După ce, prin credință și pocăință am devenit copiii lui Dumnezeu, EL nu ne mai pedepsește pentru păcatele noastre – acest lucru s-a întîmplat deja la Cruce. Cînd credincioșii născuți din nou încalcă poruncile lui Dumnezeu, există anumite consecințe, dar pierderea Mîntuirii și a lui Dumnezeu ca Tată nu este una dintre ele.
Dumnezeu L-a pedepsit pe Isus pentru toate păcatele noastre – trecute, prezente și viitoare. Dar dacă sau cînd, încălcăm regulile casei Sale, Tatăl nostru iubitor ne disciplinează pentru a dezvolta în noi roada sfințeniei.
În înțelegerea mea Pedeapsa este diferită de Disciplină: pedeapsa este veșnică, disciplina este temporară.
Pedeapsa este pentru păcătoși, disciplina este pentru sfinți. Pedeapsa vine din mînie, disciplina vine din dragoste. Pedeapsă vine mai tîrziu, disciplina este acum. Pedeapsa alungă o persoană din prezența lui Dumnezeu, disciplina o aduce mai aproape. Pedeapsa e spre nimicire, disciplinarea este spre corectare, maturizare și restaurare.
Dumnezeu îi disciplinează numai pe copiii Săi (Evrei 12:6-11). Dacă ne-ar ignora și nu ne-ar disciplina înseamnă că nu am fi ai Săi. Tocmai pentru că ne iubește Domnul ne mai și jordănește, dar nu cu scopul de-a ne nimicii. Să nu ne mai supărăm din cauza disciplinării, ci să ne bucurăm. Primejdia majoră e atunci cînd Domnul nu intervine să disciplineaze și omul continuă să păcătuiască. Domnul are planuri bune pentru toți cei pe care îi disciplinează.
Tatăl nostru ceresc ne discipinează aici și acum pentru a dezvolta în noi un caracter nobil care să se alinieze caracterului Său!!!
cocardaniel 