4. Dumnezeul grămezii de cenușă!

Doctrina răsplătirii

Pe parcursul următoarelor 22 de capitole, prietenii lui Iov dau glas unei idei centrale care era, de fapt, teologia pricipală a acelor vremuri. Din nefericire ea există și azi! Uneori e intitulată „doctrina răsplătirii”. Ideea este că sfințenia are ca rezultat prosperitatea și binecuvîntarea, iar răutatea are ca rezultat suferința.

În mod ironic, în tăcerea lor, prietenii aceștia l-au apropiat pe Iov de Dumnezeu. Cînd au vorbit l-au îndepărtat!

„Deci, Iov, dacă suferi atît de rău înseamnă că tu ai adus peste tine această suferință. Dacă nu mai ești aproape de Dumnezeu, cine crezi că și-a schimbat poziția? Dacă te vei pocăi, EL te va elibera de această suferință!”

Argumentele rostite de prietenii lui Iov sunt repetate și azi în unele biserici. În general noi asociem starea de bine, cu prezența lui Dumnezeu și presupunem că suferința apare din cauză că cineva a făcut un lucru rău. Nimeni nu scrie o carte cu titlul: „Unde este Dumnezeu cînd mă simt bine?” Nimeni nu strigă după ce a cîștigat la loterie: „De ce eu Doamne?” Și desigur că este adevărat că durerea nu a făcut parte din planul inițial al lui Dumnezeu și va veni o zi în care EL va sterge toate lacrimile din ochii tuturor sfinților Săi.

Și totuși … Deși Dumnezeu urăște durerea, El poate să o și folosească în scopuri bune. Prezența durerii nu înseamnă absența lui Dumnezeu.

Deși Iov nu află niciodată conversația din cer, istoria lui este și a noastră. Pe acest pămînt noi trăim pe scena de jos. Vine iarna sufletului și deseori nu știm de ce. Dar în final și după multă durere, Iov descoperă ceva mai bun. El află cine este Dumnezeu. „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut”. Acest lucru e de ajuns. Dumnezeu știe. Lui Dumnezeu Îi pasă.

Cînd Dumnezeu Însuși a venit pe pămînt, a sosit în timpul iernii. Isus, asemenea lui Iov, a fost cunoscut ca un om al durerii. El era obișnuit cu suferința.

Unde era Dumnezeu? Era cu Iov pe grămada de cenușă. Și Isus, la fel ca Iov, era sfîșiat cu suferință, astfel încît nimeni nu L-a recunoscut: „Noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit”. Și EL avea să treacă prin iarna absenței lui Dumnezeu: ”Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”

La cruce găsim paradoxul suprem: Dumnezeu trăiește experiența absenței lui Dumnezeu, astfel încît să se poată apropia de noi în pierderea, în suferința noastră, ba chiar și în înstrăinrea noastră de Dumnezeu.

Dacă în viața ta este iarnă acum și dacă te întrebi unde este Dumnezeu, nu mai trebuie să te întrebi. Gata, am înțeles. EL este Dumnezeul grămezii de cenușă!

EL este lîngă cei cu bube; lîngă cei urît mirositori, lîngă cei loviți și hărțuiți de cel rău și de cei răi!

Într-un sens, Isus n-a fost niciodată mai aproape de noi decît atunci cînd a fost cel mai departe de Tatăl. Poate că tocmai suferința SA este slava SA! Ioan 12:23-28!

„ să dau celor din Sion o cunună împărătească în loc de cenușă..” Isaia 61:3. Iov în locul grămezii de cenușă, în final a fost răsplătit … regește pentru suferința îndurată din partea celui rău!

Aștept și eu același lucru!!!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s