Mai bine pleca și el de acasă

Problema fiului cel mare, care n-a plecat de acasă, este mult mai gravă decît a celui ce a plecat de acasă! Degeaba stăm lîngă Hristos, trebuie să pășim în Hristos! Lîngă Hristos dă bine, arată bine, dar poate fi de rău!

Proximitatea cu Domnul nu-i suficientă. Dumnezeu vrea intimitate, nu doar proximitate.

Tatăl fiului risipitor a avut intimitate doar cu fiul cel mic, nu și cu cel mare. Deși fiul cel mare a avut o viață se pare morală, era serios, dar și harnic pe deasupra, totuși era un tip rece, acru și distant cu tatăl său. Deși niciodată n-a plecat de acasă, totuși avea un spirit invidios, justițiar și răzbunător.

Cel mai bun lucru care i s-a întîmplat fiului risipitor este tocmai că a plecat de acasă. Da, da! Cel mai bun lucru care i s-a întîmplat fiului risipitor este că a ajuns la porci, etc, pentru că doar așa și-a venit în fire. Dacă nu pleca de acasă, avea toate șansele să devină rău ca frate-su, care n-a plecat de acasă. Faptul că toată viața stai în biserică sau „acasă”, că esti moral, serios și harnic, nu neapărat produce intimitate cu Tatăl! Uneori produce tocmai reversul.

Isus ne spune că risipitorul pocăit s-a îmbrățișat cu Tatăl, dar fiul cel mare niciodată. Risipitorul a produs bucurie Tatălui și întregii case, dar cel mare …. I-a produs bucurie …. Zero! Fiul cel mic a risipit averea tatălui, fiul cel mare a risipit părtășia cu tatăl, de acru ce era.

Nu e virtute că fiul cel mare n-a plecat de acasă niciodată. Grav este că deși a rămas acasă, era turbat, se considera superior, era speculator, justițiar și acuzator. Mai bine pleca și el de acasă, că poate se trezea și revenea și el acasă pocăit! Așa a rămas el în casă, dar acrit de lucru și ros de fantezii. El era fiu, dar avea psihologie de … slugă, dar o slugă rău voitoare!

Fiul cel mare, care n-a plecat de acasă, s-a specializat în a-și defăima fratele și de a vorbi urît cu Tata! Avea timp destul să se specializeze în așa ceva!

Nu-i suficient să stai în casă și să nu faci anumite păcate ale trupului, dar în schimb să cultivi păcate ale duhului.

Prefer să fiu un fiu risipitor care s-a pocăit pe bune, dar acum produce bucurie, decît unul care „n-a greștit niciodată”, dar nu produce bucurie nimănui … niciodată, dimpotrivă!

Faceți sigur că atunci cînd fiul risipitor se întoarce acasă, nu îi iese în întîmpinare fratele cel mare, ci TATA, că altfel face cale întoarsă!

Mai bine înapoi la porci, decît „acasă”, în dictatura fratelui cel mare, sau ca fratele cel „corect”. Acasă, e acolo unde e prezent Dumnezeu cu dragostea SA fierbine și primitoare!

Nu vă duceți în biserici reci și seci, pline de „fratele mai mare”, că pierdeți vremea, ba, pe deasupra, deveniți și voi acri, reci și seci! Ferească Sfîntul!

 

 


 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s