Creștini care suferă de pioșenie neatractivă și necontagioasă.

Există 4 nivele posibile la care putem trăi. Vom vorbi aici doar de primele trei.

Secretul trăirii e să știi cum să trăiești. Mulți oameni știu totul despre viață, cu excepția cum să își trăiască viața. Ei eșuează la acest aspect fundamental: arta trăirii.

Aceste nivele sunt: 1.Instinctul. 2. Datoria. 3. Credința teologică că-s mîntuit și atît, iar pe urmă ….. 4.Credința care lucrează prin dragoste!

 1.Nivelul Instinctului.

Omul nu poate trăi numai la nivelul instinctului. Animalele însă pot. Ele supraviețuiesc răspunzînd la mediu. Dar omul care este o ființă morală, trebuie să răspundă și la instinct, dar și la moralitate pentru a supraviețui. EL nu poate spune ca animalul: instinctele mele sunt suverane și ele îmi vor determina comportamentul. Nu putem trăi după instince și impulsuri, că o dăm tare în bară și … doare. A trăi doar după instinct, înseamnă puțină plăcere, dar și mai multă durere, luptă continuă, dar și război pierdut.

2.Nivelul Datoriei.

Nivelul Datoriei este deja o treaptă mai sus. Aici suntem introduși la Legea Morală și trebuie s-o ascultăm. De acum religia sau rugăciunea, devine datoria mea. Mulți creștini trăiesc la acest nivel. Mergem la biserică, ne rugăm, dăruim, și ne silim să ducem o viață corectă. Dar nivelul acesta este totuși nesatisfăcător, e chiar obositor. În mod constant ne biciuim conștiința, forțîndu-ne să facem binele în religia datoriei. Dar și nivelul acesta ne golește spiritual, chiar dacă este unul moral. În loc să ne aducă bucurie, acest nivel al datoriei, încet, încet, ne secătuiește de seva spirituală.

Un soț și-a prezentat soția unui pastor: „Soția mea este una dintre creștinele tale luptătoare!” Și se vedea pe ea că e o creștină muncitoare. Se lupta din răsputeri să fie bună. Fața îi era încordată și mereu preocupată. Era atît de preocupată să fie serioasă, încît nu mai avea deloc timp pentru relaxare și socializare. Suferea de o pioșenie neatractivă, necontagioasă!

Oamenii gîndesc cam așa: „O să mă străduiesc mai mult”. Răspunsul însă este: „Nu te strădui mai mult”. Pentru că atunci cînd te străduiești mai mult, de fapt, tu ești în centru și te bazezi pe tine și pe efortul tău.

În Religia Datoriei, Dumnezeu este referință, nu Resursă! Domnul e pe margine, iar tu ești în centru transpirînd și inspirînd …. evlavie, dar …. falsă! În religia datoriei, Domnul nu este desfătarea ta, ci este datoria ta!

Știți ce fac unii creștini, cu toate intențiile lor onorabile? Încearcă șă își cîștige prin transpirație, nu numai pîinea zilnică, ci și Viața Veșnică!

Biciuirea voinței pentru a ne face datoria este obositoare. Cu toate acestea, mare parte din predicarea de azi, pune bază pe moralitate: pe forța proprie.

Ioan Botezătorul reprezintă evanghelia pretenției, a datoriei, a obligației. „Nu poți face asta; nici pe asta n-ai voie s-0 faci, trebuie să o faci pe cealaltă”.

Isus a spus că cel mai mic în Împărăția Cerurilor e mai mare decît Ioan Botezătorul. De ce? Pentru că Împărăția lui Dumnezeu nu prezintă evanghelia obligației, ci Evanghelia Ofertei, care este Evanghelia lui Isus! Priceput? Trebuie să primim Împărăția, prin Har și prin credință, nu să ne biciuim în Ea.

Cei ce sunt în Împărăția Ofertei, a Harului și a Supranaturalului, deși poate sunt cei mai din urmă, cei mai mici și cei mai disprețuiți, sunt mai mari decît cei din împărăția obligației, a datoriei. De ce? Pentru că cei ce fac lucrurile din obligație, sfîrșesc în oboseală, frustrare, uscăciune, duritate și chiar răutate!

Dar cei ce au Evanghelia Ofertei, sfîrșesc în plinătate și bucurie, pentru că sunt conectați la resurse infinite. Ei trăiesc prin Harul și puterea Altuia!

3.Nivelul credinței teologice că-s mîntuit și atît, iar pe urmă … frustrare.

Credința asta e bună, dar foarte limitată. În credința asta oamenii sunt înregimentați într-un crez sau într-un sistem creștin religios. Merg la biserică, unii sunt chiar serioși, dar totul este uscat spiritual, pentru că ei nu mai așteaptă decît să moară și să meargă în cer. Dar pînă Atunci și Acolo, trăiesc aici ca în iad, chinuindu-se, lovind și călcând peste cadavrele altora ca să își atingă scopul lor „evlavios”. În loc să trăiască în puterea Duhului, ei trăiesc în puterea cărnii lor, puțin emancipate de sistemul religios din care fac parte.

Fugi de o credință, de o pioșenie, de o evlavie sau de o pocăință neatractivă, neiubitoare și necontagioasă! Nu-i de la Duhul Sfînt!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s