De ce zîmbește Dumnezeu

Am citit relatarea unui pastor care în biroul său are un tablou cu Isus …. rîzînd! Vă puteți imagina așa ceva? Nu am mai auzit despre asemenea tablou niciodată și nicăieri. Auzi ….. Isus rîzînd? Tabloul acela i-a fost dat pastorului de un preot creștin episcopal, cu pachetul de țigări în buzunar, dar care colectează tablouri cu Isus zîmbind! În timp ce îi înmîna tabloul i-a zis: „Ofer aceste tablouri tuturor celor care tind să Îl ia pe Dumnezeu prea în serios”. Hmmm! Pentru unii dintre noi așa ceva sună a … sacrilegiu!

La rîndul meu și eu mulți ani am fost unul dintre cei ce nu mi L-am imaginat pe Dumnezeu zîmbind pentru că mi se părea că e ne-evlavios, ne-pios. Așa am fost învățat să gîndesc sau să nu gîndesc! Dumnezeu plîngînd, da! Dumnezeu atotputernic mînios, daa! Un Dumnezeu sobru, da! Dar un Dumnezeu care zîmbește sau își permite să rîdă? Pare prea … prea … nepotrivit pentru concepțiile și teologia noastră despre Dumnezeu! Ceea ce îmi spune cît de mult știu sau nu știu eu despre EL!

Oare la ce s-a gîndit Dumnezeu cînd a creat gîtul girafei așa de lung? Făcea un exercițiu de inginerie genetică? Oare la ce se gîndea Creatorul cînd l-a făcut pe struț atît de interesant? Oare era încruntat sau zîmbea? Oare la ce se gîndea Domnul și ce mimică avea cînd l-a văzut pe Adam pentru prima dată privind-o pe Eva? A căscat sau sau a zîmbit?
Ce se vedea pe fața lui Isus cînd își observa ucenicii hrănind mii de oameni în mod miraculos? Era încruntat, plictisit, posomorît sau zîmbea?
Vi-L puteți imagina pe Isus ținînd copiii în brațele Sale încruntîndu-se sau zîmbind? Oare ce se vedea pe Chipul Său? Eu chiar cred că Isus a și zîmbit, nu numai a plîns! Cred că Domnul a zîmbit, a și rîs în prezența altor oameni, dar și în prezența Tatălui Său!

Tot ceea ce știu să vă spun în aceste momente de cumpănă teologică este următorul fapt: Cînd fiul risipitor s-a întors acasă i-a produs tatălui său mult mai multă bucurie decît fiul cel mare care niciodată n-a plecat de acasă. Cînd fiul cel mic s-a întors acasă falimentar, dar pocăit și smerit, l-a făcut pe tatăl său să zîmbească, sau chiar să plîngă de fericire, producîndu-i mult mai multă bucurie decît fiul cel mare care n-a plecat niciodată de acasă. Cînd imoralul s-a întors acasă pocăit, a produs veselie în casa tatălui, ceea ce fiul cel moral n-a reușit să producă niciodată, cu toată hărnicia și moralitatea sa lipsită de dragoste și față de tată, dar și față de fratele cel mic. Tatăl a avut părtășie și îmbrățișare numai cu fiul cel mic, nu cu fiul cel mare. De ce? Pentru că un păcătos care se întoarce acasă smerit îl face pe Dumnezeu să zâmbească!

Cînd zîmbește Cerul? Cînd oamenii se pocăiesc și acceptă neprihănirea pe care numai Dumnezeu o poate da tuturor celor ce cred în Jertfa Fiului Său Isus Hristos. Domnul nu zîmbește cînd mă văd pe mine grozav, drept și moral, ci zîmbește tocmai atunci cînd mă văd nevrednic, dar mă bazez pe Harul Său! Domnul nu zîmbește cînd dau cu parul, ci cînd dau cu Harul! „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor”.

Cînd mă gândesc la rugăciunile răspunse și la favorurile pe care Domnul mi le-a dat de-a lungul anilor, în ciuda vieții mele imperfecte, cred că EL încă îmi zîmbește!

Sper să găsesc și eu undeva un tablou cu Isus zîmbind sau rîzînd. Aș vrea să îl pun în …. Biserică!

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Un răspuns la „De ce zîmbește Dumnezeu

  1. Alex Calin

    dragut.. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s