Deprinderea de a fi atenți

Ps 46:10
„Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu”.

Văd în acest verset cunoscut al Psalmilor, două porunci de o importanță egală. În primul rînd, trebuie să mă opresc și să ies din cotidianul sufocant; ceva ce lumea modernă vrea să împiedice cu orice preț și pe orice cale.

Acum 15 ani răspundeam la scrisori într-un interval de cîteva săptămîni, toți corespondenții fiind extrem de încîntați. Acum 7 ani trimiteam prin fax un răspuns în cîteva zile și oamenii erau la fel de încîntați. Azi, adică chiar acum, doresc un răspuns prin poșta electronică în aceeași zi și sunt certat că nu am sau că nu folosesc viber, facebook sau instagram.

Misterul, conștientizarea unei alte lumi, accentul pe „a fi” și nu pe „a face”, pînă și cîteva momente de răgaz, nu vin de la sine în tot acest freamăt al lumii care ne înconjoară. Trebuie să-mi fac timp, să-l scot timpul ăsta din piatră seacă, și să-I dau voie lui Dumnezeu să-mi hrănească sufletul.

Într-un pelerinaj per pedes la Assisi, în Italia, scriitoarea Patricia Hampl a început să facă o listă ca răspuns la întrebarea: Ce este rugăciunea? A notat cîteva cuvinte: Laudă. Recunoștință. Implorare. Cerere. Tocmeală. Văicăreală. Concentrare. Apoi lista se oprea, pentru că descoperise ulterior că „rugăciunea este deprinderea de a fi atent, care ne pune în legătură cu tot ce există”.
Exact, deprinderea de a fi atent. „Opriți-vă”! Opriți-vă din sufocare. Într-o asemenea oprire, popas, realitățile spirituale sunt aduse în prim plan!

Acea oprire mă pregătește pentru cea de-a doua poruncă: „și să știți că Eu sunt Dumnezeu și stăpînesc peste neamuri… pe pămînt”. Aceasta este Realitatea Advărată. Doar prin meditație, închinare și rugăciune pot crede acest adevăr, în tumultul unei lumi care luptă să-L suprime pe Dumnezeu, nu să-L înalțe pe pămînt.
În limba latină „opriți-vă” se traduce prin „vacate”. Dumnezeu ne invită să ne luăm vacanță, să renunțăm o vreme să jucăm rolul lui Dumnezeu în viața noastră și să-L lăsăm pe El să fie Dumnezeu.

Prea adesea vedem închinarea, rugăciunea și mersul la biserică o adevărată corvoadă, ceva ce trebuie planificat în funcție de alte întîlniri importante și pierdem din vedere esențialul. Dumnezeu ne invită să ne luăm liber, să ne relaxăm, să ne odihnim. Putem lăsa deoparte toate acele lucruri importante care ni se pare că trebuie să le facem din postura noastră de Dumnezeu și să-L lăsăm pe El să fie Dumnezeu.

A mă opri, a medita și a mă ruga, a asculta Cuvîntul, a-L lăsa pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, presupune evident, să părăsesc postul de comandă al propriei mele vieți. Trebuie să las să se destrame lumea pe care am făurit-o eu cu atîta migală, pentru a înainta și a-mi atinge scopurile.

Dacă păcatul originar a pornit de la doi oameni care au luptat să fie ca Dumnezeu, primul pas în închinare, în meditație, în rugăciune, trebuie să fie acela de a-L recunoaște sau a ne „aminti” de Dumnezeu, că El e Șeful și de a restaura astfel în univers, Adevărul, Valorile și Armonia.

Dacă vrei să fi reparat și vindecat, deprinde-te să fii atent la Dumnezeu!

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s