Cum explică Isus perfidia păcatelor noastre

„Tată, iartă-i, că nu știu ce fac” (Luca 23:34).

Isus a sesizat subtilitatea păcatelor noastre și o explică tocmai de pe …. Cruce. Crucea lui Isus n-a fost doar locul unde EL a cîștigat mîntuirea noastră, ci a fost și locul Revelației. Una dintre cele mai mari revelații pe care eu am primito prin Crucea Lui a fost exclamația: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac”

Concluzia mea: Domnul aici ne revelează cum lucrează păcatul de este așa de seducător. Păcatul e plăcut, iar pentru alții … corect, drept! E foarte clar că jobul lui satan este să-i înșele și pe cei aleși, sau mai ales pe ei!

Majoritatea oamenilor atunci cînd păcătuiesc, nu știu ce fac, sau cred că fac ce este bine. Păcatul deci este nebunie, e criză psihiatrică,, dar și spirituală, e lipsa conștienței. Chiar dacă unii oameni poate știu că fac rău, în același timp nu sunt conștienți de perfidia păcatului.

Perfidia păcatului însă este mai profundă la oamenii religioși, inclusiv între creștini.

Tocmai la ei se referea Domnul pe Cruce. Să  îi luăm de exemplu pe oamenii religioși, pe evrei. Ei L-au răstignit pe Isus cu conștiința liniștită, de „dragul” lui Dumnezeu. Ei gîndeau că este corect și drept. Dacă am fi fost între ei, sigur ne-ar fi convins și pe noi că răstignirea lui Isus este voia lui Dumnezeu. Ne-ar fi convins să luăm și noi piatra sau măcar să împroșcăm cu puțin venin. Ar fi venit cu argumente biblice. Că Isus a păcătuit și de aceea trebuie să moară, că asta este calea Domnului. Etc. Că dacă nu îl răstignesc greșesc, că dacă nu Îl crucifică public, se unesc cu păcatul. Etc. Prosti!

Încrîncenarea religioasă e cea mai dubioasă, dar și cea mai periculoasă, tocmai pentru că răutatea și răzbunarea lor, nu-i considerată răzbunare, ci dreptate. E considerată evlavie sau împlinirea voii lui Dumnezeu.

Dar tocmai despre ei Isus spune: „Tată, iartă-i, că nu știu ce fac”. Ei aveau impresia că știu ce fac, dar totuși, NU știau deloc! Aveau impresia drăcească că-s în voia Domnului, că fac ce e bine, dar de fapt, fără să realizeze făceau voia lui satan.

Cînd omul religios păcătuiește, el de fapt, nu știe ce face. E amăgit și sedus, fie să creadă că face bine, fie să nu realizeze că păcătuiește.

Cel mai infam prînz din Biblie a avut loc după ce preaiubiții frați ai lui Iosif (credincioși convinși și cuvioși) s-au sfătuit să îl omoare și l-au aruncat într-o groapă. (Geneza 37), urmînd ca după prînz să îl ucidă. (Prînz adus tot de Iosif!). După ce și-au pregătit infamul plan, s-au așezat să mănînce, dar nu înainte de-a se ruga, mă gîndesc, iar după urmau să îl omoare, din invidie. Cu inima liniștită s-au așezat la rugăciune și la masă, fratele lor însă fiind speriat, flămînd, rănit și în pericol de moarte, dar ei  drăguții …. păpau!

Nici ei NU știau ce fac! Păcatul ește inconștiență. Cînd omul păcătuiește, nu știe ce face.

Alți în zilele noastre, după ce defaimă, jignesc, se răzbună și distrug, se așează cu inima liniștită la rugăciune și la Masa Domnului, crezînd că toate sunt bune și după voia LUI. Și mai grav! Feriți-vă de inconștiența păcatului!

Doamne fie-ți milă de noi toți!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s