Autoritatea lui Isus este și a noastră.

Cînd Dumnezeu l-a creat pe om, Domnul i-a dat acestuia autoritatea de a stăpîni peste tot ce este pe pămînt! Cînd însă omul a păcătuit ascultînd de vrășmaș, EL i-a dat satanei autoritatea pe care o avea omul! Cînd autoritatea omului i-a fost transferată diavolului, acesta a adus boli, sărăcie, poluare, conflict, amărăciune, durere, boală și moarte!
Se pune întrebarea: de ce nu l-a luat Dumnezeu pur și simplu pe satan de gît și de ce nu l-a aruncat în afara Edenului?
Atenție: Dumnezeu nu a făcut asta pentru că EL este un Dumnezeu Judiciar, deci judecă drept. Omul (Adam) a fost cel care i-a cedat autoritatea lui satan de bună voie!!! Așa că tot omul, de bună Voie, (al doilea Adam), trebuia să fie cel ce o ia înapoi în mod legal! Dumnezeu a făcut acest lucru printr-un OM! Numele Acelui OM lui este Isus Hristos!

Printr-o femeie (Eva) care nu a ascultat de Dumnezeu a intrat moartea în lume. 😦 Tot printr-o femeie (Maria) care însă a ascultat de Dumnezeu, a intrat Mîntuirea în lume! 🙂 Deci, încă o dată: Dumnezeu a răscumpărat omenirea printr-un alt Om! Numele Acelui OM lui este Isus Hristos!

Prin moartea Sa pe Cruce, Isus a restaurat în mod judiciar, deci drept, tot ce omul a pierdut. De aceea, mai înainte de a se ridica la Cer, EL a spus: „Toată puterea mi-a fost dată în Cer și pe pămînt. Duceți-vă în toată lumea și vestiți Evanghelia (Vestea Bună) …”. Aceasta este Vestea Bună: Nu suntem doar iertați, ci suntem și autorizați, să-i salvăm și să-i vindecăm pe alții prin puterea Crucii lui Isus 🙂

„Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pămîntească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile. A șters zapisul (dosarul) cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile și stăpînirile (autoritățile) și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce”. (Coloseni 2:13-15).

Aceste cuvinte mărețe ne spun că Isus ne-a transferat nouă autoritatea Lui, în mod judiciar, prin „procesul” de la Cruce. Aceeași autoritate pe care EL a avut-o, este acum a noastră pentru a o folosi spre Slava Sa! Aceasta este Realitatea! Aceasta este Vestea Bună, adică Evanghelia!!! Ai curajul oare s-o crezi și să ți-o însușești???

Un paradox subtil și extrem

Saul ÎL slujea pe Dumnezeu fără să-L audă, fără să-L vadă și fără să-L cunoască !!!

Repet această contradicție periculoasă: Saul din Tars, despre el este vorba, ÎL slujea cu rîvnă maximă pe Dumnezeu, dar fără să-L fi cunoscut și fără să-L fi auzit; însă spre stupoarea mea, nu era singurul! Zelul lui era remarcabil, dar era exact așa cum el spune despre evreii contemporani cu el: că aveau rîvnă fără pricepere.

Ce încă mă uimește este că și atunci, dar și acum poți să faci lucruri pentru Dumnezeu, dar fără să fi auzit vreodată glasul Lui și fără să fii în voia Lui. E trist, dar adevărat. Mă tem însă că istoria se repetă și fenomenul acela periculos este o stare cunoscută atunci, dar chiar și acum, printre preoți, pastori, predicatori și diferiți credincioși creștini.

Fariseii din vremea Mîntuitorului cunoșteau și ei bine Scripturile, dar paradoxul șocant este că nu-L cunoșteau pe Cel ce a scris Scripturile, era chiar în fața lor și mai și vorbeau cu EL. Habar n-aveau Cine este Isus!

„Și Tatăl care M-a trimis, a mărturisit EL însuși despre Mine. Voi nu i-ați auzit glasul, nu i-ați văzut deloc fața; și Cuvîntul lui nu rămîne în voi, pentru că nu credeți în Acela pe care EL L-a trimis. Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine” (Ioan 5:37-40). Woooow. Realizați profunzimea acestor versete rostite de Mîntuitorul Isus chiar în fața lor???

Să auzi aceste cuvinte adresate unor oameni care cercetau Scripturile, este extrem de ciudat. Este extrem de trist, pentru că ne lasă să înțelegem că Cuvîntul Lui Dumnezeu citit și cunoscut de unii poate fi ca apa pe gîscă: „Cuvîntul Lui nu rămîne în voi” este foarte grav.

Dacă cercetezi Scripturile și totuși „voi nu i-ați auzit niciodată glasul”, este extrem de grav. Dacă cerceterzi Scripturile fără să-i fi „văzut deloc fața” este la fel de grav.

Ceea ce este tulburător însă, e faptul că ei cunoșteau Cuvîntul lui Dumnezeu, dar nu-L cunoșteau pe Dumnezeul Cuvîntului lui Dumnezeu.

Deci: întîlnirea cu Isus cel viu, prin Revelație divină și personală, este obligatorie, este „un must”, pentru toți cei ce vor să aibe viața veșnică. Însă întîlnirea acea „lasă urme”: Te transformă din drac în sfînt și din credincios religios, în credincios creștin spiritual! Toți oamenii care s-au întîlnit personal cu Isus cel viu, prin revelație divină, cei care L-au văzut și L-au auzit pe Mîntuitorul Isus, au fost transformați, (precum Saul din Tars în apostolul Pavel), din oameni răi în oameni buni și din creștini lumești în creștini duhovnicești! 🙂