Darul Răstignirii.

Mat 16:24, Mat 10:38

Răstignirea e un dar de excepție. E un dar pe care puțini îl vor. Să te poți răstigni. Să primești putere să te răstignești. Dar ca să te poți răstigni trebuie mai întîi să te lepezi de tine. Nu poți fi ucenic al lui Isus fără răstignire, moarte și … Înviere. Luca 14:27. Nu poți învia fără ca mai întîi să mori!

Este atît de importantă răstignirea încît Pavel scrie în Galateni 5:24 „Cei ce sunt a lui Hristos și-au răstignit firea pămîntească…. împreună cu patimile și poftele ei”.
Să fie foarte clar pentru toți: Nu poți ajunge la Înviere fără răstignire autentică. Viața creștină e centrată în Cruce. Dacă viața ta nu-i răstignită și înviată, nu-i viața creștină, ci doar …. cretină.
Dacă nu trăiesc prin Cruce, înseamnă că, poate, am doar religia creștină, nu și Nașterea din nou. Suntem invitați și obligați, la o răstignire plină de Înviere. Suntem invitați la a ne răstigni, a muri, pentru a trăi prin Duhul Sfînt.
Doar Răstignirea, moartea și Învierea îi aduc Slavă lui Dumnezeu.

Pericolul superficialității.
George Călinescu, unul  din cei mai importanți critici literari români, a scris în cartea „Enigma Otiliei” o frază care i-a iritat pe mulți contemporani de-ai săi.
-El spunea: “Superficialitatea este o boală națională, de aceea noi românii nu progresăm.” Hmm!

Chiar și creștinii s-au obișnuit în ultima perioadă sa fie superficiali, delăsători, neiertători, dezinteresați, iar efectele acestui păcat se resimte deja în viața spirituală a bisericilor din țara noastră.
Deschidem Biblia la întîmplare și citim un verset înainte de-a merge la locul de muncă sau la școală si declarăm apoi că ne-am hrănit spiritual. Rostim o rugăciune în timp ce ne îndreptăm spre mașină și spunem că am avut părtășie cu Domnul. Citim o poezie, cîntăm o cîntare în cadrul unui serviciu de închinare și avem impresia că Îl slujim pe Dumnezeu.
Scriem trei idei pe un petec de hîrtie, în timp ce se desfășoară programul în casa de rugăciune și considerăm că Duhul Sfînt ne-a inspirat într-un mod special.
Învățăm o predică de pe internet și o expunem în fața adunării și i-am impresionat pe oameni, dar nu pe Dumnezeu.
Dăruim un leu la colectă și ne felicităm pentrucă ni se pare că am salvat bugetul bisericii.

Semnul distinct și nepăcălitor că sunt viu în Isus Hristos, e că am primit darul răstignirii, al morții, nu doar al leșinului.

Dacă Isus Hristos a trecut pe Calea suferintei, a răstignirii, nici noi n-o putem evita … Deloc.
Creștinismul fără Cruce e … extrem de periculos, e chiar … demonic. Sună urît de tot, dar mă tem că-i adevărat. Satan L-a ispitit la maxim și continuu pe Domnul Isus să evite Crucea, cînd i-a oferit toată strălucirea și împărățiile lumii, dar fără Răstignire. Petru, fiind sub influență demonică, L-a implorat pe Isus să nu accepte moartea. Iar cînd era pe cruce, Domnul din nou a fost ispitit să coboare de pe ea și să NU moară.

Isus însă știa că evitarea morții este o farsă, o păcăleală, că e imposibilă Mîntuirea fără Cruce. Nu există strălucire fără răstignire.
„De aceea Tatăl L-a înălțat nespus de mult și i-a dat toate împărățiile și strălucirea lor, pentru că s-a smerit pînă la moarte de … cruce”. Fil 2:8-11
Coleni 3:5 ne poruncește să omorîm mădularele noastre. Cum e posibil așa ceva? Doar prin răstignire. Darul răstignirii nu îl vrea oricine. Doar cei Aleși. Doar ucenicii.

Mîine, Vineri, evocăm Răstignirea și moartea lui Isus Hristos! Tu ai murit și ai înviat împreună cu EL, că altfel …. vei avea surprize neplăcute … eterne.