Cea mai ironică răsturnare de situație a istoriei

Ce i-a determinat pe creștini să-și însușească Crucea ca semn al credinței lor? De ce nu facem tot ce ne stă în putere pentru a șterge amintirea acelei amintiri scandaloase?

Am putea scoate în evidență Învierea lui Isus, menționînd Crucea doar ca pe o nefericită notă de subsol a istoriei !!! De ce totuși facem din ea monumentul central al credinței noastre? „Păi tocmai imaginea aceasta îi face pe unii să își piardă credința”, a strigat unul din personajele lui F. Dostoievski, după ce a văzut scena Răstignirii redată de pictorul Holbein.

Ce-i foarte curios, dar și mai semnificativ, e faptul că Însuși Isus ne-a dat porunca de-a ne aminti tocmai de moartea Sa cînd ne adunăm împreună la închinare.

Nu vi se pare asta foarte interesant, revelator? Domnul nu ne-a poruncit să ne amintim nici de Duminica Floriilor, nici de Duminca Învierii Sale, ci doar de … Paște. „Să faceți asta spre pomenirea Mea …” De aici reiese pregnant că Isus a dorit ca nu cumva să uităm ce s-a petrecut la Calvar …. și creștinii nu ai uitat.

Îmi aduc aminte de perioada cînd în Casele de rugăciune ale pocăiților era interzis să fie așezată o Cruce. Greșeam! Dar de cîțiva ani buni lucrurile s-au schimbat! Noi nu ne închinăm Crucii, dar trebuie să ne amintim de ce s-a întîmplat acolo nonstop!

Crucea i-a ofensat profund pe grecii mîndri de zeii lor chipeși și pe evreii care așteptau de veacuri pe un Mesia cu înfățișare de împărat care vine pe un cal alb, etc. Însă Mesia a venit pe un măgăruș, a murit pe o Cruce disprețuită și blestemată, a Înviat într-un mod miraculous, dar și misterios, iar după înviere s-a arătat doar ucenicilor Săi. (Totul este în contradicție cu rațiunea umană!).

Crucea însă reușește să ofere răspunsuri la realități mult mai adînci din inima omeneastă. Dumnezeul răstignit pe Cruce, ne explică adevăruri profunde care, dacă ea n-ar exista, nu ar avea nici un sens.

Crucea lui Hristos aduce Speranță în clipa cînd am pierdut orice speranță! Pavel L-a auzit pe Dumnezeu zicîndu-i … „puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrșită”, iar apoi s-a văzut pe sine altfel: „Cînd sunt slab atunci sunt tare. De aceea simt plăcere în slăbiciune, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări .. ”

Aici Pavel arată spre un mister care lasă în urmă calea budistă de rezolvare a suferinței și greutăților vieții. El nu vorbește despre resemnare, ci despre transformare.

Chiar lucrurile care ne fac să ne simțim nevredinici, nedemni și nepotriviți, chiar lucrurile care ne fac să ne pierdem speranța, tocmai pe acelea le folosește Dumnezeu pentru a-și face lucrarea. Iar ca dovadă avem … Crucea!

”Mi-ar fi plăcut ca un scriitor talentat ca Milton sau Dante să fi redat scena care trebuie să fi avut loc în iad în ziua în care a murit Isus. Cu siguranță s-a dezlănțuit o adevărată petrecere în infern. Șarpele din Geneza zdrobise călcîiul lui Dumnezeu; balaurul din Apocalipsa înghițise, în sfîrșit, Pruncul. Fiul lui Dumnezeu, trimis pe pământ într-o operațiune de salvare, de mîntuire, sfîrșise atîrnat pe Cruce, ca o sperietoare de ciori zdrențuită. Ce victorie diabolică. Dar cît de scurtă!”

Prin cea mai ironică răsturnare de situație a istoriei, ceea ce a reprezentat pentru satana biruința răului, a reprezentat pentru Dumnezeu, dar și pentru noi, biruința Binelui.

Moartea lui Isus pe cruce a unit cele două margini ale prăpastiei dintre un Dumnezeu perfect și o omenire fatalmente pervertită.

În ziua pe care o numim Vinerea Mare, Dumnezeu a învins păcatul, a înfrînt moartea, a triumfat asupra lui satan și i-a luat pe ai Săi înapoi. I-a dat șah Mat!

În acel act de transformare, Dumnezeu a făcut din cea mai monstrouasă faptă a istoriei, cea mai mare Victorie! Nu e de mirare, că simbolul Crucii nu a dispărut pînă azi; nu e de mirare că Isus a poruncit să nu uităm niciodată Moartea Sa pe Cruce.

Datorită Crucii am speranță! Prin rănile Fiului lui Dumnezeu suntem vindecați, spune Isaia, nu prin minunile Lui.

Dacă Dumnezeu poate găsi putere într-un moment de aparentă neputință, ce n-ar putea face Dumnezeu cu eșecurile și greutățile aparente din viața mea? Crucea lui Hristos îmi dă speranță cînd orice altă speranță s-a dus!

În misterul și alchimia Răscumpărării, cea mai odioasă crimă devine puterea noastră vindecătoare!

Cind vindecătorul rănit de moarte se întoarce de Paște, ziua care ne prezintă dinainte un crîmpei din ceea ce va fi istoria din perspectiva eternității, toate rănile, toate cicatricile, toate dezamăgirile vor apărea într-o altă lumină. Credința noastră începe acolo unde părea că se sfîrșește: la Cruce!

Între Cruce și mormîntul gol stăruie unica făgăduință din istorie: speranță pentru lume și speranță pentru fiecare dintre noi cei care trăim în ea!

Prelucrare după Philip Yancey

Dumnezeu încă e specializat în răsturnări de situații, din negative în pozitive 🙂

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s