Din înțelepciunea duhovnicilor români

„Dragostea este superioară chiar și adevărului” Richard Wurmbrand

„În iubire nu există nimic raţional!“Arsenie Papancioc.

Duhovnic al Mănăstirii Brâncoveanu, de la Sâmbăta de Sus, judeţul Braşov, până în 2009, când a trecut la cele veşnice, parintele Teofil Părăian a vorbit deseori despre iubire în cărţile sale. În volumul  „Din vistieria inimii mele”, volum publicat în anul 2000, cuviosul Teofil Părăian spune despre iubire că este un sentiment care împlineşte şi completează fiinţa umană.

Ar trebui să ne fie ruşine ori de câte ori intervine în viaţa noastră ceva care aduce depărtare, care împinge, care respinge, care întoarce răutatea, care întoarce ura în suflet, care aduce vârtej. Ar trebui să ne fie ruşine ori de câte ori în sufletul nostru se ivesc nişte răutăţi care ne depărtează de omul de lângă noi. De fapt, omul de lângă noi este cel mai însemnat. Nu trebuie să ne gândim la oameni de peste mări şi ţări (care ne sunt apropiaţi şi ei), ci trebuie să-l avem în vedere pe omul de lângă noi, pentru că Dumnezeu vrea să fim bucuroşi unii de alţii şi să împlinim ceea ce lipseşte. Asta face iubirea: împlineşte, completează, adaugă.  Dacă ai pe cineva apropiat, îi treci cu vedere defectele. Dacă iubeşti pe cineva, îl iubeşti cu scăderile lui cu tot, cu patimi cu tot, cu răutăţi cu tot. Dacă nu-l iubeşti, nu-l iubeşti nici cu calităţile lui, nu-l iubeşti nici cu virtuţile lui.

Duhovnicul Teofil Părăian considera că doi oameni care se iubesc devin una şi aceeaşi fiinţă 

„Pe oameni îi primeşti în suflet cum sunt, pentru că, să ştiţi, dacă iubeşti pe cineva, îl iubeşti cu defecte cu tot, iar dacă nu-l iubeşti, nu-l iubeşti nici cu calităţile pe care le are. Deci există o spontaneitate în iubire. Aceasta nu este reglementată de poruncă şi nu este după poruncă, ci este din capacitatea noastră şi din aşezarea noastră. Dacă poţi să iubeşti pe cineva în felul acesta, iubirea trebuie lărgită şi la cei pe care nu poţi să-i primeşti în suflet şi pe care nu poţi să-i iubeşti. A iubi pe cineva înseamnă a-l primi în suflet, a-l purta în suflet, a ţi-l face propriu, a-l avea şi în inimă, nu numai în afară de tine, ci mai ales înlăuntrul tău”, spunea Teofil Părăian în „Din ospăţul credinţei”, volumul I.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s