Lecții la Besor

Lecții la pîrîul Besor

1Samuel 30

Despre pîrîul Besor puțini au auzit. Însă episodul Besor își merită un spațiu proeminent în viața și inima celor epuizați și înfrînți.

Povestirea începe cu ruinele Țiglagului. David și cei 600 de soldați ai lui se întorc de pe frontul războiului filistean și își găsesc tabăra devastată. O ceată de amaleciți invadatori s-a năpustit asupra satului și l-a prădat, răpind femeile, copiii și tot ce aveau. Durerea bărbaților se transformă în mînie, dar nu împotriva amaleciților, ci împotriva lui …. David.

La urma urmei, nu el i-a adunat și i-a dus la luptă? Tot el a lăsat femeile și copiii neprotejați! Atunci trebuie să moară! Așadar, soldații încep să ia pietre letale în mînă.

Hm! David deja era obișnuit cu așa ceva! Nimic nou! Deja era obișnuit cu astfel de tratament din partea fraților de … credință. Doar toți erau credincioși în Israel! Familia l-a ignorat. Saul îl ura de moarte, iar acum oamenii săi, care dacă vă aduceți aminte, și-au căutat refugiul la el, nu viceversa, s-au întors împotriva lui. David avea toate motivele să intre în depresie profundă pentru că s-a trezit respins de toate cercurile importante din viața sa. Chestiunea asta nu-i deloc simplă! Acesta putea fi cel mai rău ceas din viața sa!

Însă el face din ceasul rău, unul dintre cele mai bune din viață! Incredibil a fost tipul acela!!!:)

În timp ce 600 de oameni își alimentează mînia cu fantezii ucigătoare, David Îl caută pe Domnul! Și acum urmează unul dintre versetele mele favorite: „Dar David s-a îmbărbătat sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui” 1 Samuel 30:6

Ce vital este să învățăm să facem și noi la fel! Grupurile de sprijin nu sprijină întotdeauna. Biserica uneori devine dușmănoasă, iar prietenii nu întotdeauna sunt prietenoși. Pastorii pot s-o ia pe căi greșite și bisericile o pot lua și ele razna. Cînd nimeni nu ne poate ajuta, trebuie să facem și noi exact ceea ce a făcut David. S-a dus direct la Dumnezeu!!!

-Să urmăresc ceata aia de tîlhari?

-Urmărește-o căci o vei ajunge și vei izbăvi totul 30:8

Înainte credeam că numai sfinții pot vorbi cu Dumnezeu. Acum încep să cred că Dumnezeu ar vorbi cu oricine în felul acesta, iar sfinții sunt cei care Îi acceptă oferta!

Îndată ce a primit aprobarea de la Dumnezeu să acționeze, David redirecționează mînia oamenilor dinspre el, spre dușmanii lor reali și pornesc împotriva amaleciților.

Armata ajunge la un pîrîu numit Besor și descalecă. Soldații lui David înainteză prin apă, își stropesc fața cu ea și își cufundă degetele obosite ale picioarelor în noroiul răcoros și se întind puțin pe iarbă. Auzind porunca de-a merge mai departe, 200 aleg să se odihnească. „Mergeți fără noi”, spun ei.

Oare cît de obosit poate fi cineva ca să abandoneze căutarea propriei lui familii răpite de dușman?

Biserica își are propriul cvorum de astfel de oameni. Oameni buni, oameni evlavioși. Cu numai cîțiva ani înainte pășeau cu o hotărâre fermă. Acum însă, oboseala îi consumă; sunt epuizați. Atît de extenuați încît nu își mai pot aduna puterile pentru a-i salva pe cei care sunt carne din carnea lor. Indiferent care ar fi motivul, biserica își are porția ei de oameni care doar stau și se odihnesc pentru că au obosit în alergarea și lupta vieții.

Totuși biserica trebuie să decidă: Ce facem cu oamenii de la pîrîul Besor?

Îi lăsăm să se odihnească puțin, dar le numărăm minutele de repaus? Sau facem ce a făcut David, omul după inima lui Dumnezeu???

David le-a permis să rămînă la pîrîu. El și ceilalți 400 de luptători rămași reiau urmărirea amaleciților. Au dat în deșert peste un rob egipean bolnav, abandonat de stăpîni și lăsat să moară de foame și sete. Oamenii lui David îl resuscitează și după aceea îi cer să îi ducă la tabăra vechilor lui tovarăși. Soldații lui David se aruncă asupra dușmanului precum vulturii asupra șobolanilor. Fiecare femeie și copil evreu sunt salvați! David se transformă din țap ispășitor în erou și încep strigătele de bucurie.

Dar cei 200 de soldați care se odihniseră în timp ce cei 400 luptaseră???

Pînă și viermii sunt mai convinși de propria lor vrednicie. Se simt la fel de masculini ca și un macrameu! Pe cînd cei 400 aveau gînduri agitate față de cei 200, iată cum David le stinge agitarea:

„Să nu faceți așa ceva fraților cu ce ne-a dat Domnul; căci EL ne-a păzit și a dat în mîinile noastre ceata care venise împotriva noastră. Și cine v-ar asculta în privința asta? Partea trebuie să fie aceeași și pentru cel ce s-a pogorît pe cîmpul de bătaie, cît și pentru cel ce a rămas la calabalîcuri: s-o împartă deopotrivă” (1Samuel 30:23-24).

Observă cuvintele lui David: „au rămas la calabalîcuri” (echipamente), de parcă asta le-ar fi fost slujba!!! Ei nu solicitaseră să li se permită să stea și să aibă grijă de echipamente, ci voiau să se odihnească pentru că erau epuizați.

Însă David conferă demnitate deciziei lor de a rămîne!!!

David a făcut multe fapte de măreție în viață. A făcut și multe fapte nesăbuite în viață. Însă probabil cea mai nobilă a fost fapta aceasta discutată: i-a onorat pe soldații obosiți de la pîrîul Besor.

Soldații care au rămas la pîrîu au fost răpuși de slăbiciune; au fost înfrînți de oboseală, au fost înfrînți de propria lor neputință. David însă le transformă eșecul în demnitate!!!! Nu se răzbună, nu e arogant și nu acuză, ca ceilalți, ci el apără în timp ce ceilalți vociferau și acuzau! Nu-i numește nici paraziți și nici lași, ci le conferă onoare. În loc să-i umilească, el îi cinstește! Așa procedează doar omul după inima lui Dumnezeu! Cu adevărat David a fost un adevărat lider și militar, dar mai ales spiritual!

Într-o zi cineva va citi ce a făcut David și își va numi biserica: „Pîrîul Besor” Oare nu asta ar trebui să fie Biserica lui Hristos? Un loc în care soldații epuizați să găsească odihnă, protecție, să își recapete forțele proaspete și demnitatea în locul rușinii, iar cei victorioși să aibă milă de cei înfrînți, ajuntîndu-i să fie restaurați???

E deci în regulă să cazi uneori răpus de slăbiciune. E în regulă uneori să te odihnești. Uneori e în regulă să nu mai poți. E natural uneori să te prăbușești! Comoara o purtăm în vasul de lut!

Isus Hristos e David al nostru! EL luptă cînd eu nu mai pot. EL merge înainte cînd eu am căzut. EL recuperează ce eu am pierdut, n-am păstrat sau alții mi-au furat. EL biruiește cînd eu sunt înfrînt și mă face părtaș victoriei Sale. EL merge unde eu nu mai pot merge! EL nu se mînie cînd uneori nu mai pot! Oare nu chiar EL a zis: „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și vă voi da odihnă”?

Cînd alții mă umilesc, EL mă onorează ! Așa a făcut David, tot așa face și Fiul lui David! Slavă Fiului lui David:) Se vede că sunt … Rude …. apropiate!!!

Pîrîul Besor binecuvîntează odihna.

Pîrîul Besor redă demnitatea celor ce și-au pierdut-o!

Pîrîul Besor de asemenea avertizează împotriva aroganței. David știa că victoria este un dar. Să ne amintim și noi acest mare adevăr!

 Ești obosit? Trage-ți sufletul. Avem nevoie de puterea ta.

Ai căzut din cauza epuizării? Ridică-te. Așteptăm să îți revi!

Ești puternic? Nu te grăbi să judeci pe cei obosiți sau căzuți. E foarte probabil că vei avea și tu un moment în care te vei prăbuși. Dacă asta încă nu s-a întîmplat sigur se va întîmpla. Atunci vei avea nevoie să cunoști și tu lecția, dar și vindecarea de la rîul Besor

Pîrîul Besor! Ce Lecții Divine!!!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s