștin născut din nou! Transformările iubirii sunt norma normală în Împărăția (Imperiul) lui Dumnezeu! Dacă dragostea nu te transformă ca să îi iubești chiar și pe cei de care nu-ți place, înseamnă că nu-i Dragostea lui Dumnezeu, e ceai!!! E religie fără Dumnezeu și ca atare e lipsită de Putere! Fără să-i iubești pe cei de care nu îți place nu-i creștinism, ci e doar cretinism, deci păcăleală crasă. Să nu ne înșelăm la acest capitol vital și nenegociabil. Dragostea Agape te transformă, te transfigurează!!! În Imperiul lui Hristos forța care conduce, dar și norma care se impune este Dragostea Agape!!!

Victorios în valea umbrei morții

Oile lui Hristos sunt protejate și victorioase chiar și în valea urîtului! Majoritatea dintre noi vom trece sau chiar vom umbla uneori prin valea umbrei morții.

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de nici un rău căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23:4).

În valea umbrei morții ne luptăm cu îngrijorarea, cu disperarea și cu spaima că am putea fi singuri și abandonați.

Ascultă cu Atenție deoarece îți vorbesc din experiența mea personală: Chiar și dacă ajungem în valea umbrei morții din cauza noastră, dacă Isus ne este Păstor EL este cu noi, dar nu pentru a ne zice: „Ți-am zis Eu …”. 

Cînd ajungem în Vale, Isus nu stă pasiv cu mîinile în buzunare să vadă ce ni se întîmplă și cum ieșim din mizeria în care singuri am intrat. Nu, Domnul este cu noi să ne protejeze, să ne corecteze, să ne conducă, dar și să ne salveze.

Dragul meu, Domnul Isus este un Păstor care nu își permite să te uite sau să te abandoneze cînd ai mai mare nevoie de EL, chiar dacă tu ai făcut o prostie.

Uneori noi trebuie să ne întoarcem la Domnul cu pocăință, alte ori Domnul vine după noi, dar întotdeauna El este cu noi să ne protejeze, să ne recupereze, să ne conducă și să ne salveze.

Așa trebuie să-L vezi pe Domnul Isus: Trebuie să-L vezi protejîndu-te, calăuzindu-te, vindecîntu-te, ridicîndu-te, dar și salvîndu-te de la moarte. Isus este Calea, Adevărul și Viața.

Cu Isus Păstorul tău, chiar dacă ajungi să umbli prin valea umbrei morții, tot victorios ești. Cu Isus, în valea urîtului, umblarea se transformă în Binecuvîntare, și devine Valea Frumosului. Împreună cu Isus, încet, încet, inima ți se aprinde și realizezi că totul se transformă în noi oportuniăți, iar valea, în ciuda ciudoșilor, devine o umblare victorioasă: valea morții devine valea Vieții. Cu Isus Păstorul tău, nu te teme de rău. „ … Nu mă tem de nici un rău căci Tu ești cu mine”. Cu Isus Păstorul tău, așteaptă-te la bine, niciodată la rău!

„Cînd străbat aceștia Valea Plîngerii, (valea Baca), o prefac într-un loc plin de izvoare și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvîntări”. (Psalmul 84:6).

Cheia pentru a avea Credință Dinamică

Cum pot avea o Credință vie, dar și puternică?

Evrei 12:2

În Împărăția lui Dumnezeu totul funcționează miraculos prin credință, dar NU prin orice fel de credință. Secretul sau cheia de-a avea o credință puternică este să privești la Sursa credinței, la Isus Hristos! Cum zice Scriptura? „Să privim țintă, sau să ne fixăm privirile asupra lui Isus” (Evrei 12:2). Credința puternică și vie este găsită numai în Isus Hristos. Așa a hotărît Dumnezeu Tatăl. Isus este și Autorul, dar și Desăvîrșitorul credinței noastre. Domnul Isus nu doar că e Începutul credinței noastre, dar tot EL este și Continuatorul, Cel o perfecționează, o maturizează. Isus e și Inițiatorul sau Autorul credinței noastre, dar și Cel ce o desăvîrșește.

În alte cuvinte: nu te concentra pe trecutul tău, pe căderile, greșelile, păcatele, boala sau slăbiciunile tale, ci concentrază-te pe Domnul Isus. Cu cît ÎL cunoști mai intim și mai profund pe Isus și Jertfa Lui Completă, cu atît mai mult o să ți se dezvolte credința și o să vină puterea, miracolul și vindecarea.

Creștinism autentic tocmai asta înseamnă: să îți iei privirile de pe tine și să le fixezi pe Dl Isus. Să NU mai fii tu centrul tău, ci Isus să fie Centrul tău. NU te mai concentra pe boala ta sau pe păcatele tale din trecut, ci concentrează-te pe Isus Hristos.

Apostolul Pavel ne cere ca la masa Domnului „fiecare să se cerceteze pe sine însuși” în sensul că fiecare a înțeles bine și complet Jertfa Dl Isus. Isus e Centrul, nu eu! La Masa Domnului, nu tu ești centrul, ci Domnul Isus și Jertfa Sa. Cînd devi Cristocentric te-ai vindecat. Cînd devi egocentric te-ai încurcat.

Cu cît te focusezi mai mult pe Dl Isus și pe Jertfa Sa, cu atît credința ta va crește. Poți începe acum un nou sezon în viața ta, dar unul de victorie, cunoscîndu-L în profunzime pe Domnul Isus.

Ca ființe umane avem capacitatea de a ne concentra pe ce este negativ sau pe ce este pozitiv. E mai greu însă să ne concentrăm pe ce e pozitiv. Tindem să ne focusăm pe ce e negativ.

Am o prietenă de vreo 75 de ani, căreia îi sunt și pastor, care recent m-a sunat și mi-a zis disperată: „Nu mai vreau să zic: „Vai de capul meu”, nici „vai de mine”, dar tot asta zic mereu, deși știu că nu-i deloc bine, dar mă lupt să nu mai aduc răul asupra mea”.

Cînd însă ne fixăm privirea pe Dl Isus, încet și progresiv credința ni se dezvoltă, nu mai putem fi egocentrici și vom deveni Cristocentrici. În felul acesta Dumnezeu este glorificat, iar tu ești vindecat. Secretul unei credinței dinamice este cunoașterea intimă a lui Isus Hristos! 🙂

Tu cum ÎL vezi pe Dumnezeu?

Isus a zis: „Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” Matei 7:11

Vrășmașul nostru, diavolul, știe foarte bine că atunci cînd primești Harul în plinătatea lui, dar și înțelegi măreția, frumusețea și puterea Harului, vei începe să domnești în viață și n-o să te mai chinuiești.

 Vrășmașului nu-i convinde deloc ca noi să înțelegem magnitudinea și bogăția Harului și de aceea produce controverse, nepăsare sau ignoranță cu privire la Adevărul Harului, care este o armă de salvare, de vindecare, dar și de apărare. Să nu primești Harul în toată plinătatea sa sau să nu îl înțelegi, înseamnă o viață creștină de înfrîngere pe multe paliere. Cel mai puternic Adevăr al lui Dumnezeu se numește HAR. În Împărăția lui Dumnezeu totul funcționează prin Har, dar Totul.

Firii pămîntești îi place să pui accentul cît mai mult pe ce faci tu. Lui Dumnezeu ÎI place să pui accentul total pe ce face Isus Hristos. Ce alegi?

Cînd înțelegem Evanghelia clar și în profunzime, și o credem în totalitate, așa cum este ea, fără s-o interpretăm după neputința noastră și s-o diluăm după rațiunea noastră, rezultatul va fi: mîntuire, vindecare, abundență. Evanghelia lui Isus Hristos duce la binecuvîntare, success, restaurare, miracole, pace, protecție divină, etc. Pe scurt, Harul înțeles corect și complet, te duce la o stare de wellness spiritual total.

Dumnezeu ne binecuvîntează NU pentru că suntem noi buni, ci pentru EL este Bun. Binecuvîntarile primite de noi se bazează pe credincioșia și bunătatea SA, nu pe abilitățile noastre morale, ci pe favoarea nemeritată din partea Lui. Dacă favorea ar depinde de performanțele noastre n-ar mai fi Har, ci Lege. Atunci ar fi favor meritat. Asta e marea diferență dintre Vechiul Legămînt al Legii și Noul Legămînt al Harului.

Legea este favoare meritată. Cînd împlinești total poruncile, vei fi răsplătit. Harul însă este favoare Nemeritată. Dl Isus L-a ascultat total pe Dumnezeu, iar tu vei fi binecuvîtat NU pentru că ești grozav tu, ci deoarece Isus e grozav, iar tu crezi în EL.

În care Legămînt trăiești tu? În Lege sau Har? Favoare meritată sau favoare nemeritată? Cum ÎL vei pe Dumnezeu? Ca Judecător sau ca Tată??? Ca pe un Zbir sau ca pe un Tată elegant, bun și generos?

Dacă crezi că binecuvîntările pe care le ai acum, sunt datorită faptelor tale bune, a abilității tale să împlinești Legea, te sfătuiesc respectuos să mai citești încă o dată Scripturile, dar cu mai mare atenție. Vei ajunge și tu la această concluzie majoră: că numai prin credință și numai datorită lui Isus Hristos, Dumnezeu este și Tatăl tău plin de bunătate, te iubește și a pregătit pentru tine numai lucruri Bune.

EL și-a trimis Fiul să moară pentru tine ca tu să te bucuri de toate darurile bune din partea SA. Primește acum abundența Harului Său și vei domni, nu te vei mai chinui!! 🙂 (Romani 5:17-21). Cum ÎL vezi tu pe Dumnezeu? Zbir sau Tată Desăvîrșit???

Dacă biserica nu-i ….

Dacă biserica nu-i cetate de scăpare, atunci nu-i Biserica lui Hristos.

Dacă biserica nu-i spital de vindecare, atunci nu-i Biserica lui Hristos.

Dacă biserica nu-i loc de ajutorare, atunci nu-i biserica lui Isus Hristos.

Dacă biserica nu-i școală de ucenicie, de înduhovnicire, de încurajare și de transformare, nu-i Biserica lui Hristos.

Dacă biserica nu-i loc de Har după Har, de pocăință, de restaurare, de corectare în dragoste, de ridicare și de reabilitare, nu-i Biserica lui Hristos! E doar un club religios expirat și deci toxic, care neapărat trebuie închis! 😦

Dacă biserica pe care o frecventați este doar un loc de condamnare, de întristare, de plictiseaală, și poate chiar de enervare și de … neschimbare, schimbați biserica, duceți-vă la o Biserică …. Creștină!!!

Dacă te duci la Biserică într-un fel și tot în aceleși fel te întorci, e semn rău de tot, deoarece, de fapt, te întorci mai rău; schimbă biserica acum și intră în Biserica lui Isus Hristos! 🙂

NU te lăsa tăiat, ci lasă-te Salvat!

Numai Harul fraților, numai Harul!

Continuă să te bazezi numai pe Bunătatea lui Dumnezeu! Dacă nu faci asta, te-ai ars!

„Uită-te deci la bunătatea şi la severitatea lui Dumnezeu: El este sever cu cei care au căzut, iar cu tine este bun, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, şi tu vei fi tăiat” (Romani 11:22).

M-a uimit profunzimea și revelația surprinzătoare din versetul de mai sus.

Sper să nu vă deranjeze prea tare, dar în Mîntuire totul, dar totul, se bazează numai și numai pe Bunătatea lui Dumnezeu. Știu că unii se bazează foarte mult pe ce fac ei. Dar în Mîntuirea lui Dumnezeu, motivele de laudă, de mîndrie sau de aroganță personală nu au ce căuta. Am auzit că pe mine de-a lungul anilor au fost cîțiva creștini care cu „toată dragostea”, m-au trimis în iad. Cine știe, poate o fac și acum? „Norocul” și Șansa mea însă a fost și este Bunătatea lui Dumnezeu. Se numește Har!

Contează ce zice Dumnezeu despre noi, nu ce zic oamenii, oricine ar fi ei. Am primit azi mesajul de mai jos pe whatsapp și tare mi-a plăcut:

„Tot ce știu este că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată.
– Nu a făcut niciodată o promisiune pe care nu o va ține!
– Nu a trecut niciodată pe lângă o persoană pe care să nu o ajute. 
– Nu a auzit niciodată o rugăciune la care să nu răspundă.
– Nu a găsit niciodată un suflet pe care nu l-ar iubi.
– Nu a găsit niciodată un păcătos pe care nu l-ar ierta”

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”. (Efeseni 2:8).

Bunătatea lui Dumnezeu (nu severitatea Lui), ne îndeamnă, ne cheamă, dar ne și conduce la pocăință.

Suntem mîntuiți numai și numai prin Har, prin pocăință și prin credință.

Stăm în picioare tot prin credință, însă vom fi Mîntuiți pînă la Capăt dacă rămînem, continuăm și ne bazăm pe Bunătatea Domnului, nu pe performanțele noastre umane!

Concluzie: În Mîntuire, Nu te baza pe ce faci tu, ci pe ce face Dumnezeu. Singurul tău aport pentru a fi mîntuit este credința autentică.

Nu te baza pe reușitele tale morale, ci pe reușitele Dl Isus.

Nu te baza nici chiar pe evlavia sau pe pocăința ta, ci pe Bunătatea SA!

Fraților, numai Harul ne mîntuiește, dar ne și ține mîntuiți. Numai Bunătatea lui Dumnezeu, restul sunt ipoteze greșite. Apostolul Pavel, care era un slujitor al Harului, prin Duhul Sfînt, primește această măreață și deranjantă Revelație, Avertizare, dar și Îndemn:  Să ne bazăm și să rămînem în Bunătatea lui Dumnezeu, altfel riscăm … totul! Dacă nu te bazezi pe Bunătatea Sa, ci pe abilitatea ta, vei fi tăiat!!

Frați creștini, să NU facem noi pe deștepții și să ne credem superiori lui Dumnezeu. NU suntem mai deștepți decît EL. Învață să ai încredere în Bunătatea Sa, nu în abilitatea ta!!!

Dacă ești inteligent, dar și înțelept vei rămîne și tu în Bunătatea lui Dumnezeu și numai pe ea te vei baza. E singura noastră Șansă de a fi Salvați!

Sola Grația!!! Numai Harul!

Puterea Închinării

„Veniți să ne închinăm și să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Creatorului nostru. Căci El este Dumnezeul nostru și noi suntem poporul pășunii Lui, tuma pe care o conduce mîna Lui… ” (Psalmul 95:6-7). Unii credincioși se gîndesc că atunci cînd se Închină lui Dumnezeu, ei îi dau ceva Lui. Dar este exact invers: eu cred că atunci cînd ne închinăm la modul real lui Dumnezeu, EL ne dă nouă. În Închinarea adevărată, EL își împarte cu noi Viața, Înțelepciunea și Vindecarea SA. Cînd ne Închinăm Lui, EL ne dă nouă din puterea Sa și ne înnoiește mintea și sănătatea fizică. Închinarea este intrarea în prezența SA sfîntă, divină și terapeutică. De nenumărate ori mi s-a spus cu cea mai mare convingere: „Închinarea mă vindecă!” Se referea la Închinarea cu Biserica. Urmăriți în Evanghelii ce s-a întîmplat tuturor oamenilor care au venit la Isus și I s-au închinat: Toți au fost vindecați, schimbați și transformați. Ce este de fapt Închinarea? Închinarea este răspunsul pe care noi ÎL dăm lui Dumnezeu la dragostea Sa manifestată pentru noi. Nu suntem obligați, dar cînd experimentăm Harul Său suntem topiți de dragul Lui. Închinarea este răspunsul care se naște în inima noastră în urma revelației despre Măreția, Dragostea și Caracterul Mîntuitorului nostru Isus Hristos. În timp ce ne închinăm Lui ne „îmbătăm” cu EL. Ne umplem de EL. Închinarea însă nu e o cădere în transă, ridicare de mîini sau lacrimi de bucurie spirituală în timpul unei cîntări, ci este iubire pură aratată lui Dumnezeu din cauza a ceea ce este EL. Închinarea Adevărată (există și închinare neadevărată), este un mod de viață sau devine un mod de viață continuu spre slava lui Dumnezeu conform Cuvîntului Său. Închinarea nu-i doar să cînți muzică creștină, să îngenunchiezi în fața unei icoane, să rostești o rugăciune, să mergi la vreo biserică sau mînăstire, ci este un mod de viață plăcut Domnului. Tot repet asta deoarece realizez că prea mulți ziși creștini au impresia că închinarea este să mergi la biserică juma de oră sau mai mult și după aia … gata, s-a terminat. O luăm cu prostiile de la capăt. Aia este închinare falsă! Desigur că există Închinare congregațională cu Biserica, însă cînd slujba de închinare cu biserica se termină, închinarea nu se termină, ci ea continuă la modul privat și personal și cînd se termină slujba din Biserică. Priceput? Nu poți gîndi sau zice „am fost la închinare” sau „s-a terminat închinarea” deoarece Închinarea Adevărată este un mod de viață și odată ce a început la nașterea din nou, nu se termină niciodată! Cînd încetezi să respiri încetează viața. Cînd încetezi să te închini a încetat creștinismul tău! 😦 Cînt ne închinăm ni se întîmplă multe lucruri bune. Suntem transformați profund cînd PRIVIM prin credință Slava Domnului. Frica, urîtul, îngrijorarea și păcatul încep să se risipească în timp ce Domnul Isus este glorificat, prin rugăciune, cîntare, predicare, ascultare și trăire. Ascultarea muzicii, cîntarea de Laudă cu Biserica, predicarea și trăirea în uimire de Dumnezeu, asemănarea progresivă cu Domnul Isus, este Închinarea Adevărată. Ferește-te de închinarea care nu te transformă, care nu te face mai bun, mai nobil, mai asemănător cu Domnul Isus. Aia e o simplă păcăleală draconică. Închinarea Adevărată nu-i doar să crezi în Isus, să-I cînți sau să te rogi lui Isus, ci și să devi ca Isus!!!