3.Prietenii din iarnă

Apoi prietenii lui Iov află despre necazurile care s-au abătut asupra lui Iov. Ei se duc împreună să plîngă de milă și să-i aducă mîngăiere, însă abia îl mai recunosc!

Iov fusese renumit pînă atunci pentru caracterul și averea sa extraordinară. Acum este faimos pentru problemele și suferința lui extraordinară. Cînd ești pe val cu caracter și cu avere, ai prieteni mulți, cînd însă ajungi plin de bube, aproape toți prietenii te părăsesc. Vorbesc din experiență! Iov a mai rămas cu 4. Destul de mulți!

Cînd au ajuns la el și l-au văzut cum arăta „au șezut pe pămînt lîngă el șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună nici o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea”.

Trebuie menționat faptul că, după trecerea celor șapte zile, prietenii lui Iov încep să vorbească – și vorbesc foarte mult. În vorbirea lor spun și multe prosti și dau și de necazuri.

Dar tăcerea lor a fost sclipitoare. Tăcerea lor a fost un dar pentru Iov, pe cînd vorbirea lor a fost prăpăstioasă. Uneori, poate că modul cel mai potrivit de a transmite prezența lui Dumnezeu pentru o persoană care suferă este să stai cu ea în tăcere.

În sfîrșit, după șapte zile, Iov vorbește. Așteptăm să aflăm ce va spune. Dacă ar fi repetat ce a spus în capitolul 1 – „Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, binecuvîntat să fie Numele Domnului” și să se închine – testul s-ar încheia. Iov ar fi fost o carte scurtă. Dar „După aceea Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.”

Acest răspuns îl împiedică pe Iov să intre în categoria vorbitorilor motivaționali, precum Joel Osteen. Iov continuă să ceară ca ziua aceea să fie blestemată de cei ce blestemă zilele. (Nu ni se spune exact cine sunt cei ce blestemă zilele. Pare să fie o categorie limitată).

În următoarele 28 de capitole, Iov dă frîu liber unui torent uluitor de înverșunare, confuzie, tristețe și mînie împotriva lui Dumnezeu. El vrea să știe de ce l-a părăsit Dumnezeu. Acest lucru este de o franchețe atît de brutală, de indecentă, încît prietenii lui nu-l mai pot suporta.

Cea mai mare parte a ultimului capitol din Iov este un epilog. Dumnezeu spune prietenilor care veniseră să îl încurajeze pe Iov: „Mînia Mea S-a aprins împotriva voastră … pentru că nu ați vorbit așa de drept despre Mine cum a vorbit slujitorul Meu Iov.”

Imaginați-vă uimirea indivizilor: Iov se plînge de Dumnezeu; ei Îi iau apărarea lui Dumnezeu. Ei spun și știu că au dreptate. Dar Dumnezeu vine și spune: „Nu, Iov a avut dreptate”.

Dumnezeu spune că, dacă Iov se va ruga pentru ei, EL îi va ierta! Putem presupune că Iov și prietenii lui au avut o conversație interesantă. Iov se roagă și Dumnezeu iartă! Aștept și eu ziua cînd „prietenii mei acuzatori și răutăcioși” îmi vor cere să mă rog pentru ei! 🙂 Am răbdare!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s